ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1276/2020

Ședința publică din data de 3 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.12.2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 2204/14.10.2016 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care pârâtul a aprobat doar plata parțială a sumei cuprinsă în cererea sa de plată din dosarul de daună nr. RCA/BV/392.

Prin sentința civilă nr. 1606 din 4 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Împotriva sentinței civile nr. 1606 din 4 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a prezentat, în mod amplu, starea de fapt învederată și în fața primei instanțe, raportat la aspectele particulare ale cauzei, prezentând motivele pentru care se impunea, în opinia sa, admiterea cererii de chemare în judecată.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței recurate.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepției nulității recursului, susținând că acesta se întemeiază pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepția tardivității recursului este nefondată, recursul fiind formulat în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Sentința recurată a fost comunicată părții la domiciliul ales, la data de 28.07.2017, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond. Termenul de 15 zile de la comunicare s-a împlinit la data de 13.08.2017, într-o zi nelucrătoare. Având în vedere că zilele de 14 și 15 august au fost declarate zile libere, nelucrătoare, termenul a fost prelungit până în prima zi lucrătoare, respectiv până la data de 16.08.2017, ceea ce face ca înregistrarea prin poștă a recursului la această dată să fie realizată în termenul legal stipulat în acest sens.

Analizând însă excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de reclamantă neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, deși recurenta-reclamantă a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin răspunsul la întâmpinare, criticile acesteia nu se raportează la considerentele sentinței atacate și nu le combate efectiv.

În condițiile arătate, susținerile recurentei-reclamante nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În absența unor critici aduse hotărârii primei instanțe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanța superioară neputând proceda la o reevaluare a susținerilor în fapt și în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalității unei hotărâri judecătorești supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speță, recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului și va constata nulitatea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Admite excepția nulității recursului.

Constată nulitatea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1606 din 4 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2020.