ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2918/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 10.10.2016 sub dosar nr. x/2016, reclamantele A.. și B. S.R.L. au chemat în judecată pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA DE SUPRAVEGHERE ȘI CONTROL VAMAL și C., solicitând în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei pârâtei autoritate publică de admitere a cererii de intervenție vamală nr. 7110/SAPDPI/15.03.2016 până la declararea nulității acestui act administrativ.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 4200 din 22 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare executare a deciziei ANAF - DGV - DSCV de admitere a cererii de intervenție vamală nr. 7110/SAPDPI/15.03.2016, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantele A., și B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA DE SUPRAVEGHERE ȘI CONTROL VAMAL și C., ca nefiind întrunite în mod cumulativ condițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Deopotrivă, a respins cererea părților reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată, obligând, totodată, părțile reclamante la plata în solidar către pârâta C. a sumei de 4.505,70 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 4200 din 22 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs comun reclamantele A. și B. S.R.L. întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În esență, reclamantele au susținut că prima instanță a apreciat eronat că, în speță nu ar fi întrunite condițiile pentru suspendarea executării actului administrativ contestat, pronunțând o sentință cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare la dosarul instanței de recurs, susținând că, în mod corect instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal contestat, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute în mod expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, din data de 10.10.2018 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 15 ianuarie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

Încheierea de suspendare a judecății

Prin încheierea de ședință din 05 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantele A. și B. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Termenul de judecată din data de 23.03.2021 a fost fixat în conformitate cu dispozițiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1275 din 17.12.2015, pentru a se verifica dacă mai subzistă cauza ce a determinat suspendarea judecății, astfel cum rezultă din conținutul Rezoluției consemnate pe Referatul atașat la dosar, pentru termenul de judecată din data de 18 mai 2021 toate părțile din proces fiind citate cu mențiunea de a formula punct de vedere cu privire la excepția de perimare invocată din oficiu.

Doar recurenta -reclamantă A. și intimata - pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală au formulat în scris puncte de vedere referitoare la excepția de perimare.

Recurenta - -reclamantă A., prin curatorul special, avocat D., a solicitat respingerea excepției perimării, în principal, ca nefondată, motivat de faptul că sancțiunea prevăzută la dispozițiile art. 416 C. proc. civ. nu putea interveni ca urmare a culpei sale, și în subsidiar, solicită a se constata că a fost suspendat cursul perimării, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ., iar termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. nu s-a împlinit.

Intimata - pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, în cadrul Concluziilor Scrise, a solicitat să se constate perimarea cererii de recurs, în temeiul art. 416 alin. (1) și art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 5.11.2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 05.11.2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 05.05.2020.

Înalta Curte reține că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile din proces, recurentele - reclamante luând termen în cunoștință prin apărătorul lor prezent la proces, avocat E., astfel cum rezultă din considerentele încheierii de ședință întocmită pentru termenul de judecată din data de 07 mai 2019.

Deși încheierea de ședință din data de 05 noiembrie 2019 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., părțile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ.

Reține însă Înalta Curte că, în cauză, de la momentul suspendării judecății, din data de 05 noiembrie 2019, până la data de 19.01.2021, când s-a dispus de către un membru al completului de judecată fixarea termenului pentru data de 23.03.2021, în vederea efectuării de verificări, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 84 punctul 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

Astfel, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății, invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanța va reține că atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părților începând cu data de 05.11.2019, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părților, fiind menținută mai mult de 6 luni.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția perimării, invocată din oficiu și va constată perimat recursul formulat de reclamantele A. și B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4200 din 22 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

Deopotrivă, în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (4) C. proc. civ., va fixa onorariul definitiv pentru curatorul special - doamna avocat D., desemnată pentru recurenta -reclamantă A. în cuantum de 700 Ron, apreciind că această sumă este proporțională în raport cu complexitatea redusă a cauzei, raportat la finalitatea procesului și cu activitatea desfășurată pe parcursul judecării recursului; suma fiind reală, necesară și rezonabilă sub aspectul tuturor serviciilor juridice prestate în cauză.

Pe cale de consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării, invocată din oficiu.

Constată perimată cererea de recurs formulată de reclamantele A. și B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4200 din 22 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fixează onorariul definitiv pentru curatorul-avocat D., desemnată pentru recurenta -reclamantă A. în cuantum de 700 Ron.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.