ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 103/2021

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.05.2018, sub nr. unic de dosar x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Timiș, Tribunalul București, Tribunalul Tulcea Și Ministerul Finanțelor Publice, arătând că, prin prezenta contestă ordinul nr. 579/C/06.02.2018 emis de Ministrul Justiției prin care s-a dispus ca începând cu data de 01 ianuarie 2018 judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Timișoara, prevăzuți în anexele nr. 1-18, beneficiază de drepturile salariate trecute în dreptul fiecăruia.

Reclamanții au solicitat emiterea unui ordin care să realizeze repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, reprezentând diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut reclamanții potrivit acestor reglementări cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON plus 10% și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5288 din 21 noiembrie 2018 a dispus următoarele:

- A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și pârâtului Ministerul Justiției și a respins acțiunea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;

- A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Hunedoara, ca neîntemeiată;

- A admis excepția lipsei de obiect și a respins capetele de cerere privind anularea dispozițiilor Ordinului Ministrului Justiției nr. 579/C/06.02.2018, obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin privind plata diferențelor dintre venitul pe care l-ar fi obținut reclamanții potrivit reglementărilor legale în vigoare în perioada 09.04.2015- 30.06.2018 și venitul efectiv plătit, ca rămase fără obiect;

- A admis în rest cererea formulată de reclamanți A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Timiș, Tribunalul București și Tribunalul Tulcea;

- A obligat pârâții să plătească reclamanților diferențele salariale acordate potrivit Ordinului nr. 2066/C/2018 al Ministerului Justiției, pentru perioada 09.04.2015- 30.06.2018, actualizate cu indicele de inflație, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată, până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Tribunalul Hunedoara și Tribunalul București, susținând în esență următoarele aspecte:

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât Tribunalul Hunedoara a reiterat excepția lipsei de obiect a acțiunii în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant D. și excepția lipsei calității procesuale pasive în raportat de acțiunea formulată de ceilalți reclamanți, întrucât aceștia nu și-au desfășurat activitatea ca judecători în cadrul Tribunalului Hunedoara sau în cadrul judecătoriilor din circumscripția acestui tribunal.

De asemenea, recurentul a susținut că solicitarea reclamanților este lipsită de obiect în ceea ce privește anularea ordinelor MJ și a plata diferențelor salariale, având în vedere că a ost emis Ordinul MJ care se referă la valoarea sectorială solicitată, vizează perioada 09.05.2015 la zi, care acoperă pretențiile reclamanților.

Totodată, recurentul a mai arătat că Tribunalul Hunedoara, potrivit competențelor legale ce îi revin în calitate de ordonator terțiar de credite va calcula și plăti efectiv reclamanților drepturile salariale cuvenite conform Ordinului MJ, în condițiile legii și în limita fondurilor bugetare alocate.

În susținerea recursului, pârâtul Tribunalul București a apreciat ca nejustificată soluția primei instanțe, având în vedere că, în calitate de ordonator terțiar de credite, nu are posibilitatea legală de a acorda drepturile bănești în condițiile stabilite de prima instanță, în lipsa fondurilor alocate de Ministerul Justiției.

Astfel, în toate actele administrative emise de Ministerul Justiției privind stabilirea indemnizațiilor de încadrare a judecătorilor, ca urmare a apariției Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, se menționează faptul că plata diferențelor rezultate din aplicarea ordinelor se efectuează după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Sintagma "plata diferențelor rezultate din aplicarea ordinului se efectuează după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, este conținută și de Ordinul MJ nr. 2066/C/2018, dar și de Ordinul MJ nr. 90/C/2019 emis în aplicarea acestuia.

Totodată, recurentul a invocat și O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, apreciind că prima instanță în mod greșit a stabilit obligația de plată a sumelor solicitate de reclamantă în sarcina tribunalului în condițiile în care în bugetul acestuia nu sunt prevăzute fonduri cu această destinație, finanțarea acestei instituții fiind asigurată exclusiv din resurse bugetare, care sunt repartizate de ordonatorii de credite ierarhic superiori, respectiv Curtea de Apel București și Ministerul Justiției.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Intimații-reclamanți au învestit instant de contencios administrativ cu o cererea vizând emiterea unui ordin care să realizeze repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, reprezentând diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut reclamanții potrivit acestor reglementări cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON plus 10% și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Curtea de Apel București a admis în parte cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâții la plata drepturilor salariale recunoscute prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2066/C/24.05.2018, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație pentru drepturile salariale recunoscute de la data scadentei și până la plata efectivă.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Contrar susținerilor recurenților, în mod corect prima instanță i-a obligat la plata drepturilor salariale recunoscute prin ordinul Ministerului Justiției nr. 2066/C/24.05.2018, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe calculate de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății efective, întrucât îi incubă această obligație părții, având în vedere că raporturile de muncă ale reclamanților sunt stabilite cu angajatorul tribunal, astfel că drepturile sale salariale sunt calculate și plătite direct de instanță, care procedează și la calcularea și virarea contribuțiilor sociale.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentul-pârât Tribunalul Hunedoara referitoare la acțiunea reclamantului D., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate având în vedere că reclamantul în discuție, a fost judecător în cadrul Judecătoriei Hunedoara, instanță aflată în circumscripția Tribunalului Hunedoara, în perioada 01.07.2015-01.04.2017, astfel că, în ceea ce privește plata drepturilor sale salariale, legitimitate procesuală pasivă nu poate avea decât ordonatorul terțiar de credite, respectiv Tribunalul Hunedoara.

Referitor la celelalte critici formulate, se constată că acestea țin de executarea, respectiv modalitatea de executare a hotărârii, efectuarea plății reprezentând o chestiune care privește executarea obligației, iar nu stabilirea acesteia, astfel încât nu pot fi reținute alegațiile recurenților-pârâți.

De altfel, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că prin Ordinul nr. 2066/C/2018, pentru drepturile cuvenite perioada 9.04.2015-30.06.2018, s-a stabilit că plata se va face ulterior, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Astfel, având în vedere executarea cu întârziere a obligației de plată a acestor sume de bani, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu, în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, astfel încât acest capăt de cerere urmează a fi admis.

Prin urmare, toate criticile recurenților sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâții Tribunalul Hunedoara și Tribunalul București împotriva sentinței civile nr. 5288 din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.