ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4534/2020

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11.04.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea Deciziei nr. 5024/20.03.2017 a Fondul de Garantare a Asigurărilor, obligarea pârâtului la plata sumei de 30.986,08 RON, ce reprezintă diferența dintre suma solicitată și suma achitată de pârât, precum și a cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4446 din 21 noiembrie 2017, a admis contestația, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în parte, a anulat, în parte, Decizia nr. 5024 din 20.03.2017 emisă de pârât, în sensul că suma admisă la plată este 18.253,92 de RON și nu 9.013,92 de RON, a obligat pe pârât la plata sumei de 9.240 RON către reclamant și la plata sumei de 1.350 de RON cheltuieli de judecată, către reclamant și a respins acțiunea, în rest, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant. În motivarea recursului, a arătat că, în ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamant pentru propria sa vătămare, instanța de fond nu a combătut modalitatea în care pârâtul a stabilit cuantumul despăgubirilor, mai mult a obligat FGA la plată, încălcând art. 13 din Legea nr. 213/2015 ce stabilesc competența exclusivă a Comisiei speciale din cadrul FGA pentru aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse la plată. Pentru stabilirea prejudiciului moral suferit în urma accidentelor de circulație, FGA a adoptat prin decizia Directorul General nr. 142/26.05.2016 o procedură internă standardizată, de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare, izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, ce asigură un tratament echitabil și nediscriminatoriu față de orice victimă a accidentelor rutiere și se asigură o transparență în procesul adoptării soluției administrative. Astfel, recurentul-pârât s-a raportat la această procedură, respectiv la Anexa 2 din Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese - criterii determinante vătămări corporale prag 1, vătămarea corporală gravă fiind aceea pentru care partea vătămată a necesitat îngrijiri medicale de cel puțin 30 de zile și de maxim 90 de zile. Astfel, raportat la leziunile suferite de reclamant care au necesitat în vederea vindecării 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, Comisia a propus valoarea de 230lei/zi raportat la diagnosticul reclamantului, încadrându-se în pragul 2 din Anexa menționată. Deși pragul 2 prevede posibilitatea acordării unei despăgubiri situată între 210-500 RON/zi de îngrijire medicală, acordarea sumei de 494 RON, aproape maxim, apare disproporționată. Astfel, consideră recurentul pârât că problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale, ci presupune o apreciere și evaluare completă a aspectelor în care prejudiciile produse se exteriorizează.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Cu privire la criticile aduse soluției primei instanțe prin care a fost obligat pârâtul să dispună la plata sumei de 9.240 RON daune morale în favoarea reclamantului, Înalta Curte va constata că acestea sunt nefondate. Instanța de fond, raportat la daunele morale acordate prin decizia administrativă, a reținut că este firesc ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, pârâtul să țină seama de criterii determinante, iar încadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedură internă, are în vedere și practica instanțelor de judecată în situații similare. Față de aceste criterii, judecătorul fondului a apreciat că, în mod corect, pârâtul a încadrat vătămarea corporală a reclamantului în pragul 2 din Anexa 2 din Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, stabilind cuantumul daunelor morale prin raportare la un criteriu obiectiv și rezonabil - zilele de îngrijiri medicale și luând în calcul și particularitățile speței, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de constatare medico-legală. A arătat prima instanță că, nu a găsit o problemă în utilizarea numărului de zile de îngrijiri medicale, însă nu poate fi primit cuantumul sumei alocate de către pârât aferent fiecărei zile de îngrijiri medicale. Înalta Curte constată că în Anexa 2 la Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, procedură acceptată atât de prima instanță, cât și de reclamant, ca reprezentând punctul de reper pentru calcularea de despăgubiri, în conformitate cu prevederile legale incidente, Legea nr. 213/2015, Norma ASF nr. 23/2014, există trei praguri în limita cărora pot fi calculate astfel de sume. Astfel, pragul 1, aplicabil în cazul vătămării corporale cu recuperarea integrală a funcționalității necesită întocmirea a următoarelor condiții cumulative: însănătoșire completă și nu mai prezintă vreo urmă fizică; vătămări minore/vindecabile, număr maxim de 30 zile de îngrijiri medicale, între 125-200 RON/zi de îngrijire medicală. Pragul 2 este aplicabil în situația în care vătămarea corporală a avut drept consecințe oricare dintre următoarele: leziunile au lăsat urme vizibile; leziunile suferite au fost într-un număr mare, au provocat suferințe puternice, au lăsat traume fizice și psihice de durată, intervenții chirurgicale; a suferit complicații ulterioare; capacitatea de muncă a fost redusă, partea vătămată a necesitat îngrijiri medicale de cel puțin 30 de zile și de maxim 90 de zile; 210-500 RON/zi de îngrijire medicală. Pârâtul a considerat că vătămarea corporală de care a suferit reclamantul se încadrează în pragul 2, deoarece vătămarea corporală a provocat drept consecințe: politraumatism, TCC gradul I, contuzie coloană cervicală cu parestezii membre superioare, contuzie coloană lombară, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de 30 - 35 zile de îngrijiri medicale . Judecătorul fondului, în mod corect, a apreciat, bazându-se pe mențiunile din cuprinsul Anexei 2 din Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, potrivit cărora "încadrarea în punctaj se va face ... spre maxim dacă vătămarea corporală a cumulat cel puțin două consecințe dintre cele două expuse la acest prag." raportată și la consecințele produse și reținute în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală, că se impune aplicarea pragului valoric spre maxim. Înalta Curte apreciază că cele reținute de prima instanță sunt corecte, iar soluția este în acord cu normele aplicabile, deoarece pentru încadrarea în pragul doi valoric este obligatoriu ca numărul de îngrijiri medicale să fie de cel puțin 30 de zile (reclamantul a prezentat certificat medico-legal pentru 30 - 35 zile de îngrijiri medicale) și să fi existe cel puțin două consecințe. Înalta Curte va observa că reclamantul nu a invocat în cuprinsul acțiunii încălcarea jurisprudenței din România în materia acordării daunelor morale și nici instanța de fond nu și-a motivat sentința sub acest aspect. Față de cele arătate, se constată că suma în cuantum de 9.240 RON cu titlu de daune morale a fost în mod corect stabilită de instanța de fond. Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.