ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc la data de 05.03.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să dispună:

- obligarea ANSVSA să aloce din bugetul propriu către pârâta DSVSA Harghita fondurile necesare plății către reclamant a sumei prevăzute de O.U.G. nr. 117/2020 pentru luna august 2020;

- obligarea pârâtei Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita la plata sumei de 10.000 RON, aferentă drepturilor cuvenite pentru luna august 2020, în baza O.U.G. nr. 117/2020, precum și a dobânzii legale calculate asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenței acestora și până la data plății efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației calculată pentru aceeași perioadă, respectiv de la data scadenței acestora și până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 958/24 iunie 2021, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocate de pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita, prin întâmpinare, și, în consecință a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut că, prin cererea de chemare în judecată care constituie obiectul prezentei cauze, reclamantul a indicat expres, ca temei legal al pretențiilor sale, prevederile O.U.G. nr. 117/2020. Prin urmare, reclamantul își întemeiază cererea pe prevederile art. III din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, coroborate cu cele ale art. IV din Legea nr. 236/11.12.2019, pe cale de consecință, pretenția sa nu rezultă din contractul de concesiune nr. x/01.09.1999 - pentru CSV Sâncrăieni, Actului adițional nr. x/31.08.2020 la contractul de cesiune nr. x/01.09.1999.

S-a considerat că nu se pune în discuție executarea unor contracte administrative, ci existența unui refuz din partea unor autorități publice, cu privire la care reclamantul susține că este nejustificat.

2.2. Prin decizia nr. 90 din data de 21 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel.

S-a declinat în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc (astfel cum rezultă din considerentele deciziei) competenta materială de soluționare a acțiunii formulate de A. dr. A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranță Alimentelor Harghita.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție curtea de apel a reținut că litigiul dedus judecății decurge din executarea unui contract de concesiune asimilat unui act administrativ, valoarea pretenției deduse judecății fiind de 10.000 RON, iar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a stabilit competența de soluționarea a unor astfel de litigii în favoarea instanței civile de drept comun.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este în favoarea Judecătoria Miercurea Ciuc.

În conformitate cu art. IV din Legea nr. 236/2019: "Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun."

Înalta Curte constată că acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. IV din Legea nr. 236/2019 sau art. 15 alin. (2) și (7) din O.G. nr. 42/2004 nu privesc nici fazele premergătoare încheierii contractului și nici încheierea ca atare a contractului administrativ, ci sunt acțiuni în pretenții legate de executarea contractului, astfel încât competența de soluționare aparține instanțelor civile.

În cauză, observă Înalta Curte că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretențiile rezultate din executarea unui contract de concesiune și, având în vedere că din analiza contractului pe care se întemeiază acțiunea în pretenții nu rezultă existența unei dispoziții speciale care să stabilească altfel, urmează ca instanța civilă competentă să fie stabilită potrivit C. proc. civ., raportat la valoarea pretențiilor.

În consecință, întrucât litigiul dedus judecății decurge din executarea unui contract de concesiune, iar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a stabilit competența de soluționare a unor astfel de litigii în favoarea instanței civile de drept comun, Înalta Curte constată că revine instanței de drept comun Judecătoriei Miercurea Ciuc, secția Civilă competența materială de soluționare a cauzei.

De altfel, în acest sens s-a hotărât și prin Ședința de unificare a practicii judiciare a Plenului secției de contencios administrativ și fiscal din data de 13 decembrie 2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. dr. A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.