ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1941/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1941/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 20 mai 2020
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 6340 din data de 11 decembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ a admis recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 99 din 13 februarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, rejudecând, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A., întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ.
Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., conform căruia:
"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când …. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;."
Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.
Simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată în recurs nu poate conduce la retractarea hotărârii prin intermediul contestației în anulare, fiind necesară conformarea contestatorului la cerințele imperative prevăzute de dispozițiile legale anterior evocate, în sensul respectării și motivării acestora.
În consecință, având în vedere că în cauză nu poate fi vorba de o contestație în anulare în forma prevăzută de dispozițiile legale anterior citate, contestația în anulare formulată în prezenta cauză urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
De asemenea, se va avea în vedere că, dispozițiile legale invocate sunt restrictive și se limitează la cazurile expres și limitativ prevăzute de lege și că motivele invocate de contestatorul A. nu pot constitui motive de contestație în anulare în sensul prevederilor legale menționate, având în vedere caracterul de cale de atac extraordinară al contestației în anulare.
Reținând prin urmare, că motivele invocate de contestator nu sunt susceptibile a fi încadrate în ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ., instanța având în vedere dispozițiile art. 504 C. proc. civ. va respinge prezenta contestație în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de B. împotriva deciziei civile nr. 6340 din data de 11 decembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2020.