ÎCCJ, decizie (scj.ro #185425)

Conflict de competență. Plângere împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Participanții în procesul penal. Competența organelor judiciare

Index alfabetic:

Drept procesual penal

-

conflict de competență

-

competență după materie

C. proc. pen.,

art. 51, art. 340 alin. (1)

În situația în care ordonanța procurorului cuprinde mai multe soluții de clasare ce privesc mai multe persoane, competența de soluționare a plângerii formulate în temeiul art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. se determină numai prin raportare la soluția atacată cu plângere, fără ca celelalte soluții de netrimitere în judecată, în măsura în care privesc fapte sau persoane care ar atrage competența unei alte instanțe, să influențeze și competența de soluționare a plângerii.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 432 din 31 august 2021

Prin încheierea din 5 aprilie 2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Brașov - Secția penală s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov invocată de petentele A. și B., prin apărător.

În temeiul art. 50 raportat la art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii formulate de petentele A. și B. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. X/P/2014 din 23.11.2020, în favoarea Judecătoriei Brașov.

În motivarea soluției pronunțate judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov a reținut, în esență, că plângerea formulată vizează soluția de clasare dispusă față de numitul C. pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 322 alin. (1) din C. pen., uz de fals, prevăzută în art. 323 din C. pen., înșelăciune, prevăzută în art. 244 alin. (1) din C. pen. și tentativă la înșelăciune, prevăzută în art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., infracțiuni pentru care competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine judecătoriei. De asemenea, s-a reținut că persoana vizată de plângerea penală formulată nu are vreuna dintre calitățile speciale prevăzute de lege care să atragă competența unei alte instanțe și nu a judecătoriei.

Prin încheierea din 11 iunie 2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Brașov a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea împotriva Ordonanței de clasare din 23.11.2020, emisă în dosarul de urmărire penală nr. X/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținută prin Ordonanța nr. XX/2021 din 20.01.2021 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în favoarea Curții de Apel Brașov.

În baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune această soluție, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Brașov a reținut că dispozițiile art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. stabilesc competența în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, iar nu de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece infracțiunea în primă instanță. Pe cale de consecință, în lipsa unei dispoziții exprese, în ipoteza în care o cauză vizează mai multe infracțiuni și a fost soluționată printr-o singură ordonanță cu soluții de clasare pentru toate infracțiunile, competența vizată de art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. se stabilește conform art. 44 alin. (1) din C. proc. pen., prin raportare la cauză privită ca un tot unitar și nu în raport de fiecare infracțiune pentru care s-a dispus o soluție de clasare.

S-a mai arătat că, prin Ordonanța din 23.11.2020 emisă în dosarul de urmărire penală nr. X/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus inclusiv o soluție de clasare cu privire la numitul D., sub aspectul comiterii infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, prevăzută în art. 269 din C. pen. și obstrucționarea justiției, prevăzută în art. 271 din C. pen. Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut, în esență, că asistența juridică acordată persoanei vătămate A. în cursul urmăririi penale s-a circumscris unei activități profesionale tipice realizate de un avocat, activității profesionale. Judecătorul de cameră preliminară a reținut că numitul D. avea la data sesizării calitatea de avocat, calitate pe care o deține și în prezent.

În acest context, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 340 alin. (1), art. 38 alin. (1) lit. d) și art. 44 alin. (1) din C. proc. pen., competența de a judeca plângerea formulată de petentele A. și B. aparține judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov, întrucât dosarul de urmărire penală nr. X/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov vizează inclusiv o infracțiune presupus comisă de un avocat. Împrejurarea că în cauză nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale nu este de natură a înlătura competența după calitatea persoanei a Curții de Apel Brașov, atât timp cât conform actelor de cercetare efectuate în cauză este cunoscută identitatea și calitatea specială a persoanei vizate prin plângerea penală formulată, respectiv cea de avocat.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Oradea și Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Brașov, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte notează că obiectul asupra căruia poartă conflictul negativ de competență este plângerea formulată de petentele A. și B. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța nr. X/P/2014 din 23.11.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov față de numitul C., sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzute în art. 244 alin. (1) din C. pen. și tentativă la înșelăciune, prevăzută în art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5, întrucât s-a apreciat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, respectiv sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 322 alin. (1) din C. pen. și uz de fals, prevăzută în art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., întrucât faptele nu există.

Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. „persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.”

Obiectul plângerii formulate în temeiul art. 340 din C. proc. pen., constituindu-l soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată, competența de soluționare a acesteia se stabilește prin raportare la infracțiunea/infracțiunile și persoana/persoanele în raport de care s-a dispus soluția contestată.

Totodată, când actul procurorului cuprinde mai multe soluții (de exemplu, se dispun mai multe soluții de clasare, iar soluțiile privesc mai multe persoane), competența se determință numai prin raportare la soluția atacată cu plângere, celelalte soluții de netrimitere în judecată, în măsura în care privește fapte sau persoane care ar atrage competența altei instanțe, nu vor influența și competența de soluționare a plângerii.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că prin Ordonanța din 23.11.2020 emisă în dosarul de urmărire penală nr. X/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-au dispus următoarele soluții:

- în temeiul art. 100 din C. proc. pen., s-a respins cererea de suplimentare a probatoriului formulată de A. cu privire la reaudierea numitei E.

- în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a clasat cauza cu privire la C. sub aspectul comiterii infracțiunilor fals în înscrisuri sub semnătură privată (2 fapte), prevăzută în art. 322 alin. (1) din C. pen., și uz de fals, prevăzută în art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., întrucât faptele nu există.

- în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-a clasat cauza cu privire la C. sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută în art. 244 alin. (1) din C. pen., și tentativă la înșelăciune, prevăzută în art. 32 alin. (1) din C.pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

- în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-a clasat cauza cu privire la A., sub aspectul comiterii infracțiunilor de inducere în eroare a organelor judiciare, prevăzută în art. 268 din C. pen., mărturie mincinoasă, prevăzută în art. 273 din C. pen., și fals în declarații, prevăzută în art. 326 din C. pen., întrucât laptele nu sunt prevăzute de legea penală ori nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege.

- în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a clasat cauza cu privire la D., sub aspectul comiterii infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, prevăzută în art. 269 din C. pen., și obstrucționarea justiției, prevăzută în art. 271 din C. pen., întrucât faptele nu există

.

Din punct de vedere al competenței după calitatea persoanei, în acord cu concluziile Curții de Apel Brașov, Înalta Curte reține că intimatul C., nu deține niciuna din calitățile prevăzute în art.38 din C. proc. pen. pentru a atrage competența curții de apel.

Totodată, față de numitul C. a fost dată o soluție de clasare prin ordonanța din 23.11.2020 emisă în dosarul de urmărire penală nr. X/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, însă cauza de față nu îl privește.

Din punct de vedere al competenței materiale, se constată că infracțiunile pentru care s-a dispus clasarea nu se regăsesc în alin. (1) al art. 38 din C. proc. pen., pentru a atrage competența în primă instanță a curții de apel.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe

,

iar infracțiunile cu privire la care s-a dispus soluția de clasare, sunt date de lege în competența materială a judecătoriei în condițiile acestor dispoziții legale.

Prin urmare, având în vedere că acuzațiile petentelor formulate în plângerea penală adresată procurorului nu au vizat persoane a căror calitate să atragă competența curții de apel, în conformitate cu prevederile art. 38 din C. proc. pen., competența pentru soluționarea plângerii petentelor revine judecătoriei, în raport cu competența după materie, prevăzută de art. 36 alin. (1) lit.a) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei ce are ca obiect plângerea formulată de petentele A. și B. împotriva ordonanței de clasare nr. X/P/2014 din 23.11.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în favoarea Judecătoriei Brașov, instanță căreia i s-a trimis dosarul.