ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1196/2021

Ședința publică din data de 26 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 12.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministrul Justiției și Curtea de Apel Târgu Mureș, prin care a formulat contestație împotriva Ordinului nr. 1474/C/2017, emis de Ministrul Justiției, solicitând anularea în parte a acestuia, în ceea ce privește data de la care se va aplica valoarea de referință sectorială majorată, obligarea la emiterea unui alt ordin de salarizare, conform Legii nr. 71/2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, până la 30.11.2015 și de 445,5 RON de la data de 01.12.2015 și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care reclamanta l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportarea la o valoare de referință sectorială de 405+ 10% RON) și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1228 din 16 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

- Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministrul Justiției și Curtea de Apel Târgu Mureș.

- Anulează în parte Ordinul nr. 1474/C/2017 emis de pârâtul Ministerul Justiției.

- Obligă pârâtul să emită un alt Ordin de salarizare, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, până la 30.11.2015 și de 445,5 RON de la data de 01.12.2015 -incluzând majorarea de 10 %, potrivit Legii nr. 293/2015.

- Obligă pârâta Curtea de Apel Târgu-Mureș să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale dintre venitul pe care reclamanta l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportarea la o valoare de referință sectorială de 405+ 10% RON) și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

- Obligă pârâtul Ministerul Justiției să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale restante.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1228 din 16 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recurs Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din Codul de procedură civilă.

În motivarea cererii de recurs, recurenții-pârâți au menționat, în prealabil, faptul că pretențiile reclamantei au fost satisfăcute, ulterior pronunțării sentinței atacate, prin emiterea Ordinului Ministrului Justiției nr. 2066/C/2018, pe care l-a anexat cererii de recurs.

La termenul de judecată din 26 februarie 2021, Înalta Curte, în raport de precizările făcute de recurenții-pârâți a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în susținerea recursului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

1.4. Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect emiterea unui ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și evenimentele survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 24.05.2018 recurentul- pârât Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, în aplicarea Legii - cadrul nr. 284/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, ale O.U.G. nr. 57/2015 și ale Legii - cadrul nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite intimatei- reclamante prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, până la 30.11.2015 și de 445,5 RON de la data de 01.12.2015 -incluzând majorarea de 10 %, potrivit Legii nr. 293/2015, urmând ca diferențele salariale pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018 să fie plătite după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, având în vedere că recurenții-pârâți, ulterior pronunțării sentinței instanței de fond, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin această hotărâre, cu efectul recunoașterii pretențiilor reclamantei.

Prin urmare, interesul de a acționa al pârâților nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes invocată din oficiu

Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Ministrul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1228 din 16 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2021.