ÎCCJ, Decizia nr. 307/2021

Ședința publică din data de 4 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 169 din 19 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 164 din 21 septembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.

În motivarea hotărârii pronunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a reținut considerentele ce vor fi redate în cele ce urmează.

Potrivit art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

De asemenea, art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele prevăzute la pct. 1-4.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că obiectul contestației în anulare îl formează numai hotărârile judecătorești definitive.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I din C. proc. civ., aplicabil față de începerea procesului înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Textul de lege anterior evocat stabilește, fără echivoc, că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de instanța supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat pentru neîndeplinirea unei cerințe de formă sau respins pentru neîndeplinirea unei cerințe de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, hotărârea instanței de recurs, pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare și nici de retractare.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte a constatat că, prin Decizia nr. 164 din 21 septembrie 2020, pronunțată în complet de filtru conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1929 din 5 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fiind atacată o hotărâre de anulare a recursului în complet de filtru, s-a reținut că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I din C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I raportat la art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei instanței de recurs.

Împotriva hotărârii de la punctul 1 de mai sus a formulat recurs contestatorul A., prin care solicită, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7 și 8 și alin. (2), art. 489 alin. (3), art. 490 alin. (1) C. proc. civ. admiterea recursului și: (i) casarea hotărârii atacate și a altor hotărâri pronunțate în diverse dosare în materie civilă în care recurentul a fost parte; (ii) în conformitate cu art. 500 C. proc. civ., desființarea, de drept, a tuturor actelor de executare, cu rejudecare pentru încălcarea regulilor de procedură conform art. 501 C. proc. civ. (iii) să se constate că recurentul are dreptul la întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare; (iv) să se dispună, în conformitate cu prevederile art. 722 C. proc. civ., întoarcerea executării silite perimate dispuse de executorul judecătoresc la mai bine de 6 luni de la admiterea hotărârii de executare în baza a numeroase acte false, situație refuzată a fi constatată de instanțele anterioare; (v) rejudecarea cauzei, cu cercetarea tuturor capetelor principale de cerere arătate; (vi) trimiterea la organul competent a tuturor actelor false care au dus la formarea acestui dosar de executare.

Recurentul invocă încălcarea, de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată cu prezentul recurs, a dispozițiilor legale privind autoritatea de lucru judecata a deciziei civile nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, în raport cu sentința civilă nr. 5269 din 1 iulie 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 București.

În contextul prezentării numeroaselor sale dosare în materie civilă și în materie penală, aflate pe rolul instanțelor judecătorești sau al organelor de cercetare penală, recurentul își exprimă nemulțumirea cu privire la modalitatea de soluționare a acestor dosare, precum și cu privire la conduita celorlalte părți și instituții implicate în procesele expuse, fără a aduce critici concrete cu privire la hotărârea atacată.

Intimata nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți

În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 508 alin. (4) coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ. - aplicabil față de începerea procesului înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018 -, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, dat fiind faptul că, în caz de admitere, această excepție de procedură, face inutilă, în tot, cercetarea fondului cauzei.

Analizând recursul în condițiile textelor legale menționate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

Conform dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "(4) Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

În cauză, contestația în anulare formulată de recurent, respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia recurată, a fost exercitată împotriva Deciziei nr. 164 din 21 septembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.

Așa cum a reținut, în mod corect, instanța care a soluționat contestația în anulare, prin Decizia nr. 164 din 21 septembrie 2020, pronunțată în complet de filtru conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a anulat recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1929 din 5 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stabilește, fără echivoc, că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de instanța supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat pentru neîndeplinirea unei cerințe de formă sau respins pentru neîndeplinirea unei cerințe de admisibilitate.

Prin urmare, rezultă că Decizia nr. 164 din 21 septembrie 2020, pronunțată în complet de filtru nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Din aplicarea textelor legale mai sus-menționate la situația de fapt ce rezultă din actele și lucrările dosarului, rezultă faptul că Decizia nr. 169 din 19 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021, supusă, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În considerarea argumentelor expuse, potrivit cărora partea nu are deschisă calea de atac exercitată, este întemeiată excepția peremptorie a inadmisibilității recursului, ce primează, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu orice alte apărări formulate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 508 alin. (4) și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 169 din 19 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2021.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.