ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 784/2021

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, la data de 03.10.2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului obligarea pârâtei să-i comunice răspunsul solicitat prin pct. 1 al petiției înregistrate sub nr. x/11.04.2018, să se dispună executarea obligației de răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La data de 04.12.2018 reclamantul a depus la dosar prin registratura instanței, concluzii prin care a învederat că acțiunea a rămas fără obiect și a solicitat respingerea acesteia ca rămasă fără obiect.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 322 din 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de obiect a cererii formulată de reclamant, a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 520 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe, pârâta Agenția Domeniilor Statului a formulat recurs.

II. Decizia instanței de recurs

2.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentei, nu se poate evidenția niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 pct. 1-8.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Înalta Curte constată că recurenta nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de textul legal, apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

Raportat la dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. și la soluția ce se preconizează, Înalta Curte, urmează a obliga recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței nr. 322 din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 250 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2021.