ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 192 din 17 decembrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori s-a dispus în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatului A., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000,

- luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000,

- fals în declarații prev. de art. 28 din Legea nr. 176/2010 raportat la art. 326 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului B., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

- dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. și art. 396 alin. (4) C. proc. pen. a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului dispusă, prin ordonanța din data de 18.12.2017 (dosar nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție), asupra bunurilor mobile aparținând inculpatului A. - respectiv: dulap 3 uși, x alb miere, pat x alb miere, somieră standard, comodă 2sertare plus nișă x alb miere (aflate în dormitorul nr. 1); dulap 2 uși culisante x alb-negru, pat cu tăblie tapițată eco piele neagră x alb-negru (aflate în dormitorul nr. 2); bar 700 x (aflat în living, la parter).

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:

Prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, că în perioada noiembrie- decembrie 2012, inculpatul A. s-a înțeles cu inculpatul B., asociat și administrator al societății C. S.R.L., ca acesta din urmă să îi dea obiecte de mobilier pentru imobilul tip vilă aparținând magistratului, iar A., în schimbul acestor foloase, să își exercite influența derivată din calitatea sa de președinte al Curții de Apel Constanța asupra magistraților ce urmau să instrumenteze dosarele care priveau societatea C. S.R.L. pentru obținerea unor soluții favorabile acestei societăți; iar în baza acestei înțelegeri, în luna decembrie 2012 A. a primit obiectele de mobilier în valoare de 14.815.03 RON.

Față de activitatea presupus infracțională descrisă mai sus, s-a reținut în sarcina inculpatului A. infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000; iar în sarcina inculpatului B. s-a reținut infracțiunea de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, s-a mai reținut prin actul de sesizare împrejurarea că:

Inculpatul A., în perioada noiembrie- decembrie 2012, s-a înțeles cu inculpatul B., asociat și administrator al societății C. S.R.L., ca acesta din urmă să îi dea obiecte de mobilier pentru imobilul tip vilă aparținând magistratului, iar A. a primit aceste bunuri pentru ca, în schimbul acestor foloase, să își exercite atribuțiile de serviciu într-o modalitate care să conducă la pronunțarea unor soluții favorabile societății C. S.R.L. în cadrul litigiilor care urmau să fie înregistrate pe rolul Curții de Apel Constanța".

Față de activitatea presupus infracțională descrisă mai sus, s-a reținut în sarcina inculpatului A. infracțiunea de luare de mită prev. de art. 298 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000; iar în sarcina inculpatului B. s-a reținut infracțiunea de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, în sarcina inculpatului A. s-a reținut să infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 28 din Legea nr. 176/2010 raportat la art. 326 C. pen., constând în aceea că "în declarația de avere întocmită, semnată și depusă la data de 12.06.2013, nu a declarat suma de 14.815,02 RON reprezentând contravaloarea obiectelor de mobilier achitate de S.C. C. S.R.L. din dispoziția inculpatului B.".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, ca urmare a denunțului formulat de martorul D.

În concret, la data de 14.06.2016, martorul D., a formulat un denunț, cu privire la împrejurarea că "spre sfârșitul anului 2012 (lunile noiembrie - decembrie 2012), B. i-a spus că l-a cunoscut pe președintele Curții de Apel Constanța, A., și intenționează să îi ceară sprijin pe viitor, în vederea soluționării favorabile a unor dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești din raza Curții de Apel Constanța sau ce urmau a fi înregistrate pe rolul acestora având ca obiect contestații formulate de concurenții S.C. C. S.R.L., cu privire la licitațiile publice la care participase sau la care urma să participe".

A mai precizat martorul în denunț că:

"inculpatul B. i-a spus că s-a înțeles cu A. să îi cumpere obiecte de mobilier și aparatură electronică, pentru casa din Constanța, iar acesta să îl ajute, când va avea nevoie, prin folosirea influenței pe care o avea asupra magistraților care instrumentau dosarele referitoare la S.C. C. S.R.L. sau alte firme controlate de B.

Astfel, a susținut martorul în denunț, că "inculpatul B. i-a solicitat să preia și să achite comenzile deja date de A. la S.C. E. (F.) și S.C. G.".

Martorul a relatat în denunț că a înțeles de la inculpatul B. că "facturile pentru bunurile de mobilier și aparatura electronică, urmau să fie făcute pe numele S.C. C. S.R.L. sau S.C. C. S.R.L. și să fie efectiv achitate de S.C. H. S.R.L."

Curtea a mai reținut că S.C. C. S.R.L. aparținea inculpatului B., S.C. C. S.R.L. aparținea martorului D., în cadrul S.C. H. 75% din acțiuni erau deținute de inculpatul B., iar 25% din acțiuni erau deținute de martorul D.

Martorul D. a mai menționat în cadrul denunțului că "factura nr. x din 04.12.2012 și comanda din 04.12.2012, emisă de S.C. E. S.R.L. către S.C. C. S.R.L. reprezintă obiecte de mobilier comandate de A., și au ajuns în posesia acestuia după ce a fost efectuată o refacturare din partea S.C. C. S.R.L. către S.C. H. S.R.L., această din urmă societate achitând valoarea bunurilor achiziționate".

În susținerea celor sesizate, martorul D. a depus următoarele documente:

- factura fiscală nr. x/09.11.2012 - vizează obiecte electronice;

- factura fiscală seria x nr. x/04.12.2012 și comanda din aceeași dată, aferentă facturii x/04.12.2012 (factură de avans) și nota nr. x/04.12.2012 de recepție și constatare de diferențe.

- lista NIR de intrare a facturii S.C. C. S.R.L. nr. 3346/30.01.2013.

- factura fiscală nr. x/08.11.2012.

Deși în cadrul rechizitoriului nu există un capitol care să cuprindă detaliat probele care au stat la baza acuzării inculpaților, Curtea a constatat că organele de urmărire penală au apreciat că declarația martorului denunțător D. se coroborează cu declarațiile celorlalți martori, (în special cu declarațiile martorilor I. și J.) precum și cu înscrisurile referitoare la comanda, achiziționarea și plata obiectelor de mobilier.

Analizând rechizitoriul întocmit în cauză Curtea a constatat că procurorul a acordat o relevanță probatorie majoră declarației martorului denunțător D.

Astfel, soluția de incriminare a inculpaților a avut la bază, conform rechizitoriului, declarația martorului D. coroborată cu declarațiile celorlalți martori, în mod special cu declarațiile martorilor I. și J., precum și cu înscrisurile depuse ori invocare de martorul denunțător.

Coroborând și analizând materialului probator administrat pe parcursul procesului penal, Curtea a reținut următoarele.

În concret, martorul D. a declarat, în faza urmăririi penale, la data de 22.06.2016 că își menține denunțul formulat și a reiterat afirmația conform căreia "la sfârșitul anului 2012, luna noiembrie - decembrie, fără a putea preciza cu exactitate data, inculpatul B. i-a spus că l-a cunoscut pe președintele, de la acea vreme, a Curții de Apel Constanța, pe A." și "s-a înțeles cu acesta să îi cumpere obiecte de mobilier și aparatură electronică, pentru casa situată în județul Constanța, iar acesta(inculpatul A.), să îl ajute prin folosirea influenței pe care o avea asupra magistraților ce instrumentau dosarele care priveau S.C. C. S.R.L. sau alte firme controlate de B.".

Fără a indica date ori probe concrete, martorul D., a susținut în cadrul declarației, în mod expres că "pentru bunurile și avantajele patrimoniale date de B. lui A., având în vedere funcția pe care o deținea în cadrul Curții de Apel Constanța, a intervenit pe lângă diferiți magistrați ce aveau în lucru dosare în care avea interes B., dosare în care au fost date soluții favorabile acestuia".

Declarația martorului D. din data de 22.06.2016 reprezintă o copie fidelă a denunțului formulat la data de 14.06.2016, cu excepția unor mențiuni suplimentare în sensul că "nu poate indica vreun dosar sau vreun nume de judecător asupra căruia A. și-a exercitat influența, pentru a-l ajuta pe B.", respectiv că "dosarele în care B. avea interes aveau ca obiect contestațiile formulate la licitațiile la care participase S.C. C. S.R.L., achizitorul fiind, de regulă, Primăria municipiului Constanța".

Martorul D. a mai precizat că inculpatul A. a primit de la inculpatul B. și unele obiecte electronice, însă respectivele afirmații nu au fost valorificate în cauză și exced prezentului cadru procesual.

Martorul D. a mai fost audiat, în faza urmăririi penale, la data 22.12.2017, ocazie cu care a precizat în plus față de cele declarate anterior, că l-a văzut pe inculpatul A. în crama aparținând S.C. C. S.R.L., iar a doua zi inculpatul B. i-a spus despre acea "înțelegere" și l-a rugat să îl ajute.

Totodată, martorul a susținut că "după vreo 2-3 zile inculpatul B. l-a chemat din nou și i-a zis că inculpatul A. a ales mobilierul de la F. și a dat în acest sens comandă, în același timp a ales și obiectele electronice", totodată "inculpatul B. rugându-l să se ocupe de plata și de urmărirea comenzilor".

Cu ocazia audierii în instanță, la termenul de judecată din data de 30.09.2020, asistat fiind de avocat ales, martorul D. a declarat că "la începutul lunii noiembrie 2012, inculpatul B. i-a precizat despre acea înțelegere pe care a avut-o cu inculpatul A.".

Totodată martorul a susținut că cei doi inculpați au avut "acele discuții referitoare la împrejurarea că inculpatul A. ar fi intervenit pe lângă anumiți judecători, să favorizeze dosarele în care avea interes inculpatul B.".

Martorul D. a susținut însă că, "nu a fost de față la nicio discuție care ar fi existat între inculpatul B. și inculpatul A.".

A mai susținut martorul că:

"La una dintre întâlniri, la sediul C. am coborât în cramă unde se mai aflau două persoane, iar una dintre acele persoane era inculpatul A. A doua zi m-am întâlnit cu inculpatul B. care m-a rugat să iau pe firma noastră - S.C. H. - anumite obiecte, respectiv electrocasnice și mobilier, iar eu m-am ocupat de acest lucru. Inculpatul B. mi-a precizat că are o obligație față de inculpatul A. și trebuie să preiau acele obiecte. Inculpatul B. mi-a precizat că avea nevoie de sprijin pentru anumite procese. Nu mi-a dat foarte multe amănunte cu privire la acest "sprijin". S.C. C. S.R.L. avea multe litigii comerciale pe rolul Curții de Apel Constanța în perioada 2012-2014. Cred că au fost mai multe procese câștigate de S.C. C. SRL"; "Am trimis-o pe numita I., angajată pe domeniul marketing la F. pentru a ridica factura obiectelor de mobilier".

Întrebat fiind, de ce a formulat denunțul în anul 2016, deși presupusele fapte penale s-au desfășurat la sfârșitul anului 2012, acesta a precizat că "Nu am fost mai devreme de data formulării denunțului, la DNA, pentru a formula denunțul, întrucât am avut treabă".

Curtea a reținut că în actul de sesizare se precizează că: declarația martorului D. se coroborează cu o serie de documente întocmite de S.C. E. S.R.L.; cu documente ridicare de la inculpatul A., cu ocazia percheziției domiciliare și cu documentele depuse de martor, din care rezultă următoarele:

- obiectele de mobilier au fost comandate inițial la data de 03.11.2012, pe numele K., așa cum rezultă din copia comenzii nr. x/03.11.2012, depuse la dosar de societatea E. - f. x; așa cum se va arăta mai jos, K. era o cunoștință a fiului inculpatului A., al cărei nume l-a folosit întreaga familie A. cu prilejul achiziției de mobilier; la această dată nu s-a achitat nicio sumă de bani cu titlul de avans;

- la data de 08.11.2012, aceleași obiecte de mobilier au fost trecute pe o nouă comandă, pe numele societății C. S.R.L., așa cum rezultă din copia comenzii nr. x/08.11.2012, depuse la dosar de societatea E. - f. x;

- la data de 09.11.2012 societatea C. S.R.L. efectuează plata avansului de 3.000 de RON - f. x verso, vol. 3;

- la data de 04.12.2012, societatea E. (F.) a facturat obiectele de mobilier către aceeași societate, C. S.R.L. - f. x;

- la data de 19.12.2012, societatea C. S.R.L. realizează plata finală, a diferenței de preț de 11.815,02 RON - fila x, verso, vol. 3;

- ulterior, la data de 21.12.2012, obiectele de mobilier au fost livrate la locuința inculpatului A., conform avizului de însoțire a mărfii - fila x, vol. 3.

Contrar aspectelor reținute în actul de sesizare, Curtea a considerat că actele aflate la dosarul cauzei - invocate mai sus, nu se coroborează cu restul materialului probator, nu susțin acuzațiile aduse inculpaților și nu impun o soluție de condamnare.

În concret, factura nr. x a fost emisă de S.C. E. S.R.L. către - cumpărătorul S.C. C. S.R.L. la data de 04.12.2012.

Iar, factura x întocmită de - furnizor S.C. C. S.R.L. către - cumpărătorul S.C. H. S.R.L., reprezentând, conform actului de inculpare, dovada că "bunurile au fost refacturate către această din urmă societate, care a efectuat și plata", a fost emisă la data de 08.11.2012, deci anterior datei în care a fost emisă prima factură arătată mai sus.

Ori, în mod logic, factura privind refacturarea bunurilor de la S.C. C. S.R.L. către S.C. H. S.R.L. trebuia emisă ulterior facturii emisă de S.C. E. S.R.L. către S.C. C. S.R.L.

Totodată, factura nr. x a fost emisă la data de 08.11.2012, dată la care, bunurile de mobilier au fost trecute pe o nouă comandată pe numele S.C. C. S.R.L. (comanda nr. x - fila x urmărire penală), deși inițial au fost comandate, la data de 03.11.2012, pe numele K., conform comenzii nr. x.

Bunurile de mobilier au fost refacturate, la data de 08.11.2012 conform facturii nr. x, de către S.C. C. S.R.L. către S.C. H. S.R.L.

Ulterior, la data de 09.11.2012 avansul în sumă de 3000 RON, este plătit tot de S.C. C. SRL

La data de 04.12.2012 produsele sunt facturate de către vânzătorul S.C. E., tot pe numele S.C. C. S.R.L.

Iar la data de 19.12.2012, tot S.C. C. S.R.L. efectuează plata finală a obiectelor de mobilier.

Martorul D. a mai depus la dosarul de urmărire penală, o copie NIR privind bunurile achiziționate de societatea S.C. C. S.R.L. de la S.C. H. S.R.L., însă acel înscris se referă la alte bunuri mobiliare (mobiliar cu lavoar, birou C, birou tip D) care exced situație de fapt reținută în prezenta cauză, neavând nicio legătură cu infracțiunile deduse judecății.

Ori, în opinia Curții de Apel, toate contradicțiile invocate mai sus, au ridicat suspiciuni (care pot fi interpretate doar în favoarea inculpaților), suspiciuni referitoare la comanda, plata, livrarea, intrarea în posesie a bunurilor de mobilier, considerate drept foloase ale infracțiunilor deduse judecății.

În argumentarea acuzațiilor aduse inculpaților, în actul de sesizare s-a reținut că declarațiile martorului denunțător se coroborează cu declarațiile martorei I. și declarațiile martorului J.

Analizând declarația martorei I. din faza de urmărire penală și respectiv declarația din faza de judecată Curtea a apreciat că acestea cuprind mai multe contradicții esențiale, care influențează situația de fapt, dar și concluzia din actul de sesizare în sensul că declarațiile acesteia s-ar corobora cu declarațiile martorului denunțător.

Astfel, în faza urmăririi penale, martora a declarat că "în anul 2012, spre sfârșit, în urma unei discuții purtate cu D., acesta mi-a spus că trebuie să merg să ridic de la doi furnizori, respectiv de la G. și de la firma F. din Constanța, două facturi fiscale ce reprezentau mai multe bunuri, respectiv produse electronice și mobilier, bunuri care deja fuseseră ridicate, nu cunosc de către cine au fost ridicate, cine, când le-a ridicat și nici persoanele către care au fost livrate acele bunuri. D. mi-a spus că bunurile menționate în cele două facturi reprezintă o obligație a domnului B."

De asemenea, martora a declarat că:

"Eu nu cunosc să mai fi existat și alte situații în care să se procedeze în acest mod".

Martora a mai susținut în cursul urmării penale că "nu am discutat niciodată cu domnul B. sau cu domnul D. în legătură cu facturile la care am făcut referire; domnul D. nu mi-a dat alt detaliu în legătură cu destinația mărfurilor sau în legătură cu așa zile obligații ale domnului B.".

Cu ocazia audierii în faza de judecată, martora I. a precizat că "eu am ridicat de la de la F. pentru societatea C., dar nu țin minte cu exactitate produsele menționate în acea factură. Am fost anunțată de cei de la F. să merg să ridic factura".

Martora a mai susținut că factura nr. x (din data de 08.11.2012) a fost întocmită de ea, întrucât "martorul D. i-a solicitat să întocmească acea factură, fără a-i indica un argument în acel sens. Nu îmi amintesc dacă martorul D. mi-a indicat amănunte cu privire la acele produse".

A mai susținut martora că "În general, facturile sosesc la punctul de lucru împreună cu marfa. În mod accidental ar fi trebuit să mă deplasez eu să ridic facturi. Au mai fost rare situații când m-am deplasat eu să ridic anumite facturi".

Curtea a apreciat că, în cauză, contradicțiile dintre declarațiile martorei, referitoare la aspecte esențiale ale situație de fapt, ridică suspiciuni cu privire la veridicitatea informațiilor oferite.

În concret, a considerat că nu se poate stabili cu exactitate dacă martora I. a fost trimisă de martorul D. să ridice factura de la F. sau dacă a fost anunțată de vreun angajat al acelei societăți să se deplaseze la magazinul aparținând acesteia.

De asemenea, prima instanță a precizat că sunt incerte afirmațiile martorei referitoare la un aspect esențial din speță, respectiv dacă martorul D. i-a precizat ori nu că bunurile menționate în cele două facturi reprezintă o obligație a inculpatului B., ori dacă i-a indicat alte amănunte referitoare la pretinsa discuție pe care martorul D. a avut-o cu inculpatul B.

Referitor la declarațiile martorului J., Curtea a constatat că în faza urmăririi penale acesta a susținut că "la sfârșitul anului 2012 S.C. C. a achiziționat o serie de obiecte de mobilier de la F., cred. Aceste achiziții de mobilier au fost făcute la cererea domnului B.".

Martorul a mai susținut că "nu am discutat cu domnul B. despre obiectele de mobilier achiziționate, nu știu în ce au constat acestea."

Cu ocazia audierii în cursul urmăriri penale, martorului i-a fost prezentată comanda nr. x/08.12.2012 și a declarat că "acesta a fost mobilierul la care a făcut referire".

Totodată, martorul J. a declarat că "S.C. C. S.R.L. a domnului B. a făcut achiziții de la S.C. C. S.R.L. a domnului D.; fiind achiziționat și mobilier (de la F., iar această achiziție a fost inițiată de inculpatul B."

Audiat în faza de judecată, matorul J. a declarat că "Nu îmi amintesc de comanda care mi-a fost prezentată azi în instanță" - respectiv de comanda nr. x/08.12.2012; după care, revine și precizează că "îmi amintesc de suma menționată în acea comandă, întrucât era suma menționată și în contract".

A mai declarat martorul că "nu știu de la ce magazin a fost achiziționat mobilierul, nu îmi amintesc amănunte cu privire la mobilierul menționat în acea factură."

De asemenea martorul a susținut că "nu pot preciza cine a inițiat achiziția de mobilier"; după care revine și precizează, fără a relata amănunte în plus că:

"Dacă am achiziționat acel mobilier, acea achiziție s-a realizat la solicitarea inculpatului B. Eu nu aveam posibilitatea fără a discuta cu inculpatul B. să dispun achiziționarea unor anumite bunuri".

În acest context, Curtea a reținut că aspectele invocate de martorul J. fac referire la o pretinsă achiziție de mobilier, încheiată între S.C. C. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., în totală contradicție cu declarația martorului denunțător și cu situația de fapt reținută în actul de sesizare.

În concret, martorul D. a susținut că "inculpatul B. m-a rugat să iau pe firma noastră - S.C. H. - anumite obiecte, respectiv electrocasnice și mobilier; acele obiecte au fost achitate de către S.C. C.; iar S.C. H. S.R.L. a plătit prețul respectivelor obiecte către S.C. C. SRL".

Astfel, raportat la toate susținerile martorului J. din faza urmăririi penale și din faza de judecată, Curtea a apreciat că nu poate concluziona în sensul că declarațiile acestuia se coroborează cu declarația martorului D., cu celelalte probe administrate în cauză și în final pot servi la aflarea adevărului.

Pe parcursul procesului penal au fost audiați și martorii L., M., N., O., P., Q., magistrați judecători la Curtea de Apel Constanța (cu mențiunea că în prezent, martorul Q. este judecător la Curtea de Apel Craiova).

Aspectele menționate de martorii invocați mai sus, cu ocazia audierii în faza urmăririi penale sunt inserate în actul de sesizare astfel încât Curtea a apreciat că nu se impune a insista în reluarea acestora.

În faza de judecată, martorii au menținut declarațiile date inițial în faza urmăririi penale.

Astfel, martora L. a susținut că "nu am avut cunoștință dacă inculpatul A. avea relații apropiate cu reprezentanții S.C. C. SRL" și totodată, a mai precizat că "inculpatul A. nu mi-a solicitat să dau vreo anumită soluție în cadrul vreunui dosar".

Martorul M. a susținut că:

"Nu am cunoștință dacă între inculpatul A. și reprezentanții S.C. C. S.R.L. existau relații apropiate de prietenie sau amiciție. Nu am cunoștință și nu știu cu exactitate dacă în perioada 201-2014 existau multe litigii pe rolul Curții de Apel Constanța în cadrul cărora S.C. C. S.R.L. să aibă calitatea de parte. Nu cunosc zvonuri conform cărora inculpatul A. ar fi încercat influențarea vreunui judecător".

Martora N. a susținut următoarele:

"Nu am cunoștință dacă la nivelul Curții de Apel Constanța, în perioada 2012-2014 au existat multe cauze în care să aibă calitatea de parte S.C. C. S.R.L. Nu știu dacă inculpatul A. avea relații apropiate cu reprezentanții S.C. C. S.R.L. De altfel, nici măcar nu știu cine sunt reprezentanții S.C. C. SRL".

Martora O. a susținut următoarele:

"Nu am știut că inculpatul A. să aibă relații apropiate cu reprezentanții S.C. C. S.R.L. Nu știu dacă la nivelul instanței existau multe cauze în care S.C. C. S.R.L. să aibă calitatea de parte. Este reală susținerea din declarația de la urmărirea penală, confirm căreia eu am formulat cerere de abținere în cadrul dosarului în care S.C. C. S.R.L. figura ca parte. Existau zvonuri la nivelul Curții de Apel Constanța conform cărora inculpatul A. ar fi încercat să influențeze unele soluții ale judecătorilor. Nu îmi amintesc dacă în cauzele soluționate de mine cu alți judecători din cadrul secției și în care S.C. C. S.R.L. să aibă calitatea de parte s-ar fi încercat influențarea mea".

Martorul P. a precizat că:

"Nu cunosc aspecte referitoare la existența unor relații de prietenie între inculpatul A. și reprezentanții S.C. C. S.R.L. Existau zvonuri conform cărora inculpatul A. ar fi încercat influențarea anumitor judecători în cadrul unor dosare. Eu am auzit un astfel de zvon de la un fost judecător care în prezent este pensionar. Este posibil să mai existe și alți judecători care cunosc astfel de zvonuri.

Inculpatul A. nu a încercat niciodată astfel de discuții la mine, personal. Nu cunosc nici dacă ar fi încercat astfel de discuții cu alți colegi. Nu au existat neînțelegeri între mine și inculpatul A.

Îmi este greu să precizez dacă acel zvon exista anterior litigiului cu C. sau ulterior acelui litigiu. Cred că am auzit acel zvon anterior incidentului și anterior comunicatului DNA".

Martorul Q. a declarat următoarele:

"Nu am cunoștință de împrejurarea ca între inculpatul A. și reprezentanții S.C. C. S.R.L. să existe relații de prietenie sau amiciție. Nu am auzit și nu am informații ca inculpatul A. să fi făcut diferite intervenții în favoarea S.C. C. SRL".

În faza urmăririi penale au mai fost audiați martorii R. și S., reaudiați și în faza cercetării judecătorești.

Martorul R. a susținut că îi cunoaște pe ambii inculpați, dar nu are cunoștință de relațiile dintre cei doi.

A mai precizat martorul următoarele aspecte:

"Nu am cunoștință cu privire la achiziționarea unor obiecte de mobilier de către inculpatul A.; sunt ani de zile și eu nu țin minte să fi participat la vreo întâlnire dintre inculpatul B. și inculpatul A. Niciodată nu mi-a solicitat inculpatul B. sau o altă persoană să îi fac cunoștință inculpatului B. cu inculpatul A.".

Martorul S. a declarat următoarele:

"Îi cunosc pe inculpații din prezenta cauză: B. și A. Nu știu dacă între cei doi inculpați existau relații de prietenie. Nu am fost de față la vreo întâlnire a celor doi inculpați.

Nu îmi amintesc dacă la vreo anumită petrecere organizată de inculpatul B. ar fi participat și inculpatul A.

Știu că inculpatul B. și martorul D. au fost parteneri de afaceri. În decursul timpului m-am întâlnit de mai multe ori cu aceștia. Ulterior am constatat că au început să apară tensiuni foarte mari între inculpatul B. și martorul D.

Martorul D. invoca faptul că inculpatul B. "face presiuni asupra sa", dar nu cunosc amănunte cu privire la acest aspect.

L-am întrebat pe inculpatul B., iar acesta mi-a precizat "nu prea ies socotelile" și cred că erau niște neînțelegeri, derivate probabil, de la dividende, respectiv de la câștiguri. În perioada respectivă știu că inculpatul B. avea o problemă gravă de sănătate.

Din câte știu, în acea perioadă, inculpatul B. se deplasa la Viena pentru tratamente medicale, iar de administrarea societății se ocupa martorul D.

Este logic că relațiile dintre inculpatul B. și martorul D. au devenit tensionate cu multă vreme în urmă, anterior momentului în care eu am fost citata la DNA în calitate de martor. Inculpatul B. îmi preciza că "l-am cunoscut în pantaloni de trening și teniși și acum a ajuns mare afacerist", referindu-se la martorul D.".

În cauză au mai fost audiate martorele T. și U., angajate în cadrul S.C. E. S.R.L. (F.).

Martora U., după ce i-au fost prezentate comenzile nr. x/03.11.2012 pe numele K. și nr. x/08.11.2012, pe numele S.C. C. S.R.L., a declarat în faza urmăririi penale următoarele:

"Este adevărat că aceste documente au fost întocmite de mine, însă nu îmi amintesc în ce împrejurări. Explicația pentru care pe prima comanda apare la "cumpărător" K. este că, probabil, așa s-a prezentat clientul. Noi, în momentul întocmirii comenzii, nu solicitam buletinul clientului pentru a-i verifica din nou datele de identitate și completam datele deja existente în sistem. Singura situație când ceream buletinul era atunci când era vorba despre un client nou.

Explicația pentru care s-a întocmit a doua comandă, pentru aceleași obiecte de mobilier, însă cu societatea C. la "cumpărător", a fost că, respectivul client a spus că dorește să facă această modificare pe comanda sa. Nu îmi amintesc cine a venit, nici măcar dacă era o doamnă sau un domn. După întocmirea comenzilor, ele erau predate la un alt lucrător F., care se ocupa de transferul mobilierului din București în depozitul din Constanța"

În faza cercetării judecătorești martora U. a declarat următoarele:

"Nu țin minte cu exactitate dacă inculpatul A. s-a prezentat la magazin, întrucât se prezentau foarte mulți clienți la respectivul magazin. În momentul în care se întocmea o notă de comandă nu era neapărat să solicităm actul de identitate al clientului.

Recunosc cele două note de comandă care mi-au fost prezentat la momentul audierii. Exista posibilitatea ca un cumpărător să se prezinte la magazin și să solicite schimbarea numelui destinatarului comenzii".

Martora T. a declarat, în faza urmăririi penale că "În anul 2012, eram consilier de vânzări la F. Mi-au fost prezentate de procuror două fotografii ale lui A. și ale fiului acestuia, V., și arăt că îi recunosc, au fost clienții mei. Îmi amintesc că au achiziționat mai multe obiecte de mobilier, pentru un apartament din strada x eu m-am deplasat la această locuință, unde am făcut măsurători.

Mi-au fost prezentate de procuror mai multe comenzi și facturi întocmite de mine, în anul 2012, pe numele cumpărătorului K. Nu îmi spune nimic acest nume, însă este posibil ca această mobilă să fi fost cea comandată de cei doi domni A. Numele cumpărătorului din aceste documente era trecut conform indicațiilor clientului.".

În faza cercetării judecătorești, martora a susținut că:

"În mod normal, dacă o persoană venea și comanda anumite produse se întocmea o factură pro formă, factură ce în mod normal rămânea pe numele acelei persoane. În acea perioadă când am fost audiată la urmărirea penală și mi s-au arătat fotografiile am recunoscut persoana din fotografie. Nu am fost influențată de nimeni în momentul în care am recunoscut persoana din fotografie.

Sinceră să fiu, nu mai știu dacă am fost la un apartament al fam. A. pentru a face măsurători. Nu îmi mai amintesc ce s-a întâmplat în acea perioadă." dosar fond).

Martora K., a declarat în faza urmăririi penale următoarele:

"Este adevărat că de la F. am cumpărat mai multe obiecte de mobilier, însă acest lucru l-am făcut pentru niște cunoștințe din Constanța, V. și W., pe care, însă, nu îi cunosc foarte bine, fiindu-mi prezentați de niște prieteni comuni.

Am fost o singură dată cu amândoi (este vorba despre W. și V. - n.n.) la F. din Constanța, într-o vară, posibil în anul 2012, dar nu rețin exact. Îmi amintesc că atât eu, cât și ei, ne-am achiziționat o serie de produse, eu cu siguranță doar produse decorative, dar ei nu îmi amintesc ce anume.

Plata au făcut-o ei, nu știu dacă în numerar sau cu cardul. Pentru produsele mele, eu le-am dat lor banii, însă o sumă nu foarte mare. Știu că la vremea respectivă și ei urmau să se mute în Constanța și că își căutau mobilă pentru viitoarea locuință. Nu știu despre ce locuință este vorba.

Mi-au fost prezentate de către procuror o serie de facturi și documente aferente emise de F., în care numele meu figurează la poziția "cumpărător". Arăt că eu nu am cunoștință de niciuna dintre aceste facturi, eu nu am cumpărat aceste produse și nu le folosesc.

Nu știu unde se află, în acest moment, toate aceste bunuri din facturile care mi-au fost prezentate.

Cred că W. și V. au continuat să folosească numele meu la achizițiile de mobilier F., pentru că eu, în calitate de angajat al X., beneficiez de un discount de 10% la anumite produse".

În faza cercetării judecătorești au fost audiați, la propunerea inculpatului A., martorii Y., Z. și AA.; iar la propunerea inculpatului B. a fost audiat martorul BB.

Martora Y. (soția inculpatului A.) a susținut următoarele:

"Eu sunt cea care m-am ocupa de achiziționarea obiectelor de mobilier, întrucât soțul meu, respectiv inculpatul A. nu avea timpul necesar. Cunoșteam obiectele de mobilier de la F., întrucât în cursul anului 2011 fiica mea a achiziționat mobilier de la acel magazin și, de asemenea, în cursul anului 2012 fiul meu a cumpărat astfel de produse. După ce am achiziționat obiecte de mobilier au rămas două dormitoare nemobilate, pentru acestea considerând că pot fi alese obiecte de mobilier de către fiica și fiul meu. Eu împreună cu fiica și nora mea am verificat pe site-ul societății F. și astfel au fost alese obiectele de mobilier pentru cele două camere.

Când fiul meu s-a deplasat la F. am fost împreună cu el și în acea locație am întâlnit o cunoștință de-a lor, respectiv pe numita K., în privința căreia am aflat că lucra la X. și beneficia de o reducere de 10%. Am întrebat-o pe nora mea dacă aș putea comanda obiectele de mobilier pentru cele două dormitoare pe numele cunoștinței lor, pentru a beneficia de acea reducere. Nora mea mi-a răspuns că în principiu nu ar fi nicio problemă.

M-am deplasat la magazinul F. într-o altă zi, respectiv la începutul lunii noiembrie, am vorbit cu angajatele de acolo și le-am întrebat dacă pot comanda obiectele de mobilier pe numele numitei K. Acestea mi-au precizat că nu ar fi nicio problemă, întrucât actul de identitate se solicită la început, iar magazinul are interes să vândă marfa.

Am indicat obiectele de mobilier, iar angajata de la F. mi-a precizat că o să verifice dacă acele bunuri sunt în depozit sau dacă va fi nevoie să le comande la fabrică și mă va anunța. În altă seară am fost sunată de angajata de la F., mi-a precizat că mobila nu se află în depozit, va trebui comandată la fabrică, însă este nevoie ca eu să achit întreaga contravaloare a mobilei.

Fac precizarea că eu am comandat obiectele de mobilier pentru două dormitoare dar și mobilă pentru un bar. Într-una din zilele lunii noiembrie, respectiv a doua zi după ce am primit telefonul de la angajata de la F., soțul meu urma să susțină lucrarea de doctorat la Iași și am hotărât să îl însoțesc. Întrucât trebuia să mă deplasez la Iași, am dat unui muncitor zis CC. suma de bani necesară achiziționării mobilierului, respectiv 14.000 RON și am scris pe un bilet numele beneficiarului, precum și denumirea obiectelor de mobilier. Când i-am predat acestuia plicul cu bani, împreună cu noi se afla și numitul Z.

Fac precizarea că acea persoană, numitul CC. era o persoană de încredere și a realizat mai multe servicii pentru noi, respectiv diferite reparații și, totodată, îl rugam să îmi achiziționeze diferite produse. În cursul anului 2016, când a fost efectuată percheziția la locuința noastră, am aflat că acea mobilă pe care eu am comandat-o și am plătit-o, ar fi fost facturată pe numele altei persoane. Precizez că în ziua în care mobila a fost livrată de la magazin eu mă aflam tot la Iași împreună cu soțul meu, iar respectivele obiecte de mobilier au fost primite de către fiul meu.

Precizez că efectiv soțul meu, respectiv inculpatul A., nu a participat la cumpărarea obiectelor de mobilier întrucât nu avea timpul necesar.

După efectuarea percheziției am încercat să iau legătura cu acea persoană cunoscută sub numele de CC., însă nu am reușit și am aflat că ar fi plecat din țară în cursul anului 2015. Nu știu cu siguranță dacă numitul CC. mi-a predat vreo factură, dar îmi amintesc că l-am întrebat pe acesta ce a făcut la magazinul F. și mi-a precizat că "totul s-a rezolvat".

Precizez cu certitudine că eu sunt cea care am comandat și am plătit obiectele de mobilier.

Revin și precizez că prima deplasare la Iași nu s-a realizat pentru prezentarea tezei de doctorat, ci pentru o întâlnire cu profesorul coordonator al doctoratului.

Precizez că pe inculpatul B. nu l-am văzut niciodată, nu ne-am întâlnit în nicio împrejurare, ci l-am cunoscut pe acesta abia după efectuarea percheziției. Precizez că astăzi este prima dată când îl văd pe inculpatul B.

Nu am avut nicio cunoștință despre societatea S.C. C. și nu știu dacă vreunul dintre muncitorii care au lucrat la locuința noastră ar fi avut vreo legătură cu această societate.

L-am cunoscut pe numitul CC. în momentul în care acesta a realizat diferite lucrări la locuința noastră. I-am solicitat numitului CC. de vreo 5-6 ori să ne achiziționeze diferite cumpărături. Cumpărăturile erau realizate de către numitul CC. în perioada în care acesta lucra la locuința noastră. În perioada în care l-am trimis pe numitul CC. la F. acesta realiza amenajarea curții. Numele beneficiarului pe care l-am indicat pe biletul înmânat numitului CC. era "K.".

Martorul Z. a declarat următoarele:

"Îl cunosc pe inculpatul A. și pe soția acestuia de peste 20 de ani.

În cursul lunii noiembrie se realizau lucrări (pentru inculpatul A.) la curte, casa fiind terminată, și l-am văzut pe acel băiat numit CC. realizând diverse lucrări de instalație.

Într-una din seri am fost sunat de către doamna A. și m-a rugat să ne întâlnim a doua zi dimineață la locuință întrucât dumneaei urma să plece la Iași împreună cu inculpatul A. În acea dimineață, doamna A. i-a solicitat numitului CC. să meargă la F. și i-a înmânat un plic în care se afla o anumită sumă de bani necesară achiziționării unor obiecte de mobilier.

Numitul CC. a fost de acord să meargă la F. întrucât trebuia să mai achiziționeze și alte obiecte de la alte magazine, respectiv obiecte de instalație. Nu știu cu exactitate identitatea acelei persoane, cunosc doar că i se zicea "CC.".

Am aflat despre această problemă legată de obiectele de mobilier din presă, după care am trecut pe la locuința inculpatului pentru a vedea ce se întâmplă, eu chiar le-am precizat că în momentul achiziționării mobilei eram de față și am văzut când i s-a înmânat plicul cu suma de bani numitului CC. pentru a merge la F. Am fost rugat de către inculpatul A. să îl caut pe numitul CC. dar nu am reușit să îl găsesc.

Plicul pe care l-a înmânat doamna A. numitului CC. avea dimensiunile unei jumătăți de foi A4".

Martorul AA. a susținut că:

"Îl cunosc pe inculpatul A. de mai mult timp, din cartier, iar eu mă ocup de instalațiile sanitare. Fac precizarea, totodată, că am realizat diferite lucrări la locuința familiei A.

M-am întâlnit cu doamna A. la magazinul DD. din Constanța, magazin de la care au fost achiziționate diverse obiecte pentru instalațiile sanitare. Factura pentru respectivele obiecte sanitare a fost emisă pe numele firmei mele deoarece eu beneficiam de unele reduceri.

Sumele de bani pentru plata acelor obiecte sanitare mi-au fost înmânate de către doamna A.

În acea perioadă la locuința aflată în construcție se aflau mai multe, respectiv mai mulți muncitori, constructori, zidari, instalatori. La acea locație se aflau și mai multe persoane care realizau diverse lucrări".

Martorul BB. a declarat următoarele:

"Îl cunosc pe inculpatul B., între mine și acesta existând relații profesionale. Am făcut o verificare economică în cadrul societății H. în perioada martie 2016 și sfârșitul anului 2016, având studii economice și juridice și am lucrat în cadrul ANAF până în anul 2010 pe compartimentul Spălarea Banilor, Evaziune Fiscală. Am constatat unele nereguli, posibil o delapidare, pentru perioada 2013 - 2014 și chiar începutul anului 2015, în sensul că 80% din sumele cash erau sustrase în numerar prin folosirea bonurilor fiscale emise de societatea EE. Am adus la cunoștință aceste aspecte inculpatului B. și am invitat persoanele care erau implicate, inclusiv pe martorul D. Martorul D. mi-a recomandat subtil "să îmi văd de treaba mea". Din câte cunosc inculpatul B. a formulat și o plângere penală pe baza constatărilor făcute de mine.

Începând cu anul 2015 din câte cunosc eu, relațiile dintre inculpatul B. și martorul D. s-au deteriorat.

În mod subtil, martorul D. a adresat amenințări și inculpatului B. în perioada mai- iunie 2016."

Suma presupus delapidată din cadrul societății era de aproximativ 2.900.000 - 3.000.000 (milioane) RON".

În faza urmării penale a mai fost administrată proba cu înscrisuri, referitoare la dosarele în cadrul cărora S.C. C. S.R.L. a avut calitatea de parte.

Astfel, prima instanță a constatat că din extrasele de pe portalul Curții de Apel Constanța rezultă că pe rolul acestei instanțe, la secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost înregistrate doar 3 dosare în materia litigiilor privind achizițiile publice, în cadrul cărora avea calitatea de parte - S.C. C. S.R.L. Constanța., respectiv dosarele nr. x/2014; nr. x/2014, nr. x/2014.

Dosarul nr. x/2014 este cel în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 87 din data de 17.04.2014 prin care au fost respinse plângerile conexe formulate împotriva Deciziei nr. 354/C1/5626, 5707, 5728, 203/05.02.2014 emisă de CNSC, de petentele S.C. Integral S.A., Comuna Cumpăna, S.C. FF. S.R.L., S.C. GG. S.R.L. în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L. (la volumele 11 și 12 dosar urmărire penală se regăsește copia respectivului dosar civil).

Decizia civilă nr. 87 din data de 17.04.2014 (pronunțată de completul constituit din judecătorii M., L., A.) reprezintă hotărârea invocată în actul de sesizare și care a stat la baza formulării acuzațiilor penale imputate inculpaților.

Curtea a reținut că din informațiile comunicate de Curtea de Apel Constanța, susținute de actele anexă comunicate organului de urmărire penală a rezultat că, completul de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 87 din data de 17.04.2014 a fost legal constituit (fiind respectate toate dispozițiile legale în materia compunerii și constituirii completului de judecată, în materia instituției abținerii, a incidentelor procedurale).

În concret, dosarul nr. x/2014 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța și legal repartizat, la data de 14.02.2014, completului de judecată C16 - format din judecătorii O., M., Q.

Primul termen de judecată a fost stabilit la data de 20.03.2014, iar anterior acestui termen, la data de 17.03.2014, doamna judecător O. a formulat cerere de abținere, cerere care a fost admisă.

Conform Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, se impunea întregirea completului de judecată cu judecătorul aflat în planificarea de permanență aferentă zilei în care s-a stabilit termenul de judecată, respectiv cu domnul judecător A.

Întrucât, în perioada 18.03 2014 - 21.03.2014 inculpatul A. s-a aflat în concediu de odihnă, (așa cum rezultă din cererea aflată fila x și din "procesul-verbal privind modificările intervenite în componența completului de judecată" încheiat la data de 18.03.2014, aflat la dosar urmărire penală), completul de judecată a fost întregit cu următorul judecător aflat în planificarea de permanență aferentă datei de 20.03.2014, respectiv cu doamna judecător L. (planificare permanență pentru luna martie 2014, de la nivelul Curți de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - dosar urmărire penală).

Astfel, componența completului de judecată a fost dată de judecătorii M., Q. și L.

Din termenul de judecată de la data de 20.03.2014, cauza a fost amânată la termenul de judecată din data de 03.04.2014, și ulterior la termenul de judecată din data de 17.04.2014.

Întrucât la data de 10.04.2014 a încetat delegarea domnului judecător Q. la Curtea de Apel Constanța (așa cum rezultă din Decizia nr. 165 din 02.10.2013 emisă de președintele Curții de Apel Constanța), în cadrul completului de judecată C16 a participat inculpatul A., conform ordinului rezolutiv din data de 14.04.2014 al președintelui de secție.

Totodată, a fost atașată, la dosar urmărire penală, declarația de avere a inculpatului A., întocmită și semnată la data de 12.06.2013.

Declarația de avere, invocată mai sus, a stat la baza reținerii, în sarcina inculpatului A., a infracțiunii de "fals în declarații", constând în omisiunea de a declara suma de 14.815,02 RON (contravaloarea obiectelor de mobilier achitate de S.C. C. S.R.L. din dispoziția inculpatului B.).

Inculpații au fost audiați în faza cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 27.11.2020.

Inculpații au susținut în apărare că faptele reținute în sarcina lor nu există, au combătut acuzațiile menționate în rechizitoriu și au considerat că se impune achitarea lor.

Inculpatul A. a declarat următoarele:

"În rechizitoriu au fost reținute unele aspecte contradictorii rezultate din declarația pe care am dat-o și vreau să arăt următoarele:

De la fiul și soția mea cunosc că în cursul anului 2012 fiul și nora mea au cumpărat mobilă când a fost prezentă și martora K., la magazinul F. Martora K. deținea un card X. pentru care beneficia de o reducere de 10%.

Eu nu m-am ocupat de achiziționarea mobilelor, ci în mod exclusiv soția mea. La finalizarea construcției locuinței noi ne-am făcut un buget referitor la achiziționarea obiectelor de mobilier. Am stabilit, de principiu, împreună cu soția, ca valoarea mobilei pentru dormitor să fie de aproximativ 1000 euro. Am făcut un calcul pentru două dormitoare și un bar, iar orientativ am ajuns la o sumă de 10.000 RON (2.000 RON barul și 8.000 RON cele două dormitoare).

În legătură cu infracțiunea de trafic de influență, nu m-am înțeles niciodată cu inculpatul B., ca acesta să-mi dea obiecte de mobilier pentru imobilul meu situat în Mamaia Nord - Năvodari, iar eu în schimb, având în vedere calitatea de președinte al Curții de Apel Constanța, să îl ajut în soluționarea favorabilă a unor dosare, înregistrare pe rolul acelei instanțe.

Mai mult, nici în cercul de prieteni, nu am lăsat impresia că aș avea influență asupra judecătorilor.

Precizez că între mine și inculpatul B. nu a existat nicio tranzacție.

Am studiat dosarul și am constatat că sunt doar noțiuni generice, fără probe concrete. S-a precizat că S.C. C. avea multe cauze pe rolul Curții de Apel Constanța, însă, în mod paradoxal din actele existente la dosar rezultă că au fost înregistrate numai 3 dosare având ca obiect achiziții publice, fiind înregistrate în anii 2005, 2011 și 2015.

Referitor la dosarul de pe rolul instanțelor arondate, am constatat că din 12 dosare civile 9 au fost pierdute de S.C. C.

În legătură cu infracțiunea de luare de mită, precizeze, de asemenea, că nu m-am înțeles niciodată cu inculpatul B. ca în schimbul bunurilor presupus primite de la acesta, să-mi exercit atribuțiile de serviciu într-o manieră astfel încât să îi determin pe colegii judecători să pronunțe soluții favorabile S.C. C.

Precizez că eu nu am primit niciun bun de la inculpatul B., așa cum am precizat la începutul declarației.

Bunurile reținute în rechizitoriul nu fac obiectul mitei deoarece: de achiziționarea mobilei s-a ocupat exclusiv soția mea. La începutul lunii noiembrie 2012 trebuia să mă deplasez la Iași, fiind în faza terminală a studiilor doctorale. Într-o dimineață, înainte de a pleca soția mea a introdus în plic o sumă de bani cu datele necesare pentru mobilă și pe care l-a înmânat unui muncitor care lucra în curtea imobilului. Acest muncitor răspundea la numele de "CC.". De față la înmânarea banilor a fost și domnul Z., care ne-a ajutat la construirea casei. Soția mea i-a solicitat acelui muncitor cunoscut sub numele de "CC." să meargă la magazinul F. și să achite mobila, care inițial fusese comandată de ea.

La sfârșitul lunii decembrie, ne aflam tot în municipiul Iași, scopul acelei deplasări fiind dat de studiile doctorale. În acest sens fac dovada cu un înscris privind "originalitatea conținutului tezei de doctorat" din 20.12.2012 semnată de domnul profesor HH., coordonatorul tezei de doctorat. Tot în același sens depun două înscrisuri referitoare la susținerea tezei de doctorat.

În timp ce ne aflam în municipiul Iași, soția mea a fost sunată de la magazinul F. că a sosit mobila. Soția mea i-a telefonat fiul meu să preia el obiectele de mobilier, care au sosit pe data de 21.12.2012.

Precizez că mobila este plătită exclusiv de membrii familiei mele.

Ca regulă, majoritatea plăților erau făcute de soția mea, deoarece ea avea timpul necesar.

Întrucât imobilul a fost construit în regie proprie, de multe ori lăsam diferite sume de bani muncitorilor pentru a recepționa anumite bunuri ori mărfuri, iar în final noi să primim actele necesare.

Pentru a beneficia de anumite facilități financiare am apelat la martorul AA. care ne-a procurat obiectele sanitare, a făcut necesarul de materiale, iar a doua zi soția mea a fost împreună cu acesta la magazin și le-a achitat.

Consider că nu am comis cea de-a treia infracțiune reținută în sarcina mea, respectiv falsul în declarații, întrucât am declarat real și conform legii, bunurile pe care le-am dobândit".

Inculpatul B. a declarat următoarele:

"Cunosc învinuirile care mi se aduc. Mențin declarația dată în cursul urmării penale, cu următorul amendament:

Așa zisa întâlnire între mine, inculpatul A., martorii R. și S., de la sediul firmei nu a avut loc.

În cursul urmăririi penale mi s-a precizat că doi martori au declarat că a avut loc acea întâlnire, iar eu, probabil din cauza emoțiilor, am susținut că ar exista posibilitatea ca acea întâlnire să fi avut loc.

Pe inculpatul A., personal, nu l-am cunoscut. Este posibil ca întâmplător, în cadrul unor evenimente publice să-l fi văzut și probabil să îl fi salutat la fel ca pe celelalte persoane.

Nu i-am cunoscut pe