ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2260/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalului Argeș, secția Civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 941/19.10.2018, reclamantele S.C. Valea cu Pești S.A., S.C. Posada Vidraru S.R.L., I.I. A. și I.I. B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., modificarea parțială a dispozițiilor art. 4.1. din Regulamentul de funcționare a drumului DN 7C "Transfăgărășan", C.. nr. 524-2015, în sensul înlocuirii datei de 30 iunie, prevăzută pentru încetarea perioadei de închidere a sectoarelor de drum cuprinse între km 104 + 000 (Piscul Negru) și km 130 + 800 (D.), cu mențiunea "până la data închiderii sezonului nivologic", comunicată prin informarea întocmită de Serviciul de Prognoze a Vremii Sibiu, ce aparține de A.N.M.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3 din 9 ianuarie 2019, a respins, ca neîntemeiate, excepția netimbrării și excepția lipsei de interes, a constatat că pârâta este decăzută din dreptul de a invoca excepția inadmisibilității și a luat act de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanta E. S.R.L..

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamante ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele S.C. Valea cu Pești S.A., S.C. Posada Vidraru S.R.L., I.I. A. și I.I. B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentele au susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și cuprinde motive străine de natura pricinii.

A arătat că, în baza recomandării înscrise în articolul din Regulament a cărei modificare parțială a cerut-o, ca în perioada 01.11.-30.06. unele sectoare ale drumului să fie închise, pârâta dispune în fiecare an închiderea acestuia pe întreaga perioadă menționată, indiferent de faptul că în acele zone se produc sau nu fenomenele meteorologice care ar putea genera pericolele menționate în art. 3 din Regulament, solicitarea de a se înlocui data de 30.06. cu mențiunea "până la data închiderii sezonului nivologic" s-a întemeiat pe următoarele argumente:

- pentru monitorizarea unor astfel de fenomene meteorologice extreme, care pot produce stările de pericol menționate de art. 3 din Regulament, A.N.M. a înființat Serviciul de Prognoză a Vremii Sibiu, care are obligația să întocmească informări periodice prin care avertizează populația și agenții economici de iminența producerii acestor fenomene, îndeosebi pentru perioada de iarnă, iar în primăvară anunță, în aceleași condiții, încetarea sezonului nivologic;

- în situația în care astfel de fenomene se produc și în celelalte anotimpuri, Serviciul de Prognoză a Vremii Sibiu informează și avertizează, în aceleași condiții, populația și agenții economici din zonă pentru a fi luate măsurile de protecție corespunzătoare, situație în care dispozițiile art. 4.3. din Regulament permit pârâtei să dispună măsurile necesare pentru menținerea condițiilor optime pentru desfășurarea traficului rutier în siguranță, împrejurare ce conduce la concluzia că art. 4.1. nu își mai justifică menționarea lui în Regulament și, cu atât mai puțin, instituirea unei perioade de 8 luni pentru închiderea totală a sectoarelor de drum afectate pe perioada lucrărilor necesare pentru reluarea circulației;

- a avut în vedere și faptul că la ambele capete ale sectoarelor de drum vizate de măsura închiderii, pârâta deține unități de lucru dotate cu utilajele necesare și cu personal calificat, care funcționează tot timpul anului și sunt în măsură să intervină operativ și eficient pentru înlăturarea efectelor fenomenelor meteorologice de natura acelora care ar putea să creeze stările de pericol menționate în art. 3 din Regulament.

Recurentele au susținut că, în justificarea hotărârii pronunțate, prima instanță pornește de la o premisă falsă, considerând că pârâta este o "autoritate publică", situație ce contravine art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 84/2003, privind înființarea C.N.A.I.R. - SA

Or, în raport cu forma de organizare și scopul pentru care a fost înființată, prin O.U.G. nr. 84/2003 și având în vedere O.U.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, a precizat că Ministerul Transporturilor este organul administrației publice centrale, adică "autoritatea publică

"

, la care făcea trimitere instanța și nicidecum pârâta, iar printre atribuțiile ce îi revin acesteia pentru îndeplinirea obiectului său de activitate nu figurează și posibilitatea de a întocmi acte administrative cu caracter individual sau colectiv, cum este Regulamentului de funcționare a DN7 C- Transfăgărășan.

În continuare, recurentele au arătat că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, pentru că, în raport cu obiectul acțiunii, a făcut dovada existenței Serviciului de Prognoză a Vremii din Sibiu, înființat tocmai pentru monitorizarea permanentă a vremii în zonă și informării în timp util despre a cetățenilor și agenților economici cu privire la fenomenele meteo ce pot produce pericolele menționate la art. 3 din Regulament.

Prin urmare, au considerat că este inadmisibil să se închidă anumite sectoare de drum pe o perioadă așa de mare (opt luni de zile), mai ales că dispozițiile art. 4.3. din Regulament permit pârâtei ca, în situația producerii unor fenomene meteorologice de natură să creeze acele stări de pericol, să intervină urgent și să ia orice măsură ce se impune pentru a proteja integritatea fizică a persoanelor ce tranzitează zona respectivă, astfel, aceste prevederi permit impunerea unor restricții de circulație și după data de 30 iunie în discuție.

În aceste condiții, au apreciat că motivele reținute de prima instanță referitoare la competența instanței de contencios administrativ, care este limitată la efectuarea unui control de legalitate a modului în care a fost adoptat actul atacat și nu la un control de oportunitate sau la "puterea discreționară" a administrației, sunt străine de natura pricinii câtă vreme pârâta nu este o "autoritate publică

"

în sensul prevăzut art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci are atribuții și competențe limitate, acordate de Ministerul Transporturilor, care este organul administrației publice centrale, ce are calitatea de administrator al drumurilor de interes național, prin contractul de cesiune pe care l-au încheiat.

În concluzie, au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Prin note scrise formulate, intimata-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentele-reclamante au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând modificarea parțială a dispozițiilor art. 4.1. din Regulamentul de funcționare a drumului DN 7C "Transfăgărășan", C.. nr. 524-2015, în sensul înlocuirii datei de 30 iunie, prevăzută pentru încetarea perioadei de închidere a sectoarelor de drum cuprinse între km 104 + 000 (Piscul Negru) și km 130 + 800 (D.), cu mențiunea "până la data închiderii sezonului nivologic", comunicată prin informarea întocmită de Serviciul de Prognoze a Vremii Sibiu, ce aparține de A.N.M.

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamante ca nefondată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.2. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

În dezvoltarea acestui motiv, recurentele au făcut trimitere la faptul că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, pe de o parte, întrucât a arătat că pericolele menționate la art. 3 din Regulament care se pot produce pot fi înlăturate în baza avertizărilor meteorologice efectuate de Serviciul de Prognoză a Vremii Sibiu, căruia îi revine obligația avertizării populației și agenților economici de iminența unor fenomene meteorologice extreme după închiderea sezonului nivologic, iar art. 4.3. din Regulament permit pârâtei să intervină în aceste situații, iar pe de altă parte pârâta nu este o "autoritate publică

"

în sensul legii.

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, așa încât respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conține motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței și au fost examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, motivarea fiind clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru soluționarea cauzei lor. Acest drept poate fi considerat efectiv numai dacă observațiile părților sunt într-adevăr "ascultate" adică examinate temeinic de către instanța sesizată (Hotărârea din 19 aprilie 1994, Van de Hurk contra Olandei, par. 59).

Întărind cele menționate în jurisprudența sa anterioară, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuează că exigența motivării hotărârilor judecătorești nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, însă ea presupune totuși ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei și Ruiz Torija contra Spaniei).

Contrar susținerilor recurentelor prima instanță a explicitat aspectele analizate din perspectiva prevederilor Legii nr. 554/2004, cu referire la competența instanței de contencios administrativ și a modului în care autoritatea pârâtă aplică norma în discuție, uzând de marja de apreciere de care dispune, iar cât privește calitatea pârâtei de autoritate publică în sensul invocat se reține că nu a fost ridicată în fața primei instanțe o astfel de chestiune, dimpotrivă, reclamantele au afirmat în justificarea demersului judiciar faptul că pârâta a obținut statut de utilitate publică și este autorizată să presteze servicii publice, în regim de putere publică (art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004), instanța îndeplinindu-și, prin considerentele sale punctuale și concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate și de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Instanța de control judiciar constată că sunt nefondate și criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit art. 4.pct. 1 din Regulamentul de funcționare a DN 7C- Transfăgărășan, pe sectorul de drum cuprins între km 104+000 (Piscu Negru) - km 130-800 D., se recomandă ca circulația să fie închisă în perioada 1. XI-30. VI., cu mențiunea cuprinsă la pct. 3 al aceluiași articol, în sensul că perioada de închidere/deschidere a circulației poate fi modificată în funcție de condiției meteorologice, a factorilor climatici și ca urmare a unor fenomene cum sunt: avalanșe, căderi de stânci, pietre, viituri și alunecări de teren. De asemenea, potrivit pct. 4 al aceluiași articol, administratorul drumului poate institui restricții temporare în condițiile art. 44 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997, iar în final, potrivit alin. (7) și (8) al art. 4 se stabilește că deschiderea circulației trebuie precedată de o revizie specială efectuată de o comisie compusă din specialiști din cadrul CNADNR și Direcțiile Generale de Drumuri și Poduri București și Brașov Secțiile de Drumuri Naționale Pitești și Sibiu, care vor stabili lucrările necesare și termenele de finalizare ale acestora.

Din analiza prevederilor contestate se observă că autoritatea pârâtă evidențiază caracterul de recomandare a datei de deschidere a circulației pe Drumul Național 7 C cuprins între km. 104 + 000 m. (Piscu Negru) și km. 130 + 800 m. (D.), subliniind în acest context că data deschiderii drumului este hotărâtă de comisia de revizie specială, în funcție de constatările făcute și pericolele ce pot apărare în zonă, art. 4.3. din Regulament preveuând că perioada de închidere/deschidere a circulației poate fi modificată în funcție de condițiile meteorologice, a factorilor climatici din zona și ca urmare a unor evenimente cum ar fi:avalanșe, căderi, pietre, viituri și alunecări de teren.

Astfel, rezultă că interdicția de circulație pe drumul național sus - menționat, în perioada de timp indicată, este justificată de preîntâmpinarea pericolelor menționate la art. 3 din Regulament și care vizează, în esență, protejarea integrității fizice a persoanelor care tranzitează zona respectivă prin intermediul mijloacelor auto.

În aceste condiții, se observă că opțiunea autorității publice, având ca justificare protejarea integrității fizice a persoanelor, se înscrie în marja de apreciere a autorității publice, așa încât nu se poate reține că adoptarea respectivului act este de natură a încălca principiul legalității.

În plus, în condițiile în care același act administrativ permite ca deschiderea drumului respectiv să se realizeze chiar mai înainte de data preconizată în funcție de diverse împrejurări care influențează siguranța traficului, rezultă că autoritatea administrativă prin adoptarea actului adoptat a avut ca premisă majoră necesitatea respectării integrității fizice a persoanelor, obiectiv prioritar care prevalează intereselor economice ale reclamantelor.

În fine, așa cum s-a arătat la analiza motivului de recurs anterior, critica referitoare la calitatea pârâtei de autoritate publică în sensul invocat de reclamante nu poate fi valorificată direct în calea de atac a recursului, cu toate acestea se constată că nu poate fi contestată calitatea intimatei de autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții S.C. Valea cu Pești S.A., S.C. Posada Vidraru S.R.L., I.I. A. și I.I. B. împotriva sentinței nr. 3 din 9 ianuarie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.