ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2866/2019

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea de recuzare formulată în ședința publică din 23 februarie 2015, în Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, petentul A. a arătat că înțelege să recuze membrii completul de judecată C1R al acestei instanțe, învestit cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii nr. 237 din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015. Pentru soluționarea declarației de recuzare s-a format Dosarul nr. x/2015.1., înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din 24 februarie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva membrilor completului de judecată C1R.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 24 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs petentul A.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Primăria Orașului Salcea și Întreprinderea Individuală B. nu au depus întâmpinări la dosarul cauzei.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 1 noiembrie 2017, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 01.11.2017, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 01 noiembrie 2017 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 01 mai 2018. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.