ÎCCJ, decizie (scj.ro #187765)

Hotărâri pronunțate în regulator de competență. Pretentii derivate din același raport juridic. Autoritatea de lucru judecat a considerentelor. Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Revizuirea

Index alfabetic: hotărâri potrivnice

- regulator de competență

- autoritatea de lucru judecat

C.proc.civ., art. 430, art. 509 alin. 1 pct. 8

Reglementând autoritatea de lucru judecat, art. 430 alin. (1) și alin. (2) Cod procedură civilă stipulează în sensul că aceasta se atașează automat hotărârii prin care se soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum și atunci când se statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât și asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.

Noul Cod de procedură civilă a recunoscut, în mod explicit, autoritate de lucru judecat, alături de dispozitiv, considerentelor pe care se sprijină soluția din dispozitiv, aceasta putând a fi înțeleasă numai prin prisma rațiunilor de drept și de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluții. Ca atare, considerentele pe care se sprijină în mod necesar hotărârea trebuie să se bucure de autoritate de lucru judecat, putând fi astfel ulterior opuse, cu efectele lucrului judecat, într-un alt litigiu.

Astfel, cum prin hotărârile pronunțate în regulator de competență a fost stabilită diferit competența de soluționare a unor cereri, respectiv ordonanță de plată și acțiune în pretenții purtând între același părți, având același obiect și care își au izvorul în același raport juridic, în condițiile în care în considerentele deciziei în raport de care se invocă contrarietatea de hotărâri, s-a reținut că prevederile legale care reglementează competența teritorială a ordonanței de plată,  respectiv cele cuprinse la art. 1016 C.proc.civ., fac trimitere la instanța competentă pentru judecarea fondului în primă instanță, prin soluția dată în cel de-al doilea regulator de competență se ajunge la negarea dezlegării jurisdicționale care a fundamentat soluția în prima cauză.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 522 din 16 martie 2022

Circumstanțele cauzei

1

.

Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 2798 din 15.12.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, Secția a II-a civilă.

2.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A. SRL solicitând încuviințarea acesteia, anularea hotărârii atacate pentru încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1973 din 6.10.2021 a Înaltei Curți și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A susținut că este incident cazul de revizuire reglementat de dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., care trebuie coroborate cu cele ale art. 430 alin. 1  și 2 și art. 431 din cod.

Revizuenta a susținut că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea cererii de revizuire, exprimate în literatura juridică de specialitate, respectiv să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice, indiferent dacă acestea evocă sau nu fondul cauzei, hotărârile să fie pronunțate între aceleași părți și în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat și să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Cu privire la obiectul cauzei, făcând referire la jurisprudență, revizuenta a arătat că, atât acțiunea în pretenții izvorâtă din contractul de concesiune, cât și cererea de emitere a unei somații de plată urmăresc aceeași finalitate, respectiv obținerea presupusului debit datorat de către A. în baza contractului de concesiune.

Cum prin decizia nr. 1973/2021 s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, revizuenta a susținut că prin decizia nr. 2798/2021, ce face obiectul revizuirii, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, stabilindu-se că instanța competentă să soluționeze litigiul izvorât între părți cu privire la aceleași redevențe și penalități ar fi Tribunalul Arad.

A apreciat că în aceste condiții, singura modalitate de restabilire a securității circuitului civil este aceea de anulare a acestei din urmă hotărâri.

A solicitat a se observa, ca un argument suplimentar, că în situația neanulării celei de-a doua hotărâri, dezideratul urmărit de legiuitor prin intermediul art. 1016 C.proc.civ. nu ar mai fi posibil.

3.

Apărările formulate în cauză

Intimata Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Curtici-Arad a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

A susținut că revizuirea nu îndeplinește condițiile limitativ prevăzute de art. 509 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., fiind necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă, situații care nu sunt identificate în speță.

A arătat că în cauză hotărârile pretins potrivnice poartă asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză, lipsind condiția identității acestora, astfel încât nu se poate constata existența autorității de lucru judecat.

Aceasta, întrucât prin decizia nr. 2789/2021 a fost pronunțat regulatorul de competență privind conflictul negativ intervenit între Tribunalul Arad, Secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Arad, Secția a II-a civilă, Judecătoria Arad și Judecătoria Buftea în legătură cu soluționarea acțiunii în pretenții rezultate din executarea contractului de concesiune nr. 43/7.03.2002, iar prin decizia nr. 1973/2021 a fost soluționat conflictul negativ de competență intervenit între Judecătoria Arad și Judecătoria Buftea în legătură cu soluționarea cererii de emitere a ordonanței de plată.

Considerentele Înaltei Curți

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., care reglementează posibilitatea formulării acestei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Alin. 2 al aceluiași articol reține, cu titlu de excepție, situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, respectiv pentru motivele prevăzute la alin. 1 pct. 3 dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10.

Prin reglementarea actuală, legiuitorul a renunțat la cea prevăzută de art. 322 C.proc.civ. de la 1865, care instituia condiția antamării fondului, introducând anumite excepții în cazul revizuirii întemeiate pe anumite motive, respectiv și pentru cea formulată în baza pct. 8 al art. 509 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă.

Se observă că revizuenta pretinde că aceasta este și situația regăsită în cauza dedusă judecății, afirmând că prin soluția pronunțată prin decizia atacată s-au nesocotit cele statuate prin decizia nr. 1973/2021 a Înaltei Curți.

Prin decizia nr. 1973/2021, Înalta Curte, prin regulatorul de competență, a stabilit în favoarea Judecătoriei Buftea soluționarea cererii formulată de Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Curtici-Arad, formulată în contradictoriu cu SC A. SRL, de emitere a unei ordonanțe de obligare a debitoarei la plata sumelor reprezentând contravaloarea redevenței neachitate în baza contractului de concesiune nr. 43/7.03.2002, precum și a penalităților de întârziere.

Prin decizia nr. 2798/2021, obiect al revizuirii, Înalta Curte a stabilit în favoarea Tribunalului Arad, Secția a II-a civilă competența de soluționare a cererii prin care reclamanta Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Curtici-Arad a solicitat obligarea SC A. SRL la plata sumelor reprezentând contravaloarea revedenței neachitate și penalitățile de întâziere aferente în baza aceluiași contract de concesiune.

Se observă așadar că prin cele două decizii pronunțate în regulator de competență a fost stabilită diferit competența de soluționare a unor cereri, respectiv ordonanță de plată și acțiune în pretenții purtând între același părți, având același obiect și care își au izvorul în același raport juridic, și anume contractul de concesiune nr. 43/2002.

Or, rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C.proc.civ. rezidă din necesitatea asigurării respectării autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

În speță, cele două hotărâri sunt definitive, potrivit art. 135 alin. 4 C.proc.civ., iar în soluționarea conflictului de competentă prin decizia atacată, nr. 2798/2021, nu a fost pusă în discuție autoritatea de lucru judecat a primei decizii, nr. 1973/2021.

Reglementând autoritatea de lucru judecat, art. 430 alin. 1 și 2 C.proc.civ. stipulează în sensul că aceasta se atașează automat hotărârii prin care se soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum și atunci când se statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât și asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.

Se constată, prin urmare, că noul Cod de procedură civilă a recunoscut, în mod explicit, autoritate de lucru judecat, alături de dispozitiv, considerentelor pe care se sprijină soluția din dispozitiv, aceasta putând a fi înțeleasă numai prin prisma rațiunilor de drept și de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluții.

Ca atare, considerentele pe care se sprijină în mod necesar hotărârea trebuie să se bucure de autoritate de lucru judecat, putând fi astfel ulterior opuse, cu efectele lucrului judecat, într-un alt litigiu.

În acest context, se observă că prin decizia nr. 1973 din 6.10.2021, în raport de care se invocă contrarietatea deciziei atacate, s-a reținut, prin considerentele acesteia, că prevederile legale care reglementează competența teritorială a ordonanței de plată,  respectiv cele cuprinse la art. 1016 C.proc.civ., fac trimitere la instanța competentă pentru judecarea fondului în primă instanță.

Așadar, în stabilirea instanței competente a soluționa ordonanța de plată, prin decizia nr. 1973/2021 s-a analizat și temeiul juridic al pretențiilor reclamantei în fond pentru a se putea determina, în sensul dispozițiilor art. 1016 C.proc.civ., competența instanței în procedura ordonanței de plată, prin stabilirea, în mod necesar și prioritar, a competenței instanței în judecarea fondului cauzei.

Mai mult, se reține că ambele hotărâri, deși pronunțate în conflicte de competență care privesc soluționarea unor cereri în proceduri diferite (ordonanță de plată, respectiv acțiune în pretenții pe calea dreptului comun) vizează o singură problemă de drept, astfel încât prin soluția dată în cel de-al doilea regulator de competență s-ar ajunge la negarea dezlegării jurisdicționale care a fundamentat soluția în prima cauză.

Este de semnalat și faptul că deși ambele hotărâri date în regulator de competență au fost pronunțate în cameră de consiliu, fără citarea părților, în  raport de dispozițiile art. 135 alin. 4 C.proc.civ., se observă că stabilirea competenței în favoarea uneia dintre instanțele aflate în conflict privește soluționarea unor acțiuni care se judecă în procedură contencioasă, cu citarea părților, iar chestiunea competenței a fost dezbătută de părți în fața respectivelor instanțe.

Se reține totodată și reglementarea cuprinsă la art. 135 alin. 2 teza finală C.proc.civ. potrivit căreia hotărârea de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.

Pentru toate aceste considerente, constatându-se întemeiată cererea de revizuire, aceasta a fost încuviințată, iar decizia atacată a fost anulată, cu trimiterea regulatorului de competență spre rejudecare, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. 4 C.proc.civ.

La rejudecare se va ține seama de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat atașat deciziei nr. 1973/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce privește dezlegarea dată aspectului referitor la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei.