ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2034/2020

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 24.10.2018, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B., Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiție, Tribunalul Vâlcea, C. și D., contestație împotriva Rezoluției I.J. nr. x/2018.

Încheierea instanței de fond Prin încheierea din data de 11 septembrie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a suspendat, în temeiul art. 242 C. proc. civ., judecata contestației formulate de contestatorul A. împotriva Rezoluției nr. x/2018, emise de intimata Inspecția Judiciară, în contradictoriu și cu intimații B., Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiție, Tribunalul Vâlcea, C. și D., constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, respectiv de a preciza dacă a mai formulat o contestație care să privească același act administrativ.

Recursul exercitat în cauză Împotriva încheierii a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac și continuarea judecății. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că măsura suspendării a fost dispusă în mod abuziv și nelegal, după ce cauza a suferit mai multe amânări, deși procedura de regularizare prevăzută de art. 200 C. proc. civ. fusese parcursă, iar pârâții depuseseră întâmpinări și actul contestat.

Apărările formulate de intimați Intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară și Ministerul Justiției au depus întâmpinare. Aceștia au adus la cunoștința instanței împrejurarea că la termenul din data de 6.11.2019 cauza a fost repusă pe rol de către instanța de fond, iar reclamantul a depus cerere de renunțare la prezenta cale de atac, astfel încât, la acest moment, recursul este lipsit de interes/a rămas fără obiect.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu în ședința publică din data de 21.05.2020, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 " (2) Se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: ...b) încheierea de suspendare a judecării cauzei;", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege". În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii." Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluțiile din 26.11.2019 și 24.02.2020 s-a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON. De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată. Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovezile/procesele-verbale de înmânare a actelor de procedură de la filele x, recurentul A. nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce impune aplicarea sancțiunii anulării căii de atac. Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va admite excepția netimbrării invocată din oficiu și va anula recursul ca netimbrat. PENTRU ACESTE MOTIVE,