ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1929/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A., prin reprezentanții săi legali (părinții) B. și C. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 9209/22.09.2017 emisă de F.G.A., solicitând admiterea contestației și modificarea Deciziei contestate în ceea ce privește punct 2 - prin care s-a respins cererea de plată pentru diferența de 28.676 RON - în sensul admiterii cererii de plată și pentru diferența neacceptată de 28.676 RON și obligarea F.G.A. la plata sumei de 28.676 RON către A., precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2107 din 4 mai 2018, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. prin reprezentanți legali B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat în parte Decizia nr. 9209/22.09.2017, și anume art. 2 - respingerea cererii de plată pentru diferența de 28.676 RON, a obligat pârâtul la admiterea cererii și plata către reclamantă a sumei de 28.676 RON și la plata către reclamantă a sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că motivele de nelegalitate prezentate și susținute se circumscriu cazurilor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") și art. 488 alin. (1) pct. 8 ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"). Suma cuvenită petentei este de 421.324 RON, întrucât diferența de 28.676 RON a fost acordată potentului Spitalul Județean de Urgență Slobozia în dosarul nr. x (nr. unic 143215), ca urmare a cererii formulată de acesta în baza aceluiași dosar aflat pe rolul Judecătoriei Slobozia, respectiv Curții de Apel București, precum și ca urmare a punerii în executare împotriva sa a hotărârilor date în dosarul procesual mai sus menționat de către creditoarea-petenta A.. Față de aceste aspecte și raportat la faptul că polița de Răspundere Profesională pentru Medici, Farmaciști și alte Persoane din Domeniul Asistenței Medicale (MALPRAXIS) - RCL x, având valabilitate 05.03.2009 - 04.03.2010, asigurat fiind Spitalul Județean de Urgență Slobozia, acoperă numai daunele materiale în suma de 500.000 euro (așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel București prin decizia nr. 264/A/23.02.2017, obligând inculpata D. în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență Slobozia si S.C. E. S.A. la plata daunelor materiale) și nicidecum daunele morale care constituie excludere conform cap. 4, art. 4.2, alin. (15) din Condițiile specifice privind asigurarea de răspundere profesională pentru medici, farmaciști și alte persoane din domeniul asistentei medicale. FGA nu preia ope legis obligațiile vreunui asigurător în faliment, ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de consecințele insolvenței unui asigurător, funcționând în baza unor dispoziții legale a analizat cererea și a aplicat întocmai dispozițiile legale. Se mai arată că FGA nu este succesor în drepturi și obligații al vreunui asigurător, în acest caz, E.. și nu datorează despăgubiri prin "efectul legii". De asemenea, FGA nu plătește pentru asigurătorul în faliment, după cum nici asigurătorul în faliment nu plătește prin FGA. FGA nu plătește în baza răspunderii contractuale, FGA neavând niciun raport contractual cu creditorul de asigurare. În opinia recurentului, instanța de fond confundă obligația de plată a FGA cu obligația de plată a asigurătorului. În cazul producerii unui risc asigurat având ca urmare cauzarea unui prejudiciu moral sau material, răspunderea aparține asigurătorului, fiind o răspundere contractuală întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile Legii nr. 136/1995 și ale Normei 23/2014 privind asignarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. În toate situațiile în care FGA nu aprobă chiar și parțial pretențiile de despăgubire, acesta are în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, obligația de a comunica decizia părții pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire. În acord cu aceste dispoziții legale, soluția dată în sensul obligării la emiterea unei noi decizii de dispunere a plății sumelor suplimentare și dobânzilor legale calculate, este greșită. În condițiile în care oferta E. S.A. de despăgubire își găsește temei și încadrare în prevederile legislației în vigoare însă, nivelul acesteia nu este cel solicitat și acceptat de persoana păgubită, se poate considera că nu se pot trage concluzii cu privire la cuantumul prejudiciilor produse, condiții în care despăgubirea se stabilește pe baza hotărârii definitive a instanței de judecată așa cum este prevăzut prin prevederile art. 46, aliniat (3) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Mai mult decât atât, disponibilitățile FGA sunt limitate, creditorii de asigurări beneficiind de condiții de despăgubire similare, FGA asigurând aplicarea unui tratament echitabil și similar tuturor creditorilor de asigurări, care au solicitat plata despăgubirilor/indemnizațiilor din disponibilitățile sale. Recuperarea creanțelor Fondului se face prin valorificarea bunurilor și/sau drepturilor și veniturilor societății de asigurare debitoare, potrivit dispozițiilor legale incidente. Prin urmare, dispozițiile legale incidente stabilesc explicit calitatea Fondului de Garantare a Asiguraților de creditor al asigurătorului E. S.A., neexistând în schimb nicio prevedere legală care să permită asimilarea Fondului cu asigurătorul în faliment. Calitatea Fondului, de creditor al asigurătorului E. S.A., este întărită și de înscrierea creanței de asigurări a Fondului în Tabelul preliminar al creanțelor debitoarei E. S.A., întocmit și publicat de către lichidatorul judiciar în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 10711/30.05.2017. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 9209/22.09.2017, Fondul de Garantare a Asiguraților (a admis cererea de plată formulată de A. prin reprezentanți legali pentru suma de 421.324 RON, fiind respinsă pentru diferența de 28.676 RON. În emiterea deciziei nr. 9209/22.09.207, a fost avut în vedere faptul că împotriva E. S.A., prin încheierea din data de 16.02.2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Sibiu, a dispus deschiderea procedurii falimentului, hotărâre rămasă definitiva prin neapelare. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, " Fondul, ca schemă de garantare în asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător", legea reglementând atât procedura, cat si condițiile in care pot fi despăgubiți creditorii de asigurări. În același sens, Norma ASF nr. 16/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, așa cum se menționează la art. 1 reglementează procedurile de constituire a Fondului de are a asiguraților prevăzut la art. 1 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, de administrare și de utilizare a resurselor financiare ale acestuia, precum și procedura și condițiile de efectuare a plăților din disponibilitățile acestuia. Având în vedere dispozițiile art. 11 si art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, potrivit cărora: 11- Fondul asigură efectuarea plății indemnizațiilor/despăgubirilor din disponibilitățile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condițiilor și plafonului de garantare stabilite de prezenta lege "și, respectiv, 13 alin. (3) - În vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență", În cadrul ședinței Comisiei Speciale din data de 17.08.2017, Fondul a decis admiterea cererii de plată pentru suma de 421.324 RON și, respingerea cererii de plată cu privire la suma de 28.676 RON. La baza soluției de respingere a cererii pentru suma anterior menționată, pârâta a avut în vedere că diferența de 28.676 RON a fost acordată petentului Spitalul Județean de Urgență Slobozia în dosarul nr. x (nr. unic x), ca urmare a cererii formulată de acesta în același dosar, aflat pe rolul Judecătoriei Slobozia, respectiv Curții de Apel București, precum și ca urmare a punerii în executare împotriva sa a hotărârilor date în dosarul procesual mai sus-menționat de către creditoarea petentă A.. Înalta Curte constată că în decizia contestată în prezenta cauză, se reține, pe de o parte, că suma de 28.676 RON a fost acordată petentului Spitalul Județean de Urgență Slobozia în dosarul sus menționat, pentru ca ulterior să se rețină că, față de clauzele poliței de Răspundere Profesională pentru Medici, Farmaciști și alte Persoane din Domeniul Asistenței Medicale RCL x, asigurat Spitalul Județean de Urgență Slobozia, FGA urmează a acorda petentului-debitor Spitalul Județean de Urgență Slobozia suma de 28.676 RON compusă din: 15.000 RON cheltuieli de judecată solicitate de petenta-creditoare A. în dosarul de executare nr. 620/2017, cheltuieli care se cuvin a-i fi acordate spitalului, pe de o parte conform deciziei penale nr. 264/A/27.02.2017, iar pe de altă parte, conform Cap. 3 - Riscuri asigurate, pct. 3.1., alin. (1) și pct. 3.4. din Condițiile specifice privind Asigurare de Răspundere Profesională pentru Medici, Farmaciști și alte Persoane din Domeniul Asistenței Medicale (MALPRAXIS) - RCL x și sumele de 6828,15 RON, conform OP nr. x/30.05.2017, respectiv 6848,15 RON, conform OP nr. x/16.06.2017, rentă viageră, sume ce reprezintă daune materiale conform deciziei penale nr. 264/23.02.2017. Rezultă că intimata-reclamantă este beneficiara despăgubirilor acordate prin decizia penală nr. 264/2017, unde inculpata a fost obligată în solidar cu părțile responsabile civilmente Spitalul Județean de Urgență Slobozia și S.C. E. S.A. (cea din urmă, având calitatea de asigurător de răspundere civilă a spitalului, în limita sumei de 500.000 euro, conform poliței de asigurare seria x nr. x din data de 26 februarie 2009), să plătească părții civile A. (prin reprezentanți legali B. și C.) următoarele sume de bani: suma de 182.884,70 RON, plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive și până la data efectuării integrale a plății, cu titlu de daune materiale; suma de 1.500 euro lunar (în echivalent în RON la cursul oficial de schimb al BNR, nivelul mediu al fiecărei luni), cu titlu de daune materiale, reprezentând prestații periodice cu data de 01 septembrie 2009 până la încetarea stării de nevoie; suma de 15.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 15.000 RON a fost plătită, făcând obiectul executării silite. În ceea ce privește celelalte sume, recurentul avea obligația de a verifica dacă suma de 182.884,70 RON, plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive și până la data efectuării integrale a plății, respectiv sumele de 1.500 euro lunar, depășeau plafonul de 450.000 RON. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că recurentul-pârât nu a dovedit, și, pe de altă parte, nu a invocat un temei legal care să justifice deducerea sumelor care au fost achitate reclamantei de partea responsabilă civilmente Spitalul Județean de Urgență Slobozia, în condițiile în care nu s-a reținut și demonstrat că restul debitului la plata căruia acesta din urmă a fost obligat către reclamantă nu depășește plafonul de 450.000 RON. Astfel fiind, instanța apreciază că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va obliga pârâtul la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat și va obliga pârât la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.