ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2343/2021

Ședința publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.11.2017 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților solicitând:

Prin sentința civilă nr. 2479 din 29 mai 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților cu sediul în București, a abligat pârâtul să soluționeze cererea înregistrată sub nr. x/15.05.2017 și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, a arătat că, în cazul Legii nr. 213/2015, lipsa reglementării unui termen de soluționare a petițiilor ce sunt adresate fondului nu constituie o lacună legislativă, ci o asumare a unor situații care, obiectiv, fac imposibilă soluționarea tuturor petițiilor ce îi sunt adresate în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței civile nr. 2479 din 29 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În ședința publică din data de 13 aprilie 2021, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, prin consilier juridic a depus la dosarul cauzei decizia nr. 19744/10.04.2019 de soluționare a cererii de plată nr. x din data de 15.05.2016 emisă de Fondul de garantare a asiguraților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire depuse în data de 15.05.2016 și înregistrată sub nr. x, conform dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015.

Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților la dosarul cauzei, la data de 13.04.2021 a fost emisă decizia nr. 19744 de către Fondul de garantare a asiguraților, prin care a fost analizată cererea de plată depusă de petenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. la data de 15.05.2016.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamanților și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2479 din 29 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor împotriva sentinței civile nr. 2479 din 29 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și în rejudecare:

Respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.

Menține dispoziția privind obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguratilor la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2021.