ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6327/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin sentința civilă nr. 6327 din 7 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanții A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex și B. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române și a obligat pârâtul să acorde gradația corespunzătoare vechimii în muncă prin luarea în considerare a perioadei de studii în instituțiile de învățământ pentru formarea polițiștilor și să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației astfel stabilite și cele efectiv încasate, începând cu data de 22.12.2012 până la încetarea raporturilor de muncă și proporțional cu perioada efectiv lucrată.

1.2. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.12.2016.

Prin încheierea de ședință din data de 29 mai 2017, Curtea a dispus suspendarea judecății procesului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând lipsa nejustificată a părților și lipsa unei cereri de soluționare a cauzei în lipsă.

La data de 13.03.2018, recurentul-pârât Inspectoratul General al POliției Române a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 07.05.2018 pentru discutarea excepției perimării recursului.

Prin decizia civilă nr. 2767 din 7 mai 2018, Curtea a admis excepția perimării recursului și a constatat perimat recursul formulat de Inspectoratul General al Poliției Române împotriva sentinței civile nr. 6327 din 7 noiembrie 2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

A respins cererea de repune pe rol formulată de recurent, ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei decizii, recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, respingerea excepției perimării, ca neîntemeiată, repunerea cauzei pe rol și trimitere cauzei în vederea continuării judecății la instanța de recurs.

A susținut recurentul că instanța a respins cererea de repunere pe rol cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fără a ține cont de motivele temeinic justificate, care constituiau o cauză de suspendare a termenului de perimare, conform art. 418 alin. (3) C. proc. civ.

Încheierea prin care s-a dispus suspendare a fost înregistrată la nivelul Direcției Juridice la data de 21.07.2017. A înaintat cererea de repunere pe rol, prin care a solicitat judecata în lipsă, la data de 12.03.2018, iar, în raport cu împrejurări obiective, termenul de perimare a fost suspendat.

În susținerea incidenței art. 418 alin. (3) C. proc. civ., recurentul a invocat fluctuația personalului de la nivelul Direcției Juridice, ceea ce a generat o creștere semnificativă a numărului de dosare ce ar reveni fiecărui consilier juridic, alături de celelalte atribuții, în prezent fiecărui consilier revenindu-i o medie de peste 894 de dosare.

A menționat că, în perioada 21.07.2017 și până în prezent, dintr-un număr de 7 posturi de consilier juridic, un post este blocat, pentru concediu de maternitate, iar 4 sunt ocupate de consilieri juridici stagiari.

A precizat faptul că nu a avut niciun moment intenția de a rămâne în pasivitate, dar, având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, era imposibilă acoperirea termenelor de judecată de la nivelul curților de apel de către cei 2 consilier juridici definitivi.

Recurentul a enumerat și atribuțiilor consilierilor juridici, astfel cum rezultă din prevederile art. 8 din OMAI nr. 107/2017 privind asistența juridică în Ministerul Afacerilor Interne și în unitățile, instituțiile și structurile din subordinea acestuia.

A arătat că recursul a fost elaborat de un consilier juridic stagiar, fără perioadă de practică în domeniul juridic.

Nu se poate vorbi despre o listă de stăruință, ci doar de împrejurări excepționale, de lipsa de experiență a stagiarilor și a volumului copleșitor de muncă.

Astfel, a apreciat recurentul că, în cauză, operează cazul de suspendare prevăzut de art. 418 alin. (3) C. proc. civ., aflându-se în imposibilitate reală de a se prezenta la termenul de judecată, omisiunea solicitării judecării în lipsă fiind un incident izolat, motivat de o situație excepțională.

Înalta Curte, examinând decizia atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

4.1. Aspect necontestat, judecata recursului formulat de recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române a fost suspendată prin încheierea de ședință din data de 29 mai 2017, pentru lipsa nejustificată a părților, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 12.03.2018.

Conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.".

În cauză, termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 29.05.2017, și s-a împlinit la data de 29.11.2017. Deci, la data de 12.03.2018, când recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, termenul de perimare era deja împlinit.

4.2. În susținerea recursului, Inspectoratul General al Poliției Române invocă incidența art. 418 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia "Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege."

Astfel, apreciază că a fost împiedicat să stăruie în judecata recursului din cauza unor motive temeinic justificate, respectiv fluctuația de personal de la nivelul Direcției Juridice, lipsa de consilieri juridici definitivi care să-i poată asigura reprezentarea în fața curții de apel și volumul mare de muncă al personalului din cadrul Direcției Juridice.

4.3. Înalta Curte constată că argumentele prezentate de recurent nu pot fi avute în vedere în reținerea incidenței cazului de suspendare a cursului perimării, neputându-se încadra în noțiunea de "motiv temeinic justificat" în sensul procedurii civile.

Potrivit art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vedere procesului de către partea care justifică un interes".

Deci, de la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, în vederea întreruperii cursului perimării, în termenul de 6 luni prevăzut de C. proc. civ., nu era absolut necesară prezența vreunui consilier juridic în fața instanței de recurs pentru a repune cauza pe rol, ci era suficientă o simplă cerere de repunere pe rol, care să fie înaintată instanței prin orice mijloc de comunicare care să asigure transmiterea textului cererii sau care să fie depusă de un reprezentant al instituției la registratura instanței.

De asemenea, în aprecierea Înaltei Curți, redactarea unei cereri de repunere pe rol nu necesita o perioadă de practică în domeniul juridic.

De altfel, la data de 12.03.2018, recurentul a formulat cerere de repunere pe rol și a înaintat-o instanței de recurs prin poștă electronică, fără a fi necesară prezența vreunuia dintre consilierii juridici, chiar și stagiari, în fața instanței de judecată.

Prin urmare, recurentul-pârât nu a făcut dovada vreunei cauzei mai presus de voința sa, a unui motiv temeinic justificat, care să-l fi pus în imposibilitate obiectivă de a îndeplini un act de procedură pentru întreruperea cursului perimării, decizia recurată fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.

4.4. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Inspectoratul General al Poliției Române împotriva Deciziei nr. 2676 din 7 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2020.