ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1659/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 28 aprilie 2021, sub nr. x/2021, petentul Biroul Executorului Judecătoresc "A." a solicitat, la cererea creditorului B., încuviințarea executării silite a debitorului Ministerul Finanțelor Publice, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 249 din 19 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. x/2007 de Tribunalului Bistrița Năsăud, secția civilă, încheierea din 27 iunie 2019, pronunțată de aceeași instanță în același dosar, ramasă irevocabilă prin decizia nr. 37 din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj -, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea nr. 1587 din 4 mai 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Alba Iulia a reținut că, în cauză, calitatea de debitor îi aparține Ministerului Finanțelor Publice, care are sediul în sectorul 5 al Municipiului București.

Referitor la noțiunea "instanță de executare", a apreciat că legea recunoaște calitatea de instanță de executare numai judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar împrejurarea că există situații de prorogare legală de competență, fără aplicabilitate în cauză, care pot genera ipoteze în care asupra unor cereri formulate în materia executării silite să se pronunțe o altă instanță, nu poate să schimbe concluzia că, pentru fiecare debitor, instanța de executare este numai judecătoria de la sediul sau domiciliul său.

În legătură cu acest aspect, Judecătoria Alba Iulia a reținut că problema unei pluralități de debitori nu este incidentă în cauză, întrucât cererea ce face obiectul învestirii privește un singur debitor, respectiv pe Ministerul Finanțelor Publice, iar împrejurarea că titlul cuprinde și obligații solidare între mai mulți debitori este lipsită de relevanță în chestiunea analizată.

Astfel, a considerat că prin raportare la normele de competență de ordine publică incidente, care trebuie supuse unei stricte interpretări, se poate concluziona că cererea ce formează obiectul prezentului dosar este de competența exclusivă a Judecătoriei Sectorului 5 București, în circumscripția căreia se afla, la data formulării cererii de executare silită, sediul debitorului Ministerul Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă nr. 4961 din 4 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Constatând intervenit conflictul negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a constatat că obiectul cererii deduse judecății constă în încuviințarea extinderii executării silite pornite într-un dosar de executare cu privire la un nou debitor, după ce executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Alba Iulia, în conformitate cu cererea inițial formulată de debitor.

Întrucât o astfel de cerere nu este reglementată de lege, iar instanța de executare este competentă să soluționeze orice alte incidente apărute în cursul executării silite, a apreciat că instanța de executare care a încuviințat executarea silită împotriva tuturor debitorilor cu privire la care s-a formulat cererea de executare silită inițială este Judecătoria Alba Iulia, astfel cum reiese din încheierea din 16 aprilie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Din acest motiv, a apreciat că Judecătoria Alba Iulia este competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cauza, cu atât mai mult cu cât în circumscripția teritorială a acesteia aveau domiciliul o parte dintre debitori la data sesizării executorului judecătoresc.

Înalta Curte constată că, prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 249 din 19 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. x/2007, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții C., B., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Bistrița Năsăud, Ministerul Economiilor și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi salariale.

La solicitarea reclamantului B., sentința a fost lămurită prin încheierea din camera de consiliu din 27 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă în dosarul nr. x/2007, iar recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva acestei încheieri a fost respins prin decizia nr. 37 din 14 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.

Astfel cum reise din actele și lucrările dosarului, prin încheierea din 16 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Alba Iulia a admis cererea de încuviințare a executării silite formulate de Biroul Executorului Judecătoresc "A." privindu-i pe creditorul B. și pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției, încuviințând executarea silită în oricare dintre formele prevăzute de lege, în baza titlurilor executorii menționate.

La 31 martie 2021, creditorul B. a depus la Biroul Executorului Judecătoresc "A." o cerere "completatoare a executării silite" prin care a solicitat obligarea debitorului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale stabilite prin titlurile executorii.

În baza acestei cereri, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., petentul Biroul Executorului Judecătoresc "A." a învestit Judecătoria Alba Iulia cu încuviințarea executării silite a cererii formulate de creditorul B., solicitând să se țină cont de încheierea din 16 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care Judecătoria Alba Iulia a încuviințat cererea de executare silită inițială.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…); (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Din coroborarea prevederilor legale enunțate rezultă că, în cazul cererii de încuviințare a executării silite, competența teritorială are caracter exclusiv, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că cererea de încuviințare a executării silite supusă analizei are caracter distinct față de cea formulată anterior, în baza acelorași titluri executorii și care a fost admisă prin încheierea din camera de consiliu din 16 aprilie 2020, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020.

Astfel, cererea pendinte vizează încuviințarea executării silite a debitorului Ministerul Finanțelor Publice, care nu a executat de bunăvoie obligația stabilită în sarcina sa prin titlurile executorii, anume de a aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale.

Dimpotrivă, cererea de încuviințare a executării silite care a format obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Alba Iulia a vizat declanșarea acestei proceduri împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției, pentru aducerea la îndeplinire, în toate formele prevăzute de lege, a obligațiilor ce le reveneau potrivit titlurilor executorii, respectiv de a achita creditorilor sumele la plata cărora au fost obligați și de a face cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale acestora.

Astfel, nu poate fi reținută coparticiparea procesuală, în sensul dispozițiilor art. 59 C. proc. civ., întrucât debitorii din cele două cereri au obligații diferite pentru executarea cărora creditorii au solicitat, în mod distinct încuviințarea executării silite.

De asemenea, nu se poate reține că cererea pendinte face parte din categoria incidentelor intervenite în cursul executării silite.

Deși C. proc. civ. nu conține o reglementare expresă a acestora, în practica judiciară s-a stabilit că ele reprezintă anumite situații care împiedică, sting sau amână executarea silită sau o anumită formă concretă de executare silită (prescripția dreptului de a cere executarea silită, perimarea, amânarea, suspendarea sau restrângerea executării silite, existența proprietății comune asupra bunurilor urmărite, beneficiul de discuțiune și beneficiul de diviziune, încetarea executării silite și reluarea acesteia).

Împrejurarea că Judecătoria Alba Iulia a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite din 16 aprilie 2020, în dosarul nr. x/2020, nu este de natură să atragă competența acestei instanțe în soluționarea cererii deduse judecății în prezentul dosar, întrucât nu există niciun text de lege care să statueze că, odată ce instanța a pronunțat o încheiere de încuviințare a executării silite, ea devine competentă să soluționeze și alte cereri de acest fel, deși există o normă de competență care prevede soluționarea acesteia, în mod exclusiv, de instanța de la domiciliul sau sediul debitorului.

În raport de aspectele expuse, Înalta Curte constată că art. 651 C. proc. civ. impune ca verificarea competenței să se raporteze la sediul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condițiilor impuse de această normă.

Cum cererea care face obiectul analizei privește un singur debitor, respectiv pe Ministerul Finanțelor Publice, Înalta Curte constată că instanța de executare competentă să o soluționeze este, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 București, în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2021.