ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1500/2021

HOTĂRÂRE

15.06.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1500/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 15 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sectia Civilă, sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Protecția Copilului Giurgiu pentru A. a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și Consiliul Județean Giurgiu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să-i oblige la plata echivalentului bănesc al voucherelor de vacanță pentru anul 2018, în cuantum de 1.450 RON.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță și O.U.G. nr. 46/2017 privind modificarea si completarea O.U.G. nr. 8/2009.

La termenul de judecată din 20 februarie 2020 s-a dispus disjungerea cererii reclamantului pentru A. și s-a format dosarul nr. x/2020 iar, la termenul din 16 februarie 2021, la care părțile legal citate au putut pune concluzii, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Giurgiu.

Prin sentința civilă nr. 61/2021 din 16 februarie 2021, Tribunalul Giurgiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că domiciliul membrului de sindicat pentru care a fost promovată acțiunea este în orașul Răcari, Jud. Dîmbovița, astfel încât, prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a constatat că Tribunalul Dîmbovița este instanța competentă cu soluționarea prezentului litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița, secția I Civilă, la 10 martie 2021, sub nr. x/2020.

La primul termen de judecată la care parțile legal citate au putut pune concluzii, respectiv în ședința din 14 aprilie 2021, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, secția I Civilă, invocată de instanță din oficiu, și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Prin sentința civilă nr. 1106 din 14 aprilie 2021, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dâmbovița, secția I Civilă, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

În argumentare, tribunalul a constatat că, având în vedere natura și cauza acțiunii cu care a fost învestit suntem în prezența unui conflict individual de muncă, cu consecința aplicării dispozițiilor legale specifice jurisdicției muncii.

Instanța reține că, în privința competenței teritoriale, că există două norme separate (art. 269 din Codul Muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011) ce concură la instituirea unei competențe de ordine publică, însă alternative a instanțelor de la domiciliul/reședința reclamantului ori sediul angajatorului.

Având în vedere că, în cauză, atât sediul reclamantei cât și al pârâtului angajator sunt în localitatea Giurgiu, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Giurgiu.

A mai reținut instanța faptul că domiciliul unui membru de sindicat nu este în măsura a influența competența teritorială de solutionare a cauzei, menționând în acest sens Decizia nr. 1 din 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justitie în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, prin care s-a statuat legitimarea procesuală activă a sindicatelor de a acționa în justitie în numele membrilor săi.

În baza art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., Tribunalul Dâmbovița, secția I Civilă a constatat ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 07 mai 2021, sub același număr.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Giurgiu sectia Civilă și Tribunalul Dâmbovița, secția I Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Giurgiu competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată, reclamantul Sindicatul Protecția Copilului Giurgiu pentru A. a chemat în judecată pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și Consiliul Județean Giurgiu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâții la plata echivalentului bănesc al voucherelor de vacanță pentru anul 2018, în cuantum de 1.450 RON.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 8/2009 și O.U.G. nr. 46/2017.

Avand în vedere faptul că, pe de o parte, reclamantul solicită plata echivalentului bănesc al voucherelor de vacanță, care au natura unor drepturi salariale suplimentare iar, pe de altă parte, membrul sindicatului pentru care s-a formulat acțiunea are calitatea de personal contractual, suntem în prezența unui conflict individual de muncă care atrage incidența dispozițiilor legale specifice jurisdicției muncii.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de munca se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Totodată, prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justitie, dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2) ] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În speța supusă analizei, se constată că acțiunea este pornită de sindicat, în numele unuia dintre membrii săi, iar sediul acestuia este în Mun. Giurgiu.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, astfel cum aceste dispoziții legale au fost interpretate prin decizia de recurs în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justitie, competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul Sindicatul Protecția Copilului Giurgiu aparține instanței în a cărei circumscripție își are sediul, respectiv Tribunalului Giurgiu.

Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.