ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1402/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2017 la data de 01.02.2017, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 4314 din 13 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu pârâtul A., constatând existența calității de lucrător al Securității în privința pârâtului.

Împotriva sentinței civile nr. 4314 din 13 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii de fond și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Hotărârea primei instanțe este criticată sub aspectul faptului că instanța de fond a nesocotit faptul că Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice instituite obligații numai și exclusiv în sarcina statelor părți.

Sub acest aspect, recurentul precizează că:

- Tratatele internaționale multilaterale, categorie din care face parte și Pactul indicat, instituie obligații numai și exclusiv în sarcina "Statelor Părți" nu și a indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor" (art. 2 pct. 1), cum eronat și lipsit de orice fundament legal/constituțional concluzionează Judecătorul fondului";

- Statele semnatare, după ratificarea PACTULUI, au obligația de a "transpune în viață drepturile recunoscute în prezentul PACT" (art. 40 alin1), prin reglementări interne care să garanteze în mod efectiv și eficient respectarea de către toate autoritățile publice a drepturilor universal consacrate și recunoscute cetățenilor proprii și celorlalte persoane("indivizi" în terminologia Tratatului) aflate temporar sau permanent pe teritoriul acestora;

- Regimul comunist care a condus "statul parte republica socialistă România" nu a respectat nici înainte nici după ratificarea "PACTULUI" termenii și obligațiile pe care și le-a asumat, mai mult decât atât a adoptat o serie de măsuri cu un profund caracter represiv prin care s-au încălcat prin politici statale principalele drepturi fundamentale recunoscute oricărui "individ de pe teritoriul său" printre care, raportându-ne strict la cauza dedusă judecății, cele consacrate prin:

a)Art. 12 alin. (2) prin care s-a statuat că "orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv propria țară";

b)Art. 17 alin. (2) prin care s-a consacrat dreptul oricărei persoane "la protecția legii" împotriva oricărei "imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața particulară, în familia, domiciliul sau corespondența sa, la atingeri ilegale aduse onoarei și reputației sale.

c)Răspunderea autorităților publice ale "Satelor părți" pentru nerespectarea prevederilor Tratatului prin încălcarea drepturilor fundamentale ocrotite și garantate nu se poate transla asupra unor simpli cetățeni lipsiți de orice alternativă de opoziție la practicile contrare spiritului și literei tratatelor internaționale ratificate de România, cum eronat se reține în considerentele sentinței recurate;

d)"Pactul…" nu-și găsește aplicabilitate ca pretext și motivare în litigiile derivând din O.U.G. nr. 24/2008, analizarea vinovăției persoanelor avute în vedere prin normele inserate în O.U.G. nr. 24/2008, republicată, urmând a se face strict prin raportarea situației de fapt reale la reglementările interne în vigoare în acele perioade.

În opinia recurentului, instanța de fond a încălcat spiritul și litera art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, republicată, precizând că judecătorul fondului s-a rezumat la a reda aproape integral conținutul Notei de constatare concluzionând că prima condiție instituită de legiuitor prin art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 - "furnizarea de informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise" organelor fostei Securități - ar fi îndeplinită și dovedită cu "angajamentul" semnat de recurentul-pârât și cele 3(trei) note informative al cărui conținut este redat exhaustiv la paginile 8 paragraful 9- pag. 9 pg. 7 ale sentinței recurate.

Procedând în acest mod, instanța a omis să analizeze în concret, prin raportare strictă la probele administrate în etapa cercetării judecătorești, deoarece:

"ANGAJAMENTUL" pe care pârâtul l-ar fi semnat "de bunăvoie și nesilit de nimeni", are un conținu IDENTIC cu cel semnat de "victima" sa, informatorul securității B., ceea ce este de natură să confirme apărările privind contextul/condițiile/constrângerile ce l-au determinat pe A. să scrie după "dictare" și să semneze acel înscris, vicierea consimțământului acestuia fiind ușor de intuit;

"Notele informative" semnate și datate olograf de pârât în fața și după dictarea "reprezentantului zonal" al fostei Securități, C., referitoare la așa-zisele/pretinsele "activități/atitudini potrivnice fostului regim totalitar comunist", în viziunea reclamantului, au un conținut identic cu "consemnările" Lt. Col. D. cu care A. nu s-a întâlnit nici măcar odată, toate având, fără excepție, aceeași dată, ceea ce ne îndreptățește să credem că mai întâi erau concepute de către "colectori" și șefii lor ierarhici și apoi dictate "spre conformitate"/confirmare pârâtului;

Aspectele semnalate de pârât prin "notele informative" doar semnate de acesta vizau, fără excepție, situații de fapt de notorietate publică, dovadă (pre)luarea/regăsirea până la nivel de virgulă și în declarațiile/notele/rapoartele aflate la dosarul cauzei semnate de alte surse și sau "informatori", aspecte ce nu aveau nicio legătură cu siguranța națională sau stabilitatea regimului comunist, neputând fi circumscrise în nici un caz "activităților și atitudinilor potrivnice" ordinii publice de la acea vreme;

Hotărârile "de deschidere a mapei de verificare a numitului E.", datată 06.081988, și respectiv cea privindu-l pe "numitul F., datată 22.06.1989, toate întocmite de același LT. Col. D., sunt identice prin conținut/motivare confirmând și sub acest aspect caracterul formal menit a justifica "realizarea planului" de persoane urmărite impus/stabilit "per capita" lucrător al securității și, implicit, lipsa de fundament real a "acuzațiilor" de "îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului aduse pârâtului în cuprinsul acțiunii introductive;

A nesocotit faptul că simpla referire la conținutul definiției date verbelor "a furniza" și "a da" prin oricare dintre edițiile DEX ne obligă să excludem aprioric existența conținutului "liber consimțit"/neviciat al recurentului în momentul semnării "angajamentului" și "notelor" respective chiar dacă ne-am raporta exclusiv la contextul factual redat în sinteză la pct. 2.1. al Întâmpinării depuse la data de 02.03.2017 la care din considerente pur metodologice facem doar trimitere.

În mod greșit a reținut prima instanță că pârâtul ar fi denunțat exclusiv activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist.

Motivarea instanței de fond astfel sintetizată sub acest aspect urmează a fi cenzurată cu consecința admiterii recursului astfel cum a fost formulat și pentru următoarele considerente:

- Nesocotește faptul că interpretarea sintagmei "activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist" trebuie făcută strict prin raportare la sistemul juridic din acea perioadă prin care erau "ocrotite și apărate" valorile sociale subsumate, cu referire specială la prevederile C. pen. din 1969 care cuprindeau un capitol special referitor la "infracțiunile contra securității Statului" și regimului comunist;

- Nesocotește faptul că niciunul dintre "gândurile" celor trei persoane ce ar fi fost "relatate de pârât" nu puteau fi circumscrise unor "acțiuni dușmănoase, potrivnice regimului totalitar comunist", practica judiciară a vremii sintetizată în "repertoarele"publicate nesemnalând nici măcar o singură hotărâre pronunțată în baza unor asemenea incriminări;

- Nesocotește faptul, de notorietate incontestabilă de această dată, că în "rapoartele" prezentate la congresele și conferințele naționale ale fostului partid comunist, în cuvântările" fostului "lider suprem" al partidului și statului socialist român se făceau referiri (auto)critice la discuțiile având temele reținute în considerentele sentinței recurate, "discutarea diferitelor probleme de politică internă" fiind considerată o obligație nu numai a foștilor membrii de partid ci a oricărui cetățean;

- Nesocotește faptul că orice combatere a ideilor lansate în spațiul public de posturile de radio străine în anii 1988-1989, printre care și "G.", era considerată, de asemenea, o obligație cetățenească în presei vremii, care abunda de asemenea luări de poziții, fiind, logic, tot de "notorietate publică" faptul că ascultarea acelor "mijloace de informare dușmănoase" nu era prohibită/interzisă ci legal acceptată de "regimul totalitar comunist";

- Menținerea ca fundament al unei hotărâri judecătorești a motivării instanței de fond ar echivala, din punctul nostru de vedere, nici mai mult nici mai puțin cu o validare tocmai a măsurilor abuzive, discreționare avute în vedere la "condamnarea" recurentului-pârât ceea ce excede, cu siguranță, scopului urmărit de legiuitor.

Motivarea instanței de fond în ceea ce privește îndeplinirea celei de-a treia condiții necesare admiterii unei asemenea acțiuni excede spiritului li literei legii/scopului urmărit de legiuitor prin adoptarea actului normativ indicat deoarece:

Manifestările dușmănoase" și "legăturile suspecte" ale fiecăruia dintre cele 3(trei) pretinse "victime" ale căror "drepturi și libertăți ale omului" ar fi fost stabilite/îngrădite, în viziunea reclamantului, nu-și găsesc nici un corespondent în aspectele consemnate în așa zisele "note informative", aspectele notorii semnalate regăsindu-se în aceeași formă în "dictările" numeroșilor "oameni de bine" ce le semnează sub pseudonime atribuite de "colectorii " fostei securități, neputând fi circumscrise în nici într-un caz unor activități/atitudini "potrivnice fostului regim totalitar comunist".

Referitor la pretinsele "îngrădiri ale drepturilor și libertăților fundamentale" ale pretinsei "victime"F. antrenate de "notele informative" semnate de pârât, se arată:

Din simpla lecturare a documentației existente în "mapa de verificare nr. 3240 privind pe F." rezultă că împotriva acestuia nu s-a luat nici măcar "măsura atenționării"/avertismentului acesta continuând să ocupe aceeași funcție de conducere/coordonare a activității unui număr însemnat de persoane, ceea ce, chestiune de logică elementară ce scapă reclamantului, dovedește lipsa de suport probatoriu real al acțiunii introductive;

- Caracterul pretins dușmănos al acțiunilor "elementului naționalist-iredentist" F. ce ar fi fost "semnalate" de sursa "H.", respectiv pârâtul, exista doar în imaginația bogată a Lt. col. D. în momentele în care redacta "Hotărârea de deschidere a mapei de verificare" și întocmea "Planul de măsuri aferent" în condițiile în care aceeași sursă "informa" pe același ofițer de Securitate la data de 21.06.1989 că "a auzit la acele date în comunicat și la poziția statului nostru față de acțiunile din RPU, comentarii POZITIVE făcute, printre alții, și de același cetățean, F., așa cum se consemnează negru pe alb în acea "notă informativă" indicată;

- "Activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist"pe care se pretinde că le-ar fi "săvârșit același "element naționalist-iredentist"F., aduse la cunoștința organelor de Securitate de pârât prin "nota informativă" din 27.01.1989, erau "de ordine publică" fiind cunoscute în comunitatea în care-și desfășura activitatea pârâtul, așa cum rezultă cu forța de convingere a evidenței din simple lecturare a "notei informative" date de sursa "I." la 10.05.1989 și comparare cu "scriiturile" colegului de suferință "H.",fiind,cu siguranță,dictate de "supraveghetorul zonal";

- Relațiile foarte apropiate dintre familiile F. și A. existente la nivelul anului 1989 erau cunoscute de întreaga obște, aceeași sursă "I." informând pe "supraveghetorul zonal" al securității despre iminența căsătoriei dintre pârât și fiica "elementului dușmănos naționalist-iredentist" susmenționat, căsătorie ce avea de altfel să se și încheie și să dăinuie de peste trei decenii, informație menită să confirme apărările noastre din cuprinsul întâmpinării privind constrângerea morală a pârâtului de a semna orice declarație dictată de reprezentantul zonal al securității numai să nu fie cercetat și sancționat pentru preocupările sale contrare eticii și echității socialiste.

Lipsa de orice suport real a susținerilor C.N.S.A.S. privind "îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale" ale cetățeanului E. ca urmare a măsurilor ce ar fi fost luate împotriva sa de organele fostei Securități în urma "notei informative" ce ar fi dat-o pârâtul la data de 29.06.1988, rezultă indubitabil, din punctul nostru de vedere, din simpla lecturare a "mapei de verificare 08118 "J." și anume:

a) "Notele informative" date anterior de "sursele K., MURES, L., M., N., FEȘTEU" la datele de 02.10.1987, 03.10.1987,05.10.1987, 18.12.1987, 14.05.1988, 27.06.1988 și 28.06.1988- note identice cu cea semnată de recurent, în care se semnalau diverse "găinării" de notorietate publică, abateri "de drept comun" comise de "victima" susnumită ce nu puteau fi circumscrise unor "activități potrivnice regimului totalitar comunist" decât în concepția/viziunea unor lucrători ai fostei securități pentru a-și putea, cu siguranță, justifica în acest mod privilegiile de care se bucurau aceștia;

b) De oricâtă exigență s-ar da dovadă, este imposibil să nu se observe că "activitățile dușmănoase ale urmăritului E.", un bețiv/alcoolic notoriu în comunitate, ce ar fi fost semnalate de pârât prin "nota informativă" din 29.06.1988 reprezintă în realitate o sinteză a tuturor consemnărilor din "notele" surselor susmenționate și încă o dovadă că "scrierile" lui "H." au fost "produse" după "dictările" inventatorilor de "elemente dușmănoase";

c) Lipsa oricărei "îngrădiri a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului E. rezultă fără putință de tăgadă și în modul cel mai elocvent cu putință din cuprinsul "notei de verificare" întocmită la data de 16.07.1988 de "Șeful Postului de Miliție Gurghiu, Sg. Maj. O. care arată cu subiect și predicat că susnumita "victimă" nu era "cunoscută cu antecedente politice sau penale și nu figurează în evidențele postului de miliție";

d) "Avertizarea cetățeanului român E." să înceteze orice "activitate dușmănoasă" ce ar fi desfășurat-o "sub influența știrilor tendențioase transmise la posturile de radio străine, cunoscute cu poziție anti-românească", precum și să nu se mai "angajeze în comentarii cu conținut calomniator și dușmănos față de realitățile social-politice din R.S.R." nu poate fi circumscrisă ipotezei normei juridice inserate în art. 2 alin1 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nici măcar de către Lt. Col. D., semnatar al "raportului aprobat de Șeful Securității Mureș la data de 20.11.1988,asemenea "atenționări" regăsindu-se constant în toate cuvântările fostului Secretar Genereal al P.C.

e) Dovada dovezilor privind practica lucrătorilor fostei Securități de a plăsmui/inventa "dușmani ai poporului" și a le deschide simple "mape de verificare" este reprezentată de scrierea "Declarației" din 15.11.1989" și a "Declarației -Angajament" din 24.11.1989 de către un profesionist și semnarea acestora "de bunăvoie și nesilit de nimeni" de către adresantul E., semianalfabet de profesie, aspect ce rezultă fără nici un dubiu din simpla comparare a scriiturilor respective cu semnătura sa olografă așezată cu mâna tremurândă la sfârșitul celor două opera justificative ale eficienței activității "paznicilor democrației" specifice fostului regim comunist ce continuă să producă"victime colaterale" pe bandă rulantă și în prezent.

Din cuprinsul "dosarului personal al informatorului P." orice om de bună credință observă cu ușurință că singurele referiri ale "sursei H.", alias pârâtul din acțiunea introductivă, la "activitățile potrivnice regimului totalitar comunist" ce le-ar fi "săvârșit victima B." (V.M.) sunt cele consemnate în:

- "Nota informativă" din 29.06.1988 și anume că împreună cu cealaltă "victimă" Q. ar fi discutat și comentat știri transmise de postul radio R.:";

- "Nota informativă" din 17.01.1989 prin care "H.", alias pârâtul, consemnează negru pe alb că nu a auzit ca acesta ("victima B.-n.n., V.B.) să discute probleme politice";

- Consecință a celor două "note informative" semnate de pârât "victimei B." i s-au "îngrădit", în viziunea reclamantului, totalitatea drepturilor și libertăților fundamentale de care acesta se bucură în timpul regimului dictatorial comunist într-un asemenea mod și dincolo de orice limită admisibilă încât aceasta a fost recrutată și promovată direct la rangul de "INFORMATOR" în baza "Raportului" semnat de același prolific și imaginativ Lt. D. la data de 20.02.1989.

În fine, a arătat recurentul că respingerea nemotivată a încuviințării administrării probei cu martorii propuși - foștii lucrători zonali ai securității regimului comunist semnatari ai "documentelor oficiale" în baza cărora recurentul-pârât a fost "condamnat la excluderea din viața publică" - circumscrisă unei încălcări ("parțiale") a dreptului la apărare, au privat practic pe însuși judecătorul fondului de a de edifica sub toate aspectele în legătură cu fundamentul real și legal, se înțelege, al apărărilor recurentului-pârât.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20.03.2018, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului, ca nefundat.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 5 martie 2020.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a sesizat instanța de judecată, susținând că pârâtul A. a fost recrutat în calitate de persoană de sprijin sub numele conspirativ H. și a semnat un angajament olograf prin care a consfințit colaborarea, la data de 22.02.1988, pentru cunoașterea stării de spirit din rândul angajaților inspectoratului silvic și a sătenilor angajați ca gonași, iar informațiile furnizate de acesta au îngrădit dreptul la dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile

În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității, motiv pentru care apreciază că prezentul recurs este nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate, pentru următoarele considerente:

Din analiza preambulului și a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că rațiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoașterii de către membrii unei societăți postcomuniste a fostului regim totalitar, depășirii nivelului organizatoric, intelectual și moral impus de un sistem caracterizat prin structuri și moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creării unei culturi politice autentice și a unei societăți civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care în prezent candidează pentru sau ocupă demnități ori funcții publice (aflându-se în situația de a fi garanții Constituției și ai democrației) ori dețin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv și neinstituind o responsabilitate penală a celor în privința cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității.

Sub aspectul care interesează în cauză, Înalta Curte reține că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește scopul de deconspirare, indicat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate sau care au efectuat activitățile prevăzute de actul normativ respectiv, prin consemnarea publică (publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, și punerea la dispoziția mijloacelor de informare în masă de către reclamantul C.N.S.A.S.), actul normativ antrenând doar eventuale consecințe de ordin moral în privința celor care au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale altora în perioada dictaturii comuniste.

Prin urmare, rolul instanței învestite cu soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau, după caz, colaborator al Securității, nu este acela de a stabili vinovații, de a aplica pedepse și de a le individualiza, nerealizând o justiție retributivă, ci doar de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului C.N.S.A.S. și a probelor administrate, întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru existența calității în discuție, rațiunea legii și rolul instanței fiind în acord cu principiile stabilite prin jurisprudența C.E.D.O, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiție și echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunțată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Cu alte cuvinte, prin reglementarea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale în fiecare caz în parte (în același sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin decizia nr. 530/09.04.2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 430/24.06.2009). Prin urmare, este evident că eventuala neîndeplinire a celor două condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 împiedică reținerea calității de lucrător al Securității, indiferent de prevederile preambulului acestui act normativ.

În speță sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității:

1) să furnizeze informații, precum note și rapoarte scrise, către lucrătorii Securității;

2) prin acele informații să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

3) furnizarea informațiilor să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din actele și lucrările dosarului rezultă întrunirea primei cerințe legale, respectiv furnizarea de către recurentul-pârât organelor de securitate a unor informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, în urma Notei informative date de pârât, s-au trasat sarcini cu privire la F.: identificarea anturajului și stabilirea naturii relațiilor; dacă este vizitat de persoane străine sau din străinătate; preocupări; dacă intenționează să se stabilească în exterior prin metode de profil; dacă culege date care vizează personalitățile și acțiunile din zona GURGHIU-LĂPUȘNA. Măsurile luate au fost în sensul de propuneri de luare în lucru, după identificare și verificări.

De asemenea, tot în urma Notei informative date de pârât, s-a întocmit Planul de măsuri cu obiectivele cu privire la F.:

"1. Stabilirea cauzelor care determină manifestările dușmănoase ale celui în cauză și a legăturilor sale suspecte, precum și scopului concret urmărit, respectiv măsura în care vizează crearea unor premise pentru acțiuni terorist-diversionistă. 2. Identificarea tuturor legăturilor supravegheatului, verificarea naturii relațiilor și, în raport cu rezultatele, prevenirea comiterii de către respectivii a unor acțiuni dușmănoase pe profilul Comp. 0620 (…)".

Din analiza înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că în Nota informativă din data de 29.06.1988, pârâtul a relatat despre numitul E. că "(…)discută diferite probleme de politică internă, cu toate că nu are cunoștință despre ele. Totodată, discută și comentează știri transmise de postul de radio "R.." împreună cu S.", iar în urma acestei Notei informative întocmite, s-au trasat sarcinile: prin exploatare unor relații comune cu cei în cauză să stabilească în ce constau manifestările dușmănoase și față de cine le au.

În Nota informativă din data de 28.02.1989 pârâtul a relatat despre numitul B. că acesta "avea obiceiul să facă diferite comentarii negative la unele aspecte ale politicii partidului și statului român (…)". Numitul M.V. fiind lucrat prin mapa de verificare, a fost avertizat rămânând în continuare în atenția sursei

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului potrivit cărora în mod greșit a reținut prima instanță că pârâtul ar fi denunțat activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, este evident că informațiile furnizate de către acesta au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, având în vedere că furnizarea informațiilor indicate anterior era de natură să determine urmărirea și intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp, date care privesc domeniile cele mai intime ale activității, orientării ori convingerii acestor persoane, domenii în care orice imixtiune a publicului sau autorităților constituie, în orice societate civilizată, o depășire ilicită a barierelor naturale ale sinelui, iar prin acestea, îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și a dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluționare a cauzei, este relevant faptul că informațiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerință îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, în concordanță cu jurisprudența CCR prin care s-a statuat asupra prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, precum și cu scopul urmărit de acest act normativ, instanța de fond aducând prin hotărârea de fond și câteva aprecieri cu caracter general, de natură să pună în lumină rațiunea adoptării legislației privind accesul la propriu dosar și deconspirarea Securității, precum și consecințele hotărârilor judecătorești pronunțate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Lg. nr. 293/2008.

Recurentul a mai criticat sentința instanței de fond, prin prisma încălcării dispozițiilor procedurale, arătând ca in mod nelegal i-a fost respinsa solicitarea de administrare a probei testimoniale, in acest fel, instanța încălcând dreptul sau la apărare.

Inalta Curte nu împărtășește aceasta opinie, deoarece instanțele nu sunt obligate sa administreze toate probatoriile solicitate de părți, ci trebuie sa verifice utilitatea si pertinenta acestora in raport de obiectul si natura cauzei.

Rolul activ al judecătorului, statuat prin art. 22 C. proc. civ., îi conferă acestuia, alături de celelalte prerogative specifice care concură la soluționarea litigiului dedus judecății în concordanță cu standardele unui proces echitabil, și posibilitatea de a aprecia cu privire la admisibilitatea probelor propuse de părți, respingând administrarea acestora în situația în care consideră că nu se încadrează în condițiile prevăzute de textele de lege criticate.

In prezentul dosar, prima instanța a procedat conform prevederilor art. 258 din C. proc. civ. si, statuând inutilitatea probei propuse de pârât, întrucât din conținutul actelor și lucrărilor dosarului se poate deduce situația de fapt ce trebuie analizată, a respins administrarea acestei probe.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 4314 din 13 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2020.