ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4383/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4383/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 30 septembrie 2021
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Națională de Probațiune și Ministerul Justiției, a solicitat:
- rectificarea Ordinului Ministerului Justiției nr. 542/C/2018 în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariate ale reclamantei, în sensul determinării corecte a salariului pentru luna decembrie a anului 2017 prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referință sectorială pentru personalul de probațiune în intervalul de referință menționat, și stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcții bugetare Justiție;
- obligarea pârâților să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, așa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, după cum urmează:
• începând cu data de 09 aprilie 2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referință sectorială de 405 RON;
• începând cu data de 01 decembrie 2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017.
- obligarea pârâților la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum și a actualizării sumelor rezultate la rata inflației;
- obligarea pârâtului Ministerului Justiției să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 și, în colaborare cu pârâta Direcția Națională de Probațiune:
• să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 față de salariul corect calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 445 RON și în acord cu indicațiile emise în recomandarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale ca urmare a dialogului purtat cu categoriile profesionale din familia ocupațională de funcții bugetare Justiție;
• să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probațiune, în acord cu aceeași recomandare, și prin raportare la un salariu calculat corect pentru luna decembrie 2017, în procentul și în condițiile indicate în cadrul aceleiași recomandări, după cum urmează:
- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;
- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiții de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiași legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidențialității, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispozițiile normative, să fie calculate șl aplicate în mod individual șl progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.
- obligarea pârâților la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât și a aplicării eronate a sporurilor și creșterii salariale de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09 aprilie 2015 până la data plății efective;
- obligarea pârâtului Ministerul Justiției ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcției Naționale de Probațiune sumele necesare plății despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât și a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.
Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei în data de 08 octombrie 2018, reclamanta A. și-a modificat acțiunea astfel:
a modificat primul petit din cererea introductivă, după cum urmează: obligarea Ministerului Justiției și a Direcției Naționale de Probațiune, în calitate de angajator și ordonator terțiar de credite, la emiterea OMJ-ului individual prin care să îi recunoască și să stabilească un salariu corect ce conține VRS 463,5 RON (conform OMJ nr. 2883/C/2018);
să se constate că al doilea petit din cererea introductivă a rămas fără obiect, respectiv acela de a obliga pârâții să reconsidere perioada de acordare a diferențelor salariale prevăzute de OMJ 542/C/2018;
a menținut petitul al treilea din cererea introductivă, respectiv obligarea pârâților în vederea stabilirii unui calendar exact pentru plata sumelor restante cu titlul despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum și a actualizării sumelor rezultate din rata inflației;
a modificat petitul al patrulea, în sensul de a aplica procentele menționate în cererea introductivă, luând în calcul noua valoare de referință sectorială recunoscută pentru personalul de probațiune prin OMJ 2883/C/2018, respectiv de 463,5 RON;
a modificat petitul al cincilea, în sensul de a fi obligată Direcția Națională de Probațiune la plata restanțelor salariale în conformitate cu noile ordine emise, respectiv 2883/C/2018 și 3996/C/2018, a dobânzilor legale și a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflației;
a modificat petitul al șaselea în sensul de obligare a Ministerului Justiției (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcției Naționale de Probațiune (în calitate de ordonator secundar de credite) sumele necesare plății drepturilor salariale restante, în conformitate cu dispozițiile noilor ordine ce au fost emise, respectiv OMJ nr. 2883/C/2018 (prin care se recunoaște VRS 463,5 RON) și OMJ nr. 3996/C/2018 (prin care i se acordă un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), precum și a dobânzilor legale și a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflației;
a adaugat petitul al șaptelea, acela privind obligarea Direcției Naționale de Probațiune la acordarea, la sumele cuvenite, a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) și alin. (2)
1
din Ordonanța Guvernului nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 303 din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:
- a admis în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune;
- a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită în favoarea reclamantei ordin de stabilire a drepturilor salariale individuale conform art. 1 din Ordinul MJ nr. 2883/C/19.07.2018;
- a obligat pârâta Direcția Națională de Probațiune la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferențe neacordate din drepturile salariale restante stabilite prin Ordinul MJ nr. 2883/C/19.07.2018 și Ordinul MJ nr. 3396/29.08.2018, actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;
- a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei privind capătul de cerere având ca obiect obligarea Ministerului Justiției să aloce Direcției Naționale de Probațiune fondurile necesare plății drepturilor salariale și a respins acest capăt ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
- a respins în rest acțiunea.
Cererile de recurs declarate în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 303 din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Direcția Națională de Probațiune și Ministerul Justiției.
3.1. Pârâta Direcția Națională de Probațiune a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
La data de 07 septembrie 2021, recurenta - pârâtă a depus la dosar un set de înscrisuri, precizând că drepturile salariale solicitate de reclamantă au fost achitate.
3.2. Pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, în sensul înlăturării obligației de a emite în favoarea intimatei-reclamante a unui ordin de stabilire a drepturilor salariale individuale, conform art. 1 din Ordinul MJ nr. 2883/C/19.07.2018, stabilită de instanța de fond în sarcina Ministerului Justiției.
Apărările formulate în cauză
În cauză nu au fost formulate întâmpinări.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.
Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurenților-pârâți Direcția Națională de Probațiune și Ministerul Justiției la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.
Înalta Curte reține că, pe de o parte, recurentul-pârât Ministerul Justiției a procedat la emiterea Ordinului nr. 4929/C/2018, prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantei, începând cu data de 09 aprilie 2015, corespunzătoare unei vechimi în funcție între 5 și 10 ani și gradației 4, fiind stabilite și drepturile salariale de care aceasta a beneficiat succesiv, începând cu data de 09 aprilie 2015, iar pe de altă parte, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-pârâtă Direcția Națională de Probațiune a procedat la plata sumelor reprezentând diferențe neacordate din drepturile salariale restante stabilite prin Ordinul MJ nr. 2883/C/19.07.2018 și Ordinul MJ nr. 3396/29.08.2018 .
În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursurilor, având în vedere că recurenții - pârâți și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamantei. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâților nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor și va respinge recursurile declarate de pârâții Direcția Națională de Probațiune și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 303 din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsite de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată din oficiu.
Respinge recursurile declarate de pârâții Direcția Națională de Probațiune și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 303 din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsite de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2021.