ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1940/2020

Ședința publică din data de 20 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 februarie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2389/15.11.2016, pronunțate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia nr. 53 din data de 5 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității invocată din oficiu și a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinței civile nr. 2389 din data de 15.11.2016, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului Voluntari prin primar, ca tardivă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod greșit ca tardivă cererea de reviziure formulată.

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat A. ca nefondat, pentru următoarele argumente:

Înalta Curte reține că cererea de revizuire formulată de A. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Or, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Hotărârea supusă revizuirii în prezenta cauză este decizia civilă nr. 2389/15.11.2016, pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2015. În opinia recurentului, această hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2110 din 1.11.2016, pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte arată că împărtășește concluzia primei instanțe desprinsă în urma analizei corespunzătoare realizată asupra înscrisurilor din dosare, din perspectiva prevederilor legale aplicabile și apreciază astfel ca fiind justă și deplin fundamentată juridic constatarea în sensul că cererea de revizuire formulată de revizuentul A. este tardivă.

Din verificarea actelor dosarului de fond rezultă că decizia civilă nr. 2389/15.11.2016 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2015 a rămas definitivă la data de 15.11.2016, iar revizuentul a introdus calea de atac la data de 23.02.2017, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură.

Întrucât revizuentul a exercitat calea extraordinară de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., constată că, în mod corect instanța de fond, a admis excepția tardivității și a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca tardiv formulată.

Prin urmare, față de toate considerentele sus arătate ce demonstrează caracterul nefondat al criticilor recurentului, confirmând totodată legalitatea hotărârii pronunțate de prima instanță, Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 53 din data de 5 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2020.