ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 800/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 februarie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta A. a declarat calea de atac intitulată "apel" împotriva încheierii din 4 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

La termenul de judecată din 9 iulie 2020, stabilit în vederea soluționării căii de atac intitulată "apel", instanța a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la 8 aprilie 2021 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Alin. (2) al aceluiași text de lege, dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat la termenul din 9 iulie 2020 stabilit pentru judecarea căii de atac intitulată "apel", termen la care, constatându-se că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, respectiv la 9 iulie 2020, acesta fiind ultimul act săvârșit de instanță.

Nu poate fi primită susținerea apărătorului reclamantei, în sensul că termenul de 6 luni pentru perimare se calculează de la data comunicării încheierii de suspendare, întrucât alin. (2) al art. 416 C. proc. civ. trebuie interpretat în corelare cu primul alineat al normei, astfel că sensul lui este acela că actul de procedură la care se referă textul trebuie să fie legat de exercitarea atribuțiilor instanței privind judecata însăși, iar nu a unui demers ulterior măsurii procesuale a suspendării cursului judecății, astfel cum este comunicarea încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății pricinii.

În cazul suspendării judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., termenul de perimare curge de la data pronunțării încheierii de suspendare, respectiv de la data la care părțile nu au mai stăruit în continuarea judecății. Acest raționament are la bază dispozițiile art. 414 C. proc. civ. care instituie o cale de atac distinctă pentru încheierea de suspendare, respectiv recursul la instanța ierarhic superioară.

Împrejurarea că partea interesată ar avea posibilitatea să declare recurs împotriva încheierii de suspendare, opunând apărări legate de citarea și comunicarea actelor de procedură, nu este de natură să afecteze curgerea termenului de perimare. Argumentele prezentate de apărătorul reclamantei - referitoare la faptul că citațiile nu ar ajuns la parte, iar din dovezile de înmânare și procesele-verbale existente la dosar ar reieși faptul că destinatarul nu ar fi primit actele procedurale, inclusiv modalitatea de comunicare a încheierii de suspendare, ar fi putut fi valorificate numai în cadrul unui recurs îndreptat împotriva actului de suspendare.

Faptul că încheierea de suspendare a judecății nu ar fi fost comunicată reclamantei la unul dintre domiciliile indicate nu este de natură să justifice dezinteresul acesteia în continuarea judecății, astfel încât să se susțină că termenul de perimare nu a început să curgă. Comunicarea încheierii de suspendare din 9 iulie 2020 nu are relevanță pentru curgerea termenului de perimare și nu reprezintă un act de procedură care trebuia întocmit în cauză din oficiu, reclamanta neputându-se prevala de pretinse neregularități procedurale pentru a justifica neîmplinirea termenului de perimare.

În cauză, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (9 iulie 2020) și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Contrar susținerilor apărătorului reclamantei, termenul nu avea cum să fie întrerupt ori suspendat în perioada 16 martie 2020 - 15 mai 2020, perioadă în care a fost instituită starea de urgență pe teritoriul României, dat fiind faptul că termenul de perimare nici nu începuse să curgă. Astfel cum s-a arătat, termenul de perimare prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, respectiv la 9 iulie 2020.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata căii de atac intitulată "apel" declarată de reclamanta A. fiind perimată de drept.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, față de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța urmează a respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată calea de atac intitulată "apel" declarată de reclamanta A. împotriva încheierii din 4 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-reclamantă A..

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2021.