ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1213/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1213/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 martie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 14 aprilie 2021, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate ("CNAS") și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale ("ANMDM"), a solicitat:
- în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului B. (denumire comercială C.) pentru indicația terapeutică "adenocarcinom cu arhitectură papilară și glandulară compatibil cu origine genitală internă, mutație D.";
- în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 233 din 23 septembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilitiății aciunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, ca inadmisibilă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 233 din 23 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, reclamanta formulează critici referitoare la greșita admitere a excepției inadmisibilității acțiunii, pe motivul inexistenței unei cereri adresate anterior autorităților pârâte. În acest sens, recurenta-reclamantă depune, anexat cererii de recurs, copia cererii adresate pârâților și dovada de comunicare, respectiv confirmările de primire din 14.04.2021, de către pârâții Guvernul României, CNAS și ANMDM.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Sănătății a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând apărările cuprinse în întâmpinarea depusă în fond.
Intimații-pârâți Guvernul României, CNAS și ANMDM au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, formulând apărări similare prin care au susținut că este legală soluția de inadmisibilitate a acțiunii pronunțată de instanța de fond și au reiterat argumentele din cuprinsul întâmpinărilor depuse în dosarul instanței de fond.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, constatând că, deși reclamanta a invocat prin acțiune refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a soluționa cererea ce le-a fost adresată, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în cauză nu s-a dovedit adresarea cererii pe cale administrativă.
Înalta Curte constată că omisiunea reclamantei a fost parțial îndreptată în recurs, aceasta făcând dovada că, anterior promovării cererii de chemare în judecată, s-a adresat celor patru pârâți cu o cerere având același obiect cu cel al acțiunii de față, cerere care a fost comunicată pârâților Guvernul României, CNAS și ANMDM la data de 14.04.2021, potrivit confirmărilor de primire anexate cererii de recurs .
Înalta Curte observă, însă, că deși în antetul cererii există mențiunea că solicitarea se adresează și Ministerului Sănătății, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că această cerere a fost comunicată ministerului pârât, la dosar nefiind depusă confirmarea de primire aferentă.
Având în vedere că motivul admiterii de către instanța de fond a excepției inadmisibilității acțiunii l-a constituit lipsa dovezii adresării unei cereri către autoritățile pârâte și că această dovadă a fost prezentată în calea de atac cu privire la trei din cei patru pârâți, Înalta Curte constată că se impune reformarea parțială a sentinței recurate și trimiterea cauzei primei instanțe în vederea rejudecării, însă doar în ceea ce privește capătul principal de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, CNAS și ANMDM.
În privința cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu Ministerul Sănătății (atât capătul principal, cât și cel subsidiar), va fi menținută soluția de respingere a acțiunii, ca inadmisibilă, în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a dovedit depunerea cererii administrative anterior demarării procesului, nefiind surmontat aspectul de inadmisibilitate reținut de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A., va casa în parte sentința recurată și va trimite la rejudecare capătul principal de cerere, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, menținând dispozițiile din sentința recurată, referitoare la de respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 233 din 23 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
Casează în parte sentința recurată și trimite la rejudecare capătul principal de cerere, referitor la obligarea la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiată asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului B. (denumire comercială C.), pentru indicația terapeutică "adenocarcinom cu arhitectură papilară și glandulară compatibil cu origine genitală internă, mutație D.", formulat de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.
Menține dispozițiile din sentința recurată, referitoare la de respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2022.