SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL FEDERICI c. ITALIA (solicitarea nr. 13404/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 noiembrie 2007 DEFINITIVF 13/02/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Federici c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, dnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, dl Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, A. Mularoni, D. Popović, judecători, și a dlui Dolle, graffière de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 16 octombrie 2007, Rend Hotărârea pe care o prezentați, adoptată la această dată de procedură La originea cazului se află o cerere (n 13004/04) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, dl Franco Federici ( La 13 octombrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului, prevalând dispozițiile articolului 29 alineatul (3), aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Reclamantul s-a născut în 1951 și își are reședința în Cervaro (Frosinone). printr-o hotărâre depusă la 9 decembrie 1986, Tribunalul din Cassino a declarat falimentul personal al reclamantului, exercitând o activitate de comerț cu lapte și a stabilit, la 28 ianuarie 1987, ședința pentru verificarea stării de pasiv al falimentului. La 12 decembrie 1986, sindicatul a aplicat sigiliile și la 25 mai 1987, a întocmit inventarul bunurilor reclamantului. La 8 mai 1991, contul de gestionare a fost aprobat. La 16 noiembrie 2001, sindicatul a solicitat judecătorului plata funcțiilor pe care le exercitase. Printr-o decizie depusă la 13 octombrie 2003, tribunalul a încheiat procedura de repartizare a activelor falimentului. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 10. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârile Campagnano c. Italia 77955/01, §§ 19-22, 23 martie 2006), Albanese c. Italia 77924/01, §§ 23-26, 23 martie 2006) și Vitiello c. Italia 77962/01, §§ 17-20, 23 martie 2006). Cu privire la violarea articolului 8 din Convenție 11, reclamantul se plânge că nu poate solicita reabilitarea sa decât după cinci ani de la încheierea procedurii de faliment și afirmă că aceasta îl împiedică să exercite orice activitate profesională. În opinia Curții, acest motiv trebuie analizat din perspectiva dreptului reclamantului de a-și respecta viața privată, garantat prin art. 8 din Convenție. Acest articol dispune astfel în părțile relevante ale art. 8 din Convenție Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private (...). O autoritate publică nu poate interveni în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară (...) protejării drepturilor și libertăților altora. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea consideră că, având în vedere natura automată a înscrierii numelui reclamantului în registrul persoanelor care nu au avut rezultate slabe, lipsa unei evaluări și a unui control jurisdicțional asupra aplicării incapacităților aferente, precum și durata prevăzută pentru obținerea reabilitării, a existat o interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată. 14. Curtea a tratat deja cazuri care ridică probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 8 din convenție, dat fiind că o astfel de interferență nu era necesară într-o societate democratică, în sensul articolului 8 alineatul (2) din Convenție (a se vedea, printre altele, Campagnano c. Italia, citată anterior, §§ 50-66, Albanese c. Italia , citată anterior, §§ 50-66 și Vitiello c. Italia , citată anterior, §§ 44-62). 15. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Prin urmare, Curtea consideră că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 16. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 17. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 13 noiembrie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și (3) din regulament. Dolle F. Tulkens Modulul Președinte
DEUXIÈME SECTION
FEDERICI c. ITALIE
(Requête n
o
13404/04)
ARRÊT
13 novembre 2007
13/02/2008
Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article
44 §
2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Federici c. Italie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de
:
M
me
présidente,
MM.
A.B. Baka,
M
me
M.
juges,
et de M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 16 octobre 2007,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
13404/04) dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant de cet Etat, M. Franco Federici («
le requérant
»), a saisi la Cour le 22 mars 2004 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant est représenté par M
e
Elio Raviele, avocat à Cassino. Le gouvernement italien («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Ivo Maria Braguglia, et par son coagent adjoint, M. Nicola Lettieri.
3.
Le 13 octobre 2005, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Se prévalant des dispositions de l'article 29 § 3, elle a décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le bien-fondé de l'affaire.
I.
LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE
4.
Le requérant est né en 1951 et réside à Cervaro (Frosinone).
5.
Par un jugement déposé le 9 décembre 1986, le tribunal de Cassino déclara la faillite personnelle du requérant, exerçant une activité de commerce de lait et fixa au 28
janvier 1987 l'audience pour la vérification de l'état du passif de la faillite.
6.
Le 12 décembre 1986, le syndic procéda à l'apposition des scellées et le 25 mai 1987, il rédigea l'inventaire des biens du requérant.
7.
Le 8 mai 1991, le compte de gestion fut approuvé.
8.
Le 16 novembre 2001, le syndic demanda au juge le paiement pour les fonctions qu'il avait exercées.
9.
Par une décision déposée le 13 octobre 2003, le tribunal clôtura la procédure pour répartition de l'actif de la faillite.
II.
10.
Le droit interne pertinent est décrit dans les arrêts
Campagnano c.
Italie
(n
o
77955/01,
§§ 19-22, 23
mars 2006),
Albanese c. Italie
(n
o
77924/01, §§ 23-26, 23 mars 2006) et
Vitiello c. Italie
(n
o
77962/01, §§
17-20, 23 mars 2006).
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 8 DE LA CONVENTION
11.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint du fait qu'il ne peut demander sa réhabilitation que cinq ans après la clôture de la procédure de faillite. Il allègue que cela l'empêche d'exercer toute activité professionnelle. De l'avis de la Cour, ce grief doit être analysé sous l'angle du droit du requérant au respect de sa vie privée, garanti par l'article 8 de la Convention. Cet article dispose ainsi dans ses parties pertinentes
:
Article 8 de la Convention
«
1.
Toute personne a droit au respect de sa vie privée (...).
2.
Il ne peut y avoir ingérence d'une autorité publique dans l'exercice de ce droit que pour autant que cette ingérence est prévue par la loi et qu'elle constitue une mesure qui, dans une société démocratique, est nécessaire (...) à la protection des droits et libertés d'autrui.
»
A.
Sur la recevabilité
12.
La Cour constate que ce grief n'est pas manifestement mal fondé au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. Elle relève par ailleurs qu'il ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.
B.
Sur le fond
13.
La Cour estime que, compte tenu de la nature automatique de l'inscription du nom du requérant dans le registre des faillis, de l'absence d'une évaluation et d'un contrôle juridictionnel sur l'application des incapacités qui y sont relatives ainsi que du laps de temps prévu pour l'obtention de la réhabilitation, il y a eu ingérence dans le droit du requérant au respect de sa vie privée.
14.
La Cour a déjà traité d'affaires soulevant des questions semblables à celles du cas d'espèce et a constaté la violation de l'article 8 de la Convention, étant donné qu'une telle ingérence n'était pas «
nécessaire dans une société démocratique
» au sens de l'article 8 § 2 de la Convention (voir, parmi beaucoup d'autres,
Campagnano c. Italie
, précité, §§
50-66,
Albanese c.
Italie
, précité, §§ 50-66 et
Vitiello c. Italie
, précité, §§
44-62).
15.
La Cour a examiné la présente affaire et considère que le Gouvernement n'a fourni aucun fait ni argument convaincant pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. La Cour estime donc qu'il y a eu violation de l'article 8 de la Convention.
II.
SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
16.
Aux termes de l
'
article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
17.
Le requérant n'a présenté aucune demande de satisfaction équitable. Partant, la Cour estime qu'il n'y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Déclare
la requête recevable
;
2.
Dit
qu'il y a eu violation de l'article 8 de la Convention.
Fait en français, puis communiqué par écrit le
13 novembre 2007 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
S.
Dollé
Greffière
Présidente