ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1892/2021

HOTĂRÂRE

29.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1892/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 28 aprilie 2021, sub nr. x/2021, petentul Biroul Execturoului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite prin toate formele de executare, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 335 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811 din 07 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, încheierea din data de 27 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 59 din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 335 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, sentința civilă nr. 1711 din 28 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mureș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 894 din 11 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, împotriva debitorului Ministerul Finanțelor, la solicitarea creditorilor B., C., D., E., F., G..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 din C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 1600/CC/2021 din 05 mai 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cazei în favoarea Judecătoriei sectorului5 București.

În motivare, această instanță a reținut că în raport de prevederile art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că sediul debitorului este în circumscripția teritorială a Judecătoriei sectorului 5 București, rezultă că această din urmă instanță este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite. În ceea ce privește instanța de executare, legiuitorul a stabilit, în cuprinsul art. 651 C. proc. civ., o competență teritorială exclusivă, instanța de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripție debitorul își are sediul la data sesizării organului de executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 5125 din 08 iunie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia și a dispus înaintarea cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că prin cererea completatoare a cererii de executare silită, înregistrată în data de 31 martie 2021 în cadrul dosarului de executare nr. 1534/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc A., creditorii B., C., D., E., H. și G. au solicitat începerea executării silite împotriva debitorului Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 335 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811 din 07 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, încheierea din data de 27 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 59 din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 335 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, sentința civilă nr. 1711 din 28 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Mureș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 894 din 11 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Anterior, în urma cererilor de executare silită formulate de aceiași creditori, în temeiul acelorași titluri executorii, prin încheierile nr. 1252/CC din 15 aprilie 2020, nr. 1282/CC din 16 aprilie 2020, nr. 1289/CC din 16 aprilie 2020, nr. 1294/CC din 16 aprilie 2020, nr. 1313/CC din 22 aprilie 2020 și, respectiv, nr. 1283/CC/16.04.2020, Judecătoria Alba Iulia a încuviințat executarea silită împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției.

Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 651 alin. (1) teza 1 coroborat cu alin. (3) a aceluiași articol din C. proc. civ., în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, devine aplicabilă, prin analogie, dispoziția art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, pentru argumentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în speță, instanțele aflate în conflict au făcut aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la noțiunea de "instanță de executare" la care fac trimitere dispozițiile legale anterior evocate, în contextul unei pluralități de debitori și formulării de către creditori a unor cereri de încuviințare a executării silite distincte, numai pentru o parte din debitori, în temeiul acelorași titluri executorii.

Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competență, îl reprezintă cererea formulată de petentul Biroul Execturoului Judecătoresc A. prin care a solicitat încuviințarea executării silite prin toate formele de executare, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 335 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811 din 07 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, încheierea din data de 27 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 59 din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 335 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, sentința civilă nr. 1711 din 28 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Mureș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 894 din 11 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, împotriva debitorului Ministerul Finanțelor, la solicitarea creditorilor B., C., D., E., F., G..

Prioritar, se impune a fi precizat faptul că în ipoteza unei pluralități de debitori în faza executării silite, cum este cazul în speță, norma legală care permite introducerea cererii de chemare în judecată a mai multor pârâți la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, respectiv dispozițiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., nu poate constitui argument pentru stabilirea instanței de executare, având în vedere că dispoziția legală este incidentă numai dacă nu se încalcă norme de competență de ordine publică. Or, particularitățile procedurii execuționale conduc la concluzia unei competențe teritoriale exclusive a instanței de executare din perspectiva criteriilor care determină instanța de executare, prevăzute în mod succesiv de alin. (1) a art. 651 din C. proc. civ., ceea ce exclude de plano posibilitatea alegerii de către petent a instanței competente în funcție de sediul/domiciliul oricăruia dintre debitorii pârâți.

Pe de altă parte, în ipoteza pluralității de debitori, este posibil ca prin aceeași cerere de executare silită creditorul să urmărească numai o parte din debitori, iar pentru restul debitorilor să formuleze o cerere de încuviințare distinctă. Faptul că în temeiul principiului disponibilității, creditorul are dreptul să ceară executare silită a debitorilor prin cereri formulate în mod succesiv, nu poate conduce la concluzia unei pluralități de instanțe de executare, chiar dacă în virtutatea caracterului unipatrimonial, în cadrul executării silite, actele de urmărire se efectuează prin raportare la patrimoniul fiecărui debitor, constituirea unui singur sau a mai multor dosare de executare fiind doar o opțiune a creditorului, care poate stabili cadrul procesual execuțional, prin raportare la limitele stabilite prin titlul executoriu.

În speță, Înalta Curte constată că anterior formulării prezentei cereri, pe rolul Judecătoriei Alba Iulia au fost înregistrate cererile de încuviințare a executării silite împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției, formulate de aceiași creditori, în temeiul acelorași titluri executorii, această instanță apreciind că este competentă, soluționând cererile prin încheierile nr. 1252/CC din 15 aprilie 2020, nr. 1282/CC din 16 aprilie 2020, nr. 1289/CC din 16 aprilie 2020, nr. 1294/CC din 16 aprilie 2020, nr. 1313/CC din 22 aprilie 2020 și, respectiv, nr. 1283/CC/16.04.2020,

Cum, în cauză, cererea de încuviințare a executării silite formulate de aceiași creditori B., C., D., E., F., G., în temeiul acelorași titluri executorii, împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției, a fost soluționată de Judecătoria Alba Iulia în sensul admiterii acesteia prin încheierile nr. 1252/CC din 15 aprilie 2020, nr. 1282/CC din 16 aprilie 2020, nr. 1289/CC din 16 aprilie 2020, nr. 1294/CC din 16 aprilie 2020, nr. 1313/CC din 22 aprilie 2020 și, respectiv, nr. 1283/CC/16.04.2020, iar ulterior, creditorii au înțeles să formuleze cerere de încuviințare a executării silite și împotriva debitorului Ministerul Finanțelor, menționat în cuprinsul acelorași titluri executorii, reiese că revine aceleiași instanțe care a încuviințat anterior executarea silită cu privire la ceilalți codebitori competența de soluționare a prezentei cereri, în virtutea principiului unicității instanței de executare.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.