ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1317/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 05.08.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 20175/04.06.2019 a Fondului de Garantare a Asiguraților (FGA), prin care a solicitat anularea ca netemeinică și nelegală a Deciziei atacate și, pe fond, obligarea intimatei la emiterea unei decizii de plată a despăgubirilor rezultate în urma accidentului de circulație din data de 30.01.2016, produs de B., care avea asigurare RCA emisă de societatea C. S.A sucursala Timișoara. În motivarea cererii reclamanta a arătat că decizia atacată i-a fost comunicată la 22.07.2019, prin poștă, însoțită de o adresă prin care FGA a pretins că a comunicat și anterior Decizia, dar plicul de comunicare s-a întors la FGA în data de 19.07.2019. Alăturat deciziei, intimata a depus și o copie a unui formular de confirmare de primire pe care lipsesc ștampilele cu datele de comunicare ori acestea sunt ilizibile.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 53 din data de 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 53 din data de 20 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A.. În dezvotarea motivelor de recurs, reclamanta arată că FGA a fost avizat cu privire la pretențiile reclamantei, pe de o parte, prin preluarea dosarelor de daună aflate în instrumentare de C. S.A. (cererea de avizare nr. x/16.03.2016), iar pe de altă parte a fost avizat prin introducerea în cauză la data de 21.02.2017 în dosarul nr. x/2016, în interiorul termenului legal prevăzut de lege. Prin urmare, cu mult înainte de expirarea termenului limită de 90 de zile (16.06.2017) FGA a fost avizat la data de 21.02.2017 cu privire la evenimentul rutier și a cunoscut întinderea pretențiilor reclamantei. Cererea de deschidere a dosarului de daună depusă la FGA la data de 10.08.2017 vine în completarea precizării de acțiune, menționând expres în cuprinsul acesteia următoarele: "Pentru obținerea despăgubirii, am formulat acțiune în justiție împotriva C. S.A. la data de 18.07.2016, acțiune care face obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Lugoj. Pe parcursul procesului am solicitat introducerea în cauză a Fondului de Garantare a Asiguraților în calitate de intervenient forțat, ocazie cu care au fost comunicate FGA toate actele dosarului cauzei". Voința legiuitorului prin Legea nr. 213/2015 a fost aceea de a institui obligativitatea acordării despăgubirilor civile victimelor accidentelor rutiere ca urmare a intervenirii falimentului asigurătorului, obligând victima de a aviza evenimentul. Elementul central, primordial, impus de lege, îl constituie manifestarea de voință a victimei, iar în secundar forma, respectiv tipizatul/documentul prin care se avizează. Or, în cauza pendinte, recurenta-reclamantă a dovedit că în cadrul unei proceduri judiciare, în interiorul termenului de 90 de zile a manifestat actul de voință prin introducerea FGA în dosarul nr. x/2016. Față de aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. 20175/04.06.2019 și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor civile materiale și morale.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 08 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 03 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant, prin prisma dispozițiilor incidente, precum și a apărărilor invocate de către intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte va respinge recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu prioritate, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Sub acest aspect Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar din expunerea acestora rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în motivele de casare invocate. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului. Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 20175/04.06.2019 a Fondului de Garantare a Asiguraților (FGA) și obligarea intimatei la emiterea unei decizii de plată a despăgubirilor rezultate în urma accidentului de circulație din data de 30.01.2016, produs de B., care avea asigurare RCA emisă de societatea C. S.A sucursala Timișoara. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență, că cererea de plată formulată de către reclamantă a fost depusă după expirarea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015 și art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că potrivit art. 14 din Legea nr. 213/2015: "În vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi." Sub acest aspect, nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante conform cărora cererea de deschidere a dosarului de daună, depusă la FGA la data de 10.08.2017 vine în completarea precizării la acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Lugoj, menționând expres în cuprinsul acesteia următoarele: "Pentru obținerea despăgubirii, am formulat acțiune în justiție împotriva C. S.A. la data de 18.07.2016, acțiune care face obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Lugoj. Pe parcursul procesului am solicitat introducerea în cauză a Fondului de Garantare a Asiguraților în calitate de intervenient forțat, ocazie cu care au fost comunicate FGA toate actele dosarului cauzei". Faptul că anterior declanșării procedurii de faliment a C. S.A., recurenta-reclamantă s-a îndreptat împotriva acesteia cu o cerere în justiție prin care a solicitat obligarea la plata sumei de 1.430,23 RON, reprezentând daune materiale rezultate în urma accidentului produs de intervenienta forțată B., la plata sumei de 54.000 RON reprezentând daune morale rezultate în urma accidentului produs de intervenientul forțat B. și la penalitățile legale de întârziere de 0,2%/zi calculate la suma neachitată, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la plata efectivă, nu poate fi asimilată cu o veritabilă cerere de deschidere a dosarului de daună cu care trebuia sesizat Fondul de Garantare a Asiguraților. În cadrul dosarului nr. x/2016, în urma formulării unei cereri, la data de 21.02.2017 Judecătoria Lugoj a dispus introducerea în cauză a Fondului de Garantare a Asiguraților în calitate de intervenient forțat, iar prin întâmpinarea depusă de acesta la data de 18.04.2017 s-a precizat că: "Autoritatea de Supraveghere Financiară a emis Decizia nr. 1498 din dată de 27.07.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 02.08.2016, prin care s-a dispus includerea procedurii de redresare financiară și s-a constatat starea de insolvență și intrarea în faliment a C. S.A. Totodată s-a dispus retragerea autorizației de funcționare a pârâtei și predarea dosarelor de daună către Fondul de Garantare a Asiguraților." Prin aceeași Decizie s-a menționat faptul că: "Orice persoană care invocă un drept de creanță împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliță de asigurare valabilă, între data procedurii de redresare financiară și cea a denunțării contractelor de asigurare, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului de Garantare a Asiguraților potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/2015". Este de necontestat faptul că deschiderea procedurii de faliment împotriva C.. S.A. s-a făcut prin Hotărârea intermediară nr. 132 pronunțată la data de 16.02.2017 în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, devenind definitivă la data de 17.03.2017. De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților: "Pentru încasarea de la Fond a indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva societății de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorității de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condițiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, și în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanțele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări. Cererea de plată se adresează Fondului și se depune la sediul acestuia. Or, în situația în care dreptul de creanță al recurentei-reclamante s-a născut anterior deschiderii procedurii de faliment a asiguratorului, termenul de 90 de zile în care recurenta-reclamantă avea posibilitatea formulării unei cereri în vederea încasării despăgubirilor a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului (17.03.2017) și s-a împlinit la sfârșitul lunii iunie 2017. În contextul în care recurenta-reclamantă a avut cunoștință de situația financiară a asigurătorului C. S.A. încă de la data de 18.04.2017, prin intermediul întâmpinării depuse de către Fondul de Garantare a Asiguraților în dosarul nr. x/2016, nu exista niciun impediment pentru ca recurenta-reclamantă să se adreseze Fondului de Garantare a Asiguraților cu o cerere de deschidere a dosarului de daună, cu respectarea termenului legal de 90 de zile. Faptul că recurenta-reclamantă a înțeles să se adreseze intimatului-pârât FGA cu o cerere de deschidere dosar de daună la data de 16.08.2017, solicitând deschiderea dosarului de daună ca urmare a producerii riscului asigurat în cadrul evenimentului rutier din data de 30.01.2016, în mod corect a reținut atât prima instanță cât și intimatul-pârât că această cerere nu poate fi considerată "o completare" a cererii inițiale formulate în cadrul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Lugoj, precum și faptul că precizarea de acțiune din dosarul sus-menționat nu poate fi considerată o cerere de plată în sensul art. 14 din Legea 213/2015 și art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților. Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.

Soluția instanței de recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, precum și recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,