ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2257/2021

Obiectul cauzei Este reprezentat de recursul reclamantului A. împotriva încheierii de ședință din 17.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosar nr. x/2020, prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de către reclamant.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Constanța Prin încheierea de ședință din 17.06.2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de reclamantul A..

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., reclamantul A.. Recurentul a arătat că instanța nu trebuia să judece o cerere de recuzare, ci o cerere de constatare a incompatibilității absolute a membrilor completului de judecată, că excepția de incompatibilitate nu este echivalentă unei cereri de recuzare și că încheierea recurată a fost dată cu încălcarea art. 43 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Recurentul a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 519 C. proc. civ., cu referire la art. 43 alin. (1) C. proc. civ.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluția din 16.06.2021 s-a stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți, la data de 27.10.2021.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Cu titlu prealabil, se reține că solicitarea din cadrul memoriului de recurs privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 519 C. proc. civ., cu referire la art. 43 alin. (1) din același cod este pur formală, nu are legătură cu soluția pronunțată prin încheierea recurată și nu se circumscrie textului legal invocat. În ceea ce privește excepția de nulitate se reține că, potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi subsumate textului legal menționat. Prin apărările formulate, recurentul nu se raportează la considerentele de ordin procedural pentru care instanța a respins cererea de recuzare, respectiv anulare, pentru netimbrare, ci deduce judecății în prezenta cale extraordinară de atac aspecte privind conținutul cererii de recuzare, în condițiile în care instanța nu a analizat motivele de recuzare, întrucât prioritară era chestiunea procedurală a timbrării. Cum această obligație nu a fost îndeplinită de către titularul cererii de recuzare deși i-a fost adusă la cunoștință, instanța a aplicat sancțiunea anulării pentru netimbrare, în conformitate cu dispozițiile procedurale în materie. Având în vedere că nu se aduc critici asupra argumentelor pentru care instanța a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., privind sancțiunea nulității pentru neîncadrarea în cazurile reglementate de art. 488 C. proc. civ. Dealtfel nici în prezenta cauză recurentul nu s-a conformat obligației de a timbra, deși aceasta i-a fost adusă la cunoștință atât prin adresa emisă la data de 23.03.2021 și comunicată la data de 26.03.2021, prin care i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, cât și prin raportul de admisibilitate comunicat la data de 20.05.2021, astfel încât sancțiunea procedurală vizează și aspectul netimbrării recursului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.