ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2540/2021

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24 noiembrie 2020 contestatorul Sindicatul Național Speranța Auto a formulat contestație împotriva rezoluției din data de 11 noiembrie 2020 emisă de inspectorul șef A. în dosarul nr. C20-1463/D20-8232 și a rezoluției nr. 2423/A din 10.08.2020 dispusă de inspectorul judiciar B. in dosarul nr. x/2020.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel București, iar in subsidiar, excepția lipsei procedurii prevăzute de art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004 din Consiliul Superior al Magistraturii.

Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de intimat și de instanță în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul Sindicatul Național Speranța Auto a formulat contestație împotriva rezoluției din data de 11 noiembrie 2020 emisă de inspectorul șef A. în dosarul nr. C20-1463/D20-8232 și a rezoluției nr. 2423/A din 10.08.2020 dispusă de inspectorul judiciar B. in dosarul nr. x/2020.

Prin sesizarea adresată inspecției judiciare sub nr. 20-2671 in data de 22 iulie 2020 contestatorul și-a exprimat nemulțumirea in raport de modalitatea de soluționare a dosarului nr. x/2010 al Tribunalului Bihor, in care este parte.

Sesizarea a fost clasată in temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 prin rezoluția nr. 2423/A din 10.08.2020.

Sub aspectul competenței materiale a Înaltei Curți de a soluționa în primă instanță contestația formulată, urmează a se avea in vedere dispozițiile art. 45

1

din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora:

(1) Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară.

(2) Soluțiile pe care inspectorul-șef le poate dispune sunt:

a) respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate;

b) admiterea plângerii și completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere.

(4) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

(5) Hotărârea pronunțată potrivit dispozițiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desființate rezoluțiile atacate și să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor.

(6) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare.

Rezultă, potrivit dispozițiilor mai sus redate, că secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție este competentă să soluționeze doar recursurile formulate împotriva hotărârii Curții de Apel București, căreia îi aparține competența de soluționare a cauzei in fond.

Temeiul de drept al soluției pronunțate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței și, având în vedere prevederile art. 45

1

din Legea nr. 317/2004, va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Inaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența de soluționarea contestației formulată de Sindicatul Național Speranța Auto, în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2021.