ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5239/2020

Ședința publică din data de 16 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, au solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 1473/C/2017 emis de Ministrul Justiției, împreună cu anexele aferente, în sensul acordării: în principal, începând cu data de 09.04.2015, a indemnizației de încadrare brute lunare stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10 % sau în subsidiar, începând cu data de 07.05.2015 a indemnizației de încadrare brute lunare stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, precum și emiterea unui nou ordin de salarizare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 492/2018 din 09 februarie 2018, a admis cererea reclamanților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a anulat Ordinul atacat și a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamanților un nou ordin de salarizare în mod legal, raportat la Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 794/2016, ținând cont de vechimea în muncă, gradul profesional, funcția, sporurile salariale si să dispună plățile aferente, începând cu data de 09.04.2015, prin raportare la o valoare de referința sectorială de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, majorare aplicabilă din 01.12.2015, prin ordonatorul de credite corespunzător de la momentul plătii, toate actualizate cu rata inflației si dobânda legală calculate de la data scadentei până la data plătii efective.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Înalta Curte constată că recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului.

Din actele și lucrările dosarului rezultă la data de 24.05.2018 a fost emis OMJ nr. 2066/C/2018 prin care s-a prevăzut că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută tunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON.

În aplicarea OMJ nr. 2066/C/2018 a fost emis OMJ nr. 38/C/4.01.2019 2019 care prevede la art. 1:

"(1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Brașov se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-11.

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Brașov se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-11.

(3) În perioada 01.01.2018 - 30.06.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Brașov se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2), conform celor prevăzute în anexele 1-11."

Prin urmare, reclamanților li s-a stabilit indemnizația la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare a legii, respectiv, 9.04.2015.

Având în vedere faptul că prin OMJ nr. 2066/C/2018 s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 492/2018 din 09 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2020.