ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1006/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.09.2019 sub numărul x/2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a CAF, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București și Ministerul Sănătății, a solicitat următoarele:

1-să se constate refuzul nejustificat de soluționare a dosarului prin care reclamantul a solicitat decontarea serviciilor medicale transfrontaliere de care a beneficiat într-un alt stat membru UE, în condițiile în care:

- diagnosticul stabilit nu putea fi investigata și trata în România;

- intervenția chirurgicală trebuia efectuată în regim de forță majoră;

- în lipsa intervenției chirurgicale urgente, reclamantul ar fi decedat.

2-Obligarea pârâților, în solidar, la suportarea contravalorii serviciilor medicale în suma de 115.254,65 Euro(echivalentul în RON la data efectuării plații), suma de reprezintă rambursarea contravalorii cheltuielilor aferente serviciilor medicale private realizate în străinătate, respectiv în Austria, Viena, la clinica B., cu ocazia efectuării unei intervenții chirurgicale;

3-Obligarea pârâților, în solidar, la plata tuturor cheltuielilor și dobânzilor suportate de reclamant aferente creditelor în suma de 202.500 RON necesare acoperirii cheltuielilor medicale;

4-Obligarea pârâților, în solidar, la plata daunelor morale în sumă de 200.000 Euro;

5-Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin sentința civilă nr. 640/17.07.2020 pronunțată de CAB, secția a VIII-a CAF, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel București a reținut în esență că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că deși cererea precizatoare adițională este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, totuși competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului câtă vreme pentru soluționarea acțiunii introductive principale este competent tot tribunalul.

Prin sentința nr. 4967 din 15 octombrie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestui conflict.

Tribunalul București a reținut că între cele două cereri formulate de reclamant nu există legătură deoarece sunt adresate unor autorități diferite, iar condițiile de acordare a costurilor tratamentelor prevăzute de cele două acte normative sunt diferite, astfel că nu se poate justifica extinderea de competență.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la data de 10.09.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a CAF, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București și Ministerul Sănătății, a solicitat să se constate refuzul nejustificat de soluționare a dosarului prin care acesta a solicitat decontarea serviciilor medicale transfrontaliere de care a beneficiat într-un alt stat membru UE și obligarea pârâților, în solidar, la suportarea contravalorii serviciilor medicale în suma de 115.254,65 Euro(echivalentul în RON la data efectuării plații), suma de reprezintă rambursarea contravalorii cheltuielilor aferente serviciilor medicale private realizate în străinătate, respectiv în Austria, Viena, la clinica B., cu ocazia efectuării unei intervenții chirurgicale; la plata tuturor cheltuielilor și dobânzilor suportate de reclamant aferente creditelor în suma de 202.500 RON necesare acoperirii cheltuielilor medicale; la plata daunelor morale în sumă de 200.000 Euro;

Prin cererea formulată la data de 3.10.2019, reclamantul a contestat adresa nr. x/23.09.2019 emisă de Ministerul Sănătății prin care i s-a comunicat refuzul de rambursare a cheltuielilor aferente serviciilor medicale de care reclamantul a beneficiat în străinătate. Cererea de rambursare adresată acestui pârât a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 28/2003, competența de soluționare a acestei solicitări revenind Ministerului Sănătății, potrivit acestui act normativ.

Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute de Tribunalul București, că reclamantul a formulat două cereri distincte, între care nu există legătură deoarece sunt adresate unor autorități diferite, iar condițiile de acordare a costurilor tratamentelor sunt prevăzute de două acte normative sunt diferite, respectiv

Astfel, dacă pentru acțiunea inițială temeiul de drept este art. 912 din Legea nr. 95/2006, pentru cererea formulată la data de 3.10.2019 prin care se contestă adresa nr. x/23.09.2019 emisă de Ministerul Sănătății temeiul de drept este reprezentat de dispozițiile O.G. nr. 28/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 912 alin. 1din Legea nr. 95/2006 "Costurile asistenței medicale transfrontaliere sunt rambursate de casele de asigurări de sănătate în conformitate cu prevederile prezentului titlu.", iar potrivit prevederilor art. 2 din O.G. nr. 28/2003"Cheltuielile aferente tratamentului în străinătate și serviciilor medicale prevăzute la art. 1 se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătății."

Având ca reper aceste dispoziții legale, în contextul factual anterior expus Înalta Curte constată că în lipsa legăturii dintre obiectele celor două cereri, precum și dintre pârâți, în mod corect a fost disjunsă cererea principală și, în raport de criteriul poziționării autorității pârâte, declinată competența de soluționare a cererii adiționale în favoarea Curții de Apel București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București și Ministerul Sănătății în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 februarie 2021.