ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1732/2021

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 08.09.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de BEJ B. în dosarul execuțional nr. x/2019, solicitând suspendarea executării silite începute de către BEJ B. până la soluționarea prezentei contestații; admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită; anularea somației și a tuturor actelor emise de BEJ B. în prezentul dosar de executare, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite; întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București; respingerea cererii de suspendare a executării silite și ca lipsită de obiect cererea formulată cu privire la întoarcerea executării silite, respingerea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită, respectiv respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.

La data de 27.10.2020 contestatorul a depus la dosar o completare a contestației la executare prin care a arătat că înțelege să conteste și cuantumul creanței stabilite prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert C..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 2842/21.12.2020, Judecătoria Alba Iulia a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

În esență, instanța a reținut că, având în vedere că sediul debitorului din prezenta contestație la executare, respectiv Ministerul Justiției, se află în raza teritorială a Judecătoriei Sector 5 București, în raport de dispozițiile art. 651 C. proc. civ. care statuează că instanța de executare este cea în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului, competența de soluționare aparține acestei instanțe.

În cauză nu sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., ce instituie o competență alternativă pentru formularea acțiunii împotriva mai multor pârâți, câtă vreme părți în prezenta cauză sunt doar contestatorul Ministerul Justiției și creditoarea intimată.

Prin sentința nr. 3666/23.04.2021, Judecătoria Sector 5 București a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A constatat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 714 alin. (1) și ale art. 651, precum și prin analogie a celor ale art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care cererea privește mai mulți pârâți se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, executarea silită având o cauză unică, comună pentru toți debitorii.

A mai reținut instanța că, potrivit normelor de competență în vigoare la data formulării cererii de încuviințare a executării silite (art. 127 C. proc. civ.), și raportat la calitatea creditoarei, Judecătoria Alba Iulia a devenit instanță de executare, fiind instanța judecătorească de același grad și aflată în circumscripția curții de apel învecinate celei în care își desfășoară activitatea creditoarea. Dealtfel această instanță a pronunțat și încheierea de încuviințare a executării silite.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, pentru următoarele argumente:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1504/2019 de către debitorul Ministerul Justiției.

Dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanța competentă a soluționa contestația, prevăd că aceasta se introduce la instanța de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanța de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilității și predictibilității determinării acestei instanțe.

Or, în speță, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestației la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Justiției.

Faptul că Judecătoria Alba Iulia a pronunțat încheierea de încuviințare a executării nu determină stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea respectivei instanțe, în raport de textele de lege menționate care reglementează expres instanța competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reține, totodată, că încheierea de încuviințare a executării silite este pronunțată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestației la executare, introdusă în condițiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competența instanței care a emis-o.

Faptul că în dosarul de executare sunt mai mulți debitori și că încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată împotriva acestora, în raport de dispozițiile art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., prezintă relevanță în raport de dispozițiile art. 122 alin. (1) teza a II a C. proc. civ., respectiv atunci când sunt mai mulți pârâți, printre care și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Or, în speță, Ministerul Justiției este debitor principal, întrucât este ordonator principal de credite pentru ceilalți debitori, iar contestația la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal, Ministerul Justiției.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Justiției este în sectorul 5, București, regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.