ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1143/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj, la 22 august 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții BEJ B., Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, a solicitat obligarea Ministerului Finanțelor Publice să asigure în mod prompt și efectiv executarea sentinței civile nr. 2376/2011 pronunțate de Judecătoria Lugoj. În cazul în care nu se asigură executarea hotărârii judecătorești, a solicitat obligarea în solidar a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, la plata sumei de 15.000 RON, la care se adaugă suma de 2.200 RON cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 755/07.03.2019 pronunțată de Judecătoria Lugoj au fost admise excepțiile: lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BEJ B., lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul Justiției, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției; a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamantul.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 1080A din 23 septembrie 2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de către reclamant și a respins apelul formulat de aceeași parte în contradictoriu cu pârâții intimați BEJ B., Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Ministrul Justiției. Reclamantul a atacat pe calea recursului atât soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cât și cea dispusă de instanța de apel.

Hotărârea pronunțată în recurs Prin decizia civilă nr. 618 din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timșoara, secția I civilă a dispus restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 493 RON achitate prin chitanța seria x/2019, nr. x din 26.11.2019 prin Serviciul impozite și taxe al Municipiului Lugoj, aflată la dosar recurs, către recurentul A., ca fiind nedatorată. A respins excepțiile inadmisibilității și nulității recursului. A respins recursul formulat de recurent împotriva deciziei civile nr. 1080A din 23.09.2019 în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, precum și soluția dată în apel.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, recurentul A. a declarat recurs.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la 7 decembrie 2020, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurentul nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate. Completul de filtru C4, la 5 martie 2021, a dispus comunicarea raportului pentru ca părțile să formuleze puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Prin rezoluția din 5 martie 2021 s-a acordat termen, fără citarea părților, la 20 mai 2021, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

Apărările formulate în cauză În soluționarea prezentului recurs părțile nu au depus puncte de vedere la raport. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul în raport de excepția inadmisibilității, reținută și prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Coroborând dispozițiile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului. În speță, decizia civilă nr. 618 din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, atacată prin prezenta cale de atac, a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1080/A/23.09.2019 a Tribunalului Timiș, secția I civilă. În raport de dispozițiile legale menționate, această decizie este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În consecință, pentru argumentele înfățișate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.