ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4371/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4371/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 30 septembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 07 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat anularea Ordinului nr. 3236/27.12.2018, emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală - pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat si bio-combustibil, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 80 din 05 martie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
- a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice;
- a respins excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală;
- a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și, în consecință:
- a dispus anularea Ordinului nr. 3236/27.12.2018, emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare;
- a obligat pârâții la plata către reclamantă, a sumei de 50 RON cheltuieli de judecată.
Cererea de recurs declarată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 80 din 05 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, în principal, ca fiind lipsită de interes, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat, în esență, că O.P.A.N.A.F. nr. 3236/2018 a fost modificat prin O.P.A.N.A.F. nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare.
Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 04 mai 2020 intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului și menținerea în parte a sentinței recurate, sub aspectul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.
Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia. Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes, reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri/acțiuni sau a unei căi de atac.
Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, și care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze.
În acest context, Înalta Curte apreciază că, în privința prezentei cereri de recurs, recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes, respectiv un folos practic, material la care să fie îndrituită a spera în eventualitatea admiterii căii de atac, având în vedere următoarele considerente:
În cauză, intimata-reclamantă a solicitat anularea O.P.A.N.A.F. nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.
La data de 04 martie 2019 a fost publicat în Monitorul Oficial O.P.A.N.A.F. nr. 508 privind modificarea Anexei nr. 1 a O.P.A.N.A.F. nr. 3236/2018 pentru aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro și en detail produse energetice-benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibil, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, fiind abrogate prevederile care instituiau obligativitatea deținerii spațiilor de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro produse energetice.
Consecința anulării O.P.A.N.A.F. nr. 3236/2018 ar fi fost tocmai posibilitatea comercializării în sistem angro a produselor energetice fără a deține spații de depozitare, în baza atestatului emis sub incidența Ordinului nr. 1849/2016.
În condițiile în care autoritatea emitentă, printr-un act ulterior, de aceeași forță juridică, a abrogat dispozițiile privind obligativitatea deținerii spațiilor de depozitare, în sensul dorit de reclamantă prin acțiunea formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu mai justifică un interes în promovarea căii de atac a recursului.
Având în vedere circumstanțele descrise anterior, soluționarea pe fond a căii de atac și eventuala reformare a sentinței în sensul respingerii cererii de anulare ca lipsită de interes ori ca nefondată, în raport de criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurenta-pârâtă, de vreme ce ea însăși, în calitate de autoritate emitentă, a dispus abrogarea normei administrative contestate.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 80 din 05 martie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2021.