ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1468/2020

Ședința publică din data de 10 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11.11.2016 sub nr. x/2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara, a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, contestație împotriva Deciziei nr. 2195 din data de 14.10.2016, emisă de pârât prin care a fost respinsă cererea de plată formulată de Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara, referitoare la despăgubirea din disponibilitățile F.G.A. cu suma de 3740,50 RON, reprezentând contravaloarea reparațiilor autospecialei marca x cu nr. de înmatriculare x, avariată la data de 09.06.2016.

Prin sentința civilă nr. 1067 pronunțată în data de 27 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat Decizia nr. 2195/14.10.2016 și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.740,50 RON, reprezentând despăgubiri.

Împotriva sentinței civile nr. 1067/27 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, susține că sentința este netemeinică și nelegală, fiind rezultatul unei interpretări superficiale și vădit eronate a situației de fapt și a probelor administrate în cauză, precum și a unei greșite interpretări și aplicări a legii de către instanța de fond.

În cauză, la data producerii accidentului în urma căruia a fost avariat autoturismul aparținând reclamantului, între acesta și A. S.A. era încheiat un contract de asigurare EUROCASCO. format din poliță și anexele aferente, respectiv Condițiile generale și Condițiile speciale la contract și care produc efecte între părțile contractante. CASCO este o asigurare facultativă în baza căreia societatea de asigurare achită despăgubiri pentru avariile accidentale (parțiale sau totale) și/sau furtul suferite de vehiculul asigurat și înscris în polița de asigurare.

Având în vedere costul reparațiilor pentru avariile la autoturismul aparținând reclamantului, menționează că, a ținut cont la instrumentarea dosarului de daună de prevederile poliței de asigurare Eurocasco încheiat între reclamant, în calitate de asigurat, și A. S.A., în calitate de asigurător, care prevede la art. 6.5 lit. b) subpunctele b.1) și b.2) din Condițiile de asigurare privind asigurarea în regim forfetar a parcurilor de autovehicule, părțile contractante, asigurat IPJ Hunedoara și asigurător A. S.A. au convenit:

"Asigurătorul este exonerat de plata de despăgubiri în următoarele cazuri: b) intenție în producerea riscului/evenimentului asigurat și/sau agravarea urmărilor acestuia pusă pe seama Asiguratului/Contractantului/Beneficiarului și/sau a: b.1) conducătorului autovehiculului aflat în această postură prin acceptul Asiguratului; b.2) altor persoane acționând în serviciul Asiguratului/Contractantului/Beneficiarului".

Din interpretarea clauzelor contractuale, reiese că asigurătorul A. S.A. nu asigură prin polița EUROCASCO încheiată cu asiguratul IPJ Hunedoara avarii cauzate prin producerea riscului/evenimentului cu intenție și/sau agravarea urmărilor acestuia cu intenție și/sau a conducătorului aflat în această postură prin acceptul Asiguratului sau altor persoane acționând în serviciul Asiguratului/Contractantului.

Consideră ca fiind netemeinică aprecierea dată de prima instanță situației în care "instituirea unui filtru rutier cu polițiști, cu autospeciala de poliție poziționată astfel încât să poată bloca ambele sensuri de deplasare, nu poate fi asimilată unei intenții a lucrătorilor IPJ Hunedoara în producerea accidentului".

Chiar dacă organizarea de filtre prin blocarea drumurilor publice constituie una dintre prerogativele Poliției Române, aceasta nu echivalează cu poziționarea unei autospeciale de poliție astfel încât, chiar în situația în care lucrătorii de poliție au reprezentarea posibilității ca autospeciala să fie lovită/avariată, producerea unui astfel de eveniment să intre în sfera de asigurare prin contractul de asigurare auto.

Precizează faptul că, o astfel de situație nu face obiectul asigurării de către societățile de asigurare care funcționează în piața asigurărilor auto.

Pentru aceste considerente, având în vedere clauzele explicite ale contractului de asigurare în discuție, Fondul de garantare este obligat să acționeze ca un profesionist, fiind în cunoștință de cauză în ceea ce privește riscurile diminuării nejustificate a resurselor sale financiare prin acordarea fără o analiză completă, temeinică și pertinentă a cererilor depuse de petenți.

Solicită admiterea recursului, desființarea în tot a hotărârii dată de prima instanță, pe fond, să se respingă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul IPJ Hunedoara, împotriva Deciziei nr. 2195 din 14.10.2016 emisă de Fondul de garantare a asiguraților, cu consecința menținerii în tot, a Deciziei nr. 2195 din 14.10.2016 emisă de Fondul de garantare a asiguraților, decizie pe care o consideră temeinică și legală și să fie obligat intimatul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 7 aprilie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 10 martie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Deși recurenta a invocat, ca temei al recursului său, și prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se observă că, în afară de anumite considerente teoretice, nu a indicat, în concret, ce reproșează sentinței de fond, sub aspectul motivării.

Instanța de control judiciar apreciază că hotărârea atacată cuprinde raționamentul logic ce a condus instanța la soluția adoptată, judecătorul a răspuns la toate apărările invocate de părți și a statuat asupra tuturor aspectelor deduse judecății, fără a folosi considerente contradictorii sau străine de natura cauzei.

Ca atare, fiind respectate prevederile art. 425 C. proc. civ., hotărârea nu poate fi cenzurată din perspectiva cazului de casare ce vizează aspectul motivării.

În legătură cu aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se observă că recurentul a susținut că în cauză au fost ignorate prevederile art. 6.5. lit. b) subpunctele b.1) și b.2.) din Condițiile de asigurare agreate de reclamant și A. S.A., prin care se statua că asiguratorul este exonerat de la plata despăgubirii, dacă accidentul s-a produs cu intenție de către asigurat.

Înalta Curte constată că toate criticile de nelegalitate formulate prin recurs sunt menite să sprijine interpretarea autorității pârâte cu privire la faptul că se solicită acordarea de despăgubiri pentru avarii produse în timpul folosirii autovehiculului în alt scop decât cel pentru care este destinat prin proiectare/construire, dacă din acest motiv s-a produs riscul asigurat.

Înalta Curte va respinge aceste critici, ca nefondate, apreciind că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

În cauză se constată că, prin polița de asigurare nr. x din data de 08.12.2014, au fost asigurate mai multe autospeciale ale politiei care au numere de înmatriculare, dotarea și inscripționarea (printre care și autospeciala marca x cu nr. de înmatriculare x) astfel încât să poată fi folosite conform atribuțiilor Poliției Române, prevăzute de Legea nr. 218/2002, mașini ce fac parte din parcul auto al IPJ Hunedoara.

La data de 09.06.2015 în urma instituirii unui filtru rutier cu mai multe autospeciale din dotarea Poliției municipiului Petroșani, la ieșirea din Defileul Jiului pe DN 66 la km 125+00 în sensul de mers Târgu-Jiu - Petroșani, autospeciala marca x cu nr. de înmatriculare x, a fost avariată.

Prin Decizia nr. 2195/14.10.2016, Fondul de garantare a asiguraților a respins la plată suma de 3.740,50 RON solicitată cu titlu de despăgubiri prin cererea de plată nr. x din 13.10.2015 formulată de IPJ Hunedoara, apreciind că prejudiciul este urmare a unei fapte săvârșite cu intenție de asigurat.

Instanța de fond a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 2195/14.10.2016 și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.740,50 RON, reprezentând despăgubiri, reținând că avariile s-au produs întrucât autoturismul a fost utilizat în exercitarea atribuțiilor stabilite de lege Poliției Române.

În mod evident, problema de drept ce se impune a fi dezlegată în prezentul recurs vizează stabilirea legalității soluției adoptate de prima instanță.

În mod corect și legal instanța de fond a constatat că avarierea autospecialei poliției, marca x cu nr. de înmatriculare x, s-a produs exclusiv ca urmare a folosirii acesteia în scopul îndeplinirii obligațiilor ce revin Poliției Române și în concordanță cu scopul pentru care autovehiculul respectiv (ca de altfel toate autovehiculele și autoutilitarele din parcul auto aparținând Poliției Române) a fost achiziționat și inscripționat cu însemne speciale.

Înalta Curte nu poate reține critica instituției pârâte, în sensul că, din interpretarea clauzelor contractuale, prin polița EUROCASCO încheiată cu asiguratul IPJ Hunedoara nu asigură avarii cauzate prin producerea riscului/evenimentului cu intenție și/sau agravarea urmărilor acestuia cu intenție și/sau a conducătorului aflat în această postură prin acceptul Asiguratului sau altor persoane acționând în serviciul Asiguratului/Contractului.

În cauză nu se poate susține că asiguratul a avariat cu intenție autoturismul și apoi a solicitat despăgubiri în baza poliței CASCO, întrucât s-ar ajunge la concluzia că reclamantul încheie asigurări cu intenția de a avaria autovehiculele în dotare și a obține despăgubiri.

Mai mult, chiar pârâtul-recurent cererea de recurs susține că "organizarea de filtre prin blocarea drumurilor publice constituie una dintre prerogativele Poliției Române", dar imediat apreciază că instituția reclamantă prin lucrătorii săi nu trebuie să poziționeze autospeciale de poliție astfel încât, mașina să fie lovită, întrucât producerea unui astfel de eveniment nu intră în sfera de asigurare prin contractul de asigurare auto.

Înalta Curte apreciază că, nu rezultă din cuprinsul contractului aceste aspecte, asigurătorul A. S.A. nu a inserat în cuprinsul poliței EUROCASCO încheiată cu asiguratul IPJ Hunedoara, nici o mențiune în sensul anterior precizat.

Totodată recurentului-pârât Fondul de Garantare a Asigurărilor își depășește atribuțiile stabilite prin lege când îi dă indicații pârâtului cum să realizeze filtrele rutiere și când susține că lucrătorii de poliție au știut la momentul organizării filtrului că autospeciala marca x cu nr. de înmatriculare x va fi avariată și că vor cere despăgubiri.

Așadar, în raport de criticile formulate în recurs, nefiind aduse în discuție aspecte noi, care să determine reținerea unei alte stări de fapt decât cea constatată de judecătorul instanței de fond, Înalta Curte, observând caracterul formal al acestor critici, urmează a respinge ca nefondată calea de atac exercitată asupra sentinței civile nr. 1067 din 27 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. recursul Fondul de Garantare a Asigurărilor va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURĂRILOR împotriva sentinței civile nr. 1067 din 27 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2020.