ÎCCJ, decizie (scj.ro #187763)

Revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinii. Lipsa reglementării în vechiul Cod civil a momentului la care se putea exercita dreptul material la acțiune.  Incidența dispozițiilor Decretului nr. 167/1958. Termen de prescripție

Cuprins pe materii: Drept civil. Prescripția extinctivă

Index alfabetic: donație cu sarcină

revocare

termen de prescripție

Decretul nr. 167/1958, art. 3, art. 7

Codul civil din 1864 nu conținea reglementări privind momentul la care se poate face revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinilor, într-o atare situație fiind incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958 care, în art. 7 alin. 1 reține că „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”.

Astfel, în lipsa unei dispoziții legale exprese, în mod corect, instanța a aplicat textul legal general în materie de prescripție, raportându-se, în aprecierea momentului de la care curge termenul general de prescripție de 3 ani, la împrejurări de fapt care au conturat un moment subiectiv, respectiv acela la care donatorul a luat cunoștință de faptul că donatarul nu și-a îndeplinit sarcina.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 670 din 30 martie 2022

I.Circumstanțele cauzei

1.Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 02.05.2019 pe rolul Tribunalului Dolj - Secția I civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Dolj, UAT Comuna Goiești prin primar, revocarea donațiilor cuprinse în contractul de donație autentificat sub nr. 851/10.05.2001, respectiv în contractul de donație nr. 2266/06.12.2002, pentru neîndeplinirea sarcinii de către donatar, cu consecința anulării actelor subsecvente și reintrării bunurilor în patrimoniul acesteia libere de orice sarcini și ipoteci.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 829 teza I, art. 830 C.civ.

2.Sentința Tribunalului Dolj

Prin sentința nr. 112 din 26.02.2021, Tribunalul Dolj - Secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul Consiliul Județean Dolj; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Județean Dolj; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de același pârât și a respins acțiunea, ca prescrisă.

3.Decizia Curții de Apel Craiova

Prin decizia nr. 149 din 08.06.2021, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței.

4.Calea de atac a recursului exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C.proc.civ., recurenta-reclamantă, arătând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, întrucât nu a lămurit dacă în cazul donației cu sarcină se aplică același regim juridic ca în cazul revocării donației pentru ingratitudine sub aspectul termenului de prescripție.

În mod greșit instanța de apel a dat relevanță articolelor publicate în presa locală din care ar fi rezultat că donatorul a avut la cunoștință de neîndeplinirea sarcinii de către Consiliul Județean Dolj. În lipsa unui termen pentru realizarea sarcinii, nu putea curge un termen de prescripție. Din actele dosarului rezultă că donatorul a făcut mai multe sesizări și cereri care au condus la transferul respectivelor imobile de la Consiliul Județean Dolj la UAT Goiești, ceea ce impunea o analiză a efectelor juridice ale acestui transfer și preluării obligației de către o altă unitate administrativ-teritorială. Instanțele trebuiau să verifice relevanța juridică a motivelor care au stat la baza transferului către UAT Goiești și a celorlalte acte care au stat la baza emiterii HCJ nr. 65/2006.

Instanța de apel nu a analizat motivul de apel vizând transferul către o altă unitate administrativ-teritorială, nu a verificat condițiile în care s-a realizat acest transfer, dacă părțile aveau un termen în realizarea sarcinii sau dacă donatorul a fost de acord cu anumite condiții stabilite de Consiliul Județean Dolj și UAT Goiești.

În analiza condițiilor prescripției, instanța trebuia să analizeze HCJ nr. 65/2006, iar dispozițiile legale reținute de instanță în ce privește argumentele care fundamentează prescripția (art. 7 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 167/1958) nu au legătură cu ipoteza dedusă judecății, întrucât în cauză nu este vorba de o revocare pentru ingratitudine, ci de o donație cu sarcină fără a se fi stabilit termenul pentru realizarea sarcinii.

5.Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul-pârât Consiliul Județean Dolj a invocat excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele invocate, arătând că recurenta învederează, pe această cale, aspecte de fapt ulterioare pronunțării instanțelor de fond și apel.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, astfel cum în mod corect au fost reținute de către instanțele anterioare.

Dreptul la acțiune s-a născut la data la care donatorul a cunoscut sau trebuia să cunoască neexecutarea sarcinii. Chiar dacă în contractul de donație nu a fost stipulată o dată certă la care trebuiau îndeplinite obligațiile, autorul reclamanților a avut cunoștință de neîndeplinirea sarcinilor impuse prin intermediul presei locale.

În mod corect instanța de apel a reținut că HCJ nr. 65/2006 nu constituie un act de suspendare sau de întrerupere a prescripției, întrucât nu se regăsește între cauzele limitativ prevăzute de art. 13 și 16 din Decretul nr. 167/1958.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata-pârâtă UAT comuna Goiești, prin primar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și a arătat că instanța de apel a reținut în mod corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, cu privire la prescripția dreptului material la acțiune. De asemenea, în mod corect instanța de apel a reținut că nu are relevanță, în ce privește calculul termenului de prescripție, transferul fără plată al imobilelor, efectuat prin HCJ nr. 65/2006, de la Consiliul Județean Dolj, la UAT comuna Goiești, câtă vreme contractele de donație au fost încheiate de autor cu Consiliul Județean Dolj și actul administrativ nu putea fi considerat un act de modificare a contractelor cu privire la părți vizând dispozițiile art. 969 C.civ., dispoziții care impuneau ca o astfel de modificare să fie realizată cu acordul donatorului exprimat prin act autentic, potrivit art. 813 C.civ.

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

II.Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, întrucât prin întâmpinare s-a invocat excepția de nulitate pentru neîncadrare, Înalta Curte reține că recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C.proc.civ. și este încadrabil în textele legale invocate, întrucât vizează modalitatea în care instanța de apel a interpretat și aplicat dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 în materia revocării donației pentru neîndeplinirea sarcinii. De asemenea, recursul vizează faptul că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra motivului de apel privind transferul imobilelor obiect al contractelor de donație de la Consiliul Județean Dolj la UAT Goiești. Față de cele arătate, nu se poate reține excepția de nulitate invocată prin întâmpinare, care va fi înlăturată.

Recurenta apreciază că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, întrucât nu a lămurit dacă în cazul donației cu sarcină se aplică același regim juridic, respectiv același termen de prescripție de 3 ani, ca în cazul donației revocate pentru ingratitudine.

Din această perspectivă, recurenta susține că în lipsa unui termen pentru realizarea sarcinii, nu poate începe să curgă un termen de prescripție, astfel încât elementele pe baza cărora instanțele au stabilit o dată de la care ar începe să curgă prescripția, respectiv momentul publicării în presa locală  a anumitor articole, nu are relevanță. Mai mult, recurenta consideră că, întrucât din actele depuse la dosar rezultă că donatorul a făcut mai multe sesizări, cereri, etc, care au condus la transferul respectivelor imobile de la Consiliul Județean Dolj la UAT Goiești, se impunea o analiză a efectelor juridice ale acestui transfer și preluării obligației de către o altă unitate administrativ-teritorială, respectiv trebuia verificată relevanța motivelor juridice care au stat la baza emiterii HCJ nr. 65/2006 prin care s-a realizat acel transfer.

Înalta Curte reține că prin cele două contracte de donație a căror revocare se solicită, autorul apelantei a donat Consiliului Județean Dolj-Direcția pentru Protecția Copilului două terenuri în suprafață de 10 ha, respectiv 39 ha, situate în extravilanul comunei Goiești, precum și o construcție compusă din 7 camere și pivniță, cu suprafața de 255 mp și terenul intravilan de 20.000 mp situate tot în comuna Goiești. În cuprinsul contractului nr. 851/10.05.2001 este menționată expres sarcina ca terenul să fie folosit exclusiv în interesul copiilor instituționalizați în cadrul Direcției Județene pentru Protecția Drepturilor Copiilor Dolj, sarcină neprevăzută și în contractul nr. 2266/06.12.2002, însă din actele dosarului rezultă că a fost avută în vedere de părți și la încheierea acestuia.

Contractele de donație au fost încheiate la nivelul anilor 2001-2002, ceea ce înseamnă că dispozițiile legale aplicabile instituției juridice a donației sunt cele ale Codului civil de la 1864. Este adevărat că potrivit art. 833 C.civ. din 1864 „Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie făcută în termen de un an din ziua faptului, sau din ziua când donatorul a cunoscut faptul”, dar actul normativ nu conține reglementări privind momentul la care se poate face revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinilor, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958 care, în art. 7 alin. 1 reține că „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”.

Într-o aplicare care este favorabilă drepturilor recurentei, instanțele anterioare s-au raportat în mod corect la momentul cel mai târziu în care prescripția a început să curgă, respectiv cel la care donatorul a luat cunoștință de neîndeplinirea sarcinii respective, moment ce a fost probat cu anumite articole ale ziarelor locale situate la nivelul anilor 2005.

Contrar susținerilor recurentei, instanța nu a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, ci, în lipsa unei dispoziții legale exprese, a aplicat textul legal general în materie de prescripție, în condițiile în care normele dreptului civil din materia revocării donației nu reglementau momentul la care se putea exercita dreptul material la acțiune în cazul particular al revocării donației  cu sarcină.

De asemenea, faptul că sarcina din contractul de donație nu a avut stipulat un termen de executare, nu atrage imprescriptibilitatea dreptului de a cere revocarea donației, astfel cum încearcă recurenta să acrediteze ideea, ci atrage aplicabilitatea dispozițiilor legale generale în materie, așa cum s-a arătat anterior.

Pe cale de consecință, în aprecierea momentului de la care curge termenul general de prescripție de 3 ani, în lipsa unor repere legislative specifice, instanțele s-au raportat la împrejurări de fapt care au conturat un moment subiectiv, respectiv acela la care donatorul a luat cunoștință de faptul că donatarul nu și-a îndeplinit sarcina. În speță, acest moment a fost determinat pe baza unor articole de ziar situate la nivelul anului 2005, în cadrul cărora donatorul a acordat interviuri din care a rezultat că avea cunoștință că sarcina conținută în contractul de donație nu fusese dusă la îndeplinire.

Termenul general de prescripție, de 3 ani, prevăzut în Decretul nr. 167/1958, la care s-a raportat instanța de apel, era singurul care putea fi avut în vedere, câtă vreme nu exista o altă dispoziție legală, iar comparația pe care recurenta o face cu privire la revocarea donației pentru ingratitudine este străină cauzei, termenul de 3 ani pe care îl evocă aceasta fiind reglementat de un text legal care nu este aplicabil cauzei, respectiv art. 1027 alin. 3 din noul C.civ.

În ceea ce privește critica potrivit căreia instanța de apel a omis să analizeze efectele juridice ale transferului imobilelor obiect ale contractelor de donație către UAT Goiești, nici aceasta nu poate fi primită.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de apel a analizat aspectele despre care aceasta pretinde că nu au fost avute în vedere și a reținut că „

Nu are relevanță în privința calculului termenului de prescripție și a momentului de la care acesta a început să curgă faptul că prin HCJ nr. 65/26.04.2006 s-a aprobat transmiterea fără plată de la Consiliul Județean Dolj la Consiliul Local al comunei Goiești a suprafeței de 49 ha teren arabil și a clădirii în suprafață de 255 mp, câtă vreme contractele de donație au fost încheiate de autor cu Consiliul Județean Dolj. Or actul administrativ menționat nu putea fi considerat  unul de modificare a contractelor de donație cu privire la părți, având în vedere prevederile art. 969 alin. 2 C.pr.civ., dispoziții care impuneau ca o astfel de modificare să fie realizată cu acordul donatorului, exprimat prin act autentic, potrivit dispozițiilor art. 813 C.civ.”.

A mai constatat instanța de apel că „

Nu se poate reține nici că HCJ nr. 65/26.04.2006 constituie un act de suspendare sau întrerupere a prescripției, având în vedere că acesta nu se regăsește între cauzele limitativ prevăzute de art. 13 și 16 din Decretul nr. 167/1958”

și că „

Chiar dacă s-ar aprecia că prin HCJ nr. 65/26.04.2006 s-au modificat cele două contracte de donație în privința persoanei donatarului, și că ar fi început să curgă un alt termen de prescripție, Curtea constată că de la momentul adoptării acestui act administrativ și până la decesul autorului apelantei reclamante termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit, astfel că și în această situație apelanta-reclamantă ar fi preluat în urma acceptării succesiunii un drept prescris.”

Rezultă că aspectele referitor la care recurenta afirmă că nu au fost avute în vedere, au fost analizate de către instanța devolutivă, iar faptul că recurenta nu este mulțumită de soluția adoptată nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii atacate.

Dealtfel subsumat acestei critici recurenta expune apărări contradictorii, arătând pe de parte, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor chestiuni, apoi că s-a pronunțat, dar în mod greșit.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei  nr. 149/2021 a Curții de Apel Craiova -  Secția I civilă.

Notă: Decretul nr. 167/1958 a fost abrogat prin art. 230 lit. p) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial nr. 409 din 10 iunie 2011.