CtEDO 15.11.2007 Auto

CASE OF JELENC v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
15.11.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF JELENC v. SLOVENIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

JELENC/SLOVENIA (Depunerea nr. 37166/02) HOTĂRÂREA Strasburg 15 noiembrie 2007 FINAL 15/02/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Jelenc c. Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de Camera compusă de: Președintele Bîrsan B.M. Zupančič dna Fura-Sandström dna Gyulumyan Myjer David Thór Björgvinsson dna Ziemele, judecători și grefierul secțiunii Quesada, deliberat în privat la 18 octombrie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 37166/02) împotriva Republicii Sloveniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național sloven, dl Ivan Jelenc („reclamantul”), la 26 septembrie 2002. Reclamantul a fost reprezentat de dna M. K. Verstovšek, avocat care practică în Celje. Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Bembič, Procuror General de Stat. Reclamantul a afirmat, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii în fața instanțelor interne la care era parte a fost excesivă. În principiu, el s-a plâns, de asemenea, de lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurii (art. 13 din Convenție). La 9 iunie 2006, Curtea a hotărât să comunice plângerile privind durata procedurii și lipsa măsurilor în acest sens către Guvern. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea acesteia. FACTE Reclamantul s-a născut în 1968 și trăiește în Celje. La 12 ianuarie 1997, reclamantul a fost rănit într-un accident de mașină. Autorul accidentului a luat asigurări cu compania de asigurări ZT. La 24 septembrie 1997, reclamantul a inaugurat o procedură civilă împotriva ZT în Curtea de District Celje ( Okrožno sodišče v Celju ) cerând daune în valoare de 5.887.277 tolari sloveni (aproximativ 24.500 euro) pentru leziunile suferite. Între 18 februarie 1998 și 27 septembrie 1999, reclamantul a solicitat cinci solicitări de stabilire a unei date pentru o audiere. Între 4 septembrie 1998 și 19 septembrie 2000, el a depus trei depuneri scrise preliminare și/sau dovezi aduse. Trei audieri au avut loc între 15 februarie 2000 și 26 octombrie 2000. În timpul procedurii, instanța a desemnat un expert medical. În ultima audiere menționată, instanța a hotărât să pronunțe o hotărâre scrisă. Hotărârea, susținând în parte cererea reclamantului, a fost depusă în favoarea reclamantului la 21 decembrie 2000. La 3 ianuarie 2001, reclamantul a interzis Tribunalul Superior Celje (Višje sodišče/ Celju ). ZT a interzis apelul încrucișat. La 4 iulie 2001, instanța a respins ambele apeluri. Hotărârea a fost conferită reclamantului la 3 octombrie 2001. La 2 noiembrie 2001, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept la Curtea Supremă (Vrhovno sodišče). De asemenea, reclamantul a formulat o cerere de retragere a unuia dintre judecători. La 25 februarie 2002, președintele Curții Supreme a respins cererea reclamantului de retragere. La 11 decembrie 2002, instanța a permis recursul reclamantului asupra punctelor de drept în parte și a sporit valoarea daunelor acordate. Hotărârea a fost judecată la 30 ianuarie 2003. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată 10. Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial, nr. 49/2006 a fost pus în aplicare începând cu 1 ianuarie 2007. În conformitate cu secțiunea 1 și 2, dreptul la un proces este garantat pentru o parte la procedurile judiciare, un participant în temeiul Legii care reglementează procedurile necontențioase și o parte rănită în procedura penală. 11. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja întârziate în fața Curții: secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile suferite înainte de punerea în aplicare a prezentei acte „(1) În cazurile în care o încălcare a dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu. ... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la biroul procurorului de stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care partea și-a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea perioadei stabilite în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare. Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în fața unei instanțe.” PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 ȘI 13 AL CONVENȚIEI 12. Reclamantul se plângea de durata excesivă a procedurii. El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 13. În fond, reclamantul se plângea în continuare că căile de recurs disponibile pentru o lungime excesivă a procedurilor judiciare în Slovenia au fost ineficace. art. 13 din Convenția se citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Admisibilitatea 14. Guvernul a invocat neepuizarea recourslor interne, în special după punerea în aplicare a Actului privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată („Legea 2006”) de la 1 ianuarie 2007. 15. Reclamantul a contestat acest argument, susținând că căile de recurs disponibile nu au fost eficiente. 16. Curtea remarcă că art. 25 din Legea din 2006 se referă explicit la proceduri în fața instanțelor internaționale inițiate înainte de 1 ianuarie 2007 și prevede anumite soluții în cazul procedurilor interne care s-au încheiat. Cu toate acestea, Curtea a constatat în Grzinčič Hotărârea conform căreia condițiile prevăzute în această secțiune nu au fost îndeplinite în ceea ce privește cererile privind procedurile încheiate care au fost notificate guvernului sloven înainte de 1 ianuarie 2007, cum ar fi actuala (a se vedea Grzinčič c. Slovenia , nr. 26867/02, § 67, 3 mai 2007). 17. Prin urmare, Curtea remarcă că prezenta cerere este similară cu cea examinată în partea relevantă a hotărârii Grzinčič (citată mai sus 68), în care Curtea a respins obiecția guvernului de a nu epuiza recours interne, deoarece a constatat că măsurile legale de la dispoziția reclamantului nu au fost eficiente. 18. Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun argument convingător care să ceară Curtea să se depărteze de jurisprudența sa stabilită. 19. Curtea constată, de asemenea, că cererea nu este în mod manifestant nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție, nici nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 24 septembrie 1997, data la care reclamantul a instituit o procedură în Curtea de District Celje și s-a încheiat la 30 ianuarie 2003, data la care hotărârea Curții Supreme a fost transmisă pe reclamant. Prin urmare, a durat mai mult de cinci ani și patru luni pentru trei niveluri de competență. 21. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 22. Având în vedere toate documentele care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că în cazul instantanei, în special înaintea instanței de primă instanță, a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempă rațională”. În consecință, s-a încălcat art. 6 § 1. art. 13 23. Curtea reiterează că art. 13 garantează o soluție eficace în fața unei autorități naționale pentru o presupusă încălcare a cerinței prevăzute la art. 6 § 1 pentru a auzi un caz într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 156, ECHR 2000-XI). În consecință, Curtea consideră că, în acest caz, s-a constatat o încălcare a articolului 13 din cauza lipsei de remediere în temeiul legislației interne, prin care reclamantul ar fi putut obține o hotărâre care să-și susțină dreptul de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă legea internă a Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 26. Reclamantul a solicitat 15.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 27. Guvernul a contestat cererea. 28. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi susținut prejudiciu moral. Hotărând într-un mod echitabil, i-a acordat 700 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 29. Reclamantul a solicitat, de asemenea, aproximativ 1.210 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Curtea constată, de asemenea, că avocatul reclamantului este unul dintre avocații Verstovšek, care a depus aproximativ 850 Cererea care, în afară de fapte, este în esență la fel ca aceasta. Prin urmare, în acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului sumei de 1000 EUR pentru acțiunea în fața Curții. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 700 EUR (sette sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 1000 EUR (o mie de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 noiembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Corneliu Bîrsan Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă