ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 447/2021

Ședința publică din data de 04 mai 2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101/PI din data de 24 aprilie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Italia, Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, Italia în dosarul nr. x/2019 SIEP, pe numele persoanei solicitate A. (cetățean român și s-a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Italia. S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Italia și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 24.04.2021 până la data de 23.05.2021, inclusiv.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Prin cererea comunicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și înregistrată pe rolul instanței la data de 24.04.2021, sub nr. de dosar x/2021, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de către autoritățile judiciare din Italia, Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, Italia în dosarul nr. x/2019 SIEP, pe numele persoanei solicitate A..

În motivare s-a arătat că I.P.J. Timiș - S.I.C. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la data de 23.04.2021, cu privire la numitul A., împotriva căruia autoritățile judiciare din Italia au emis la data de 30.01.2020, în dosarul nr. x/2019 SIEP, un mandat european de arestare în vederea executării unei pedepse de 7 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința executivă din 19.11.2019 de către Tribunalul din Mantova pentru comiterea infracțiunilor de jaf, sechestrare de persoane, leziuni personale agravate și port de arme și obiecte apte de a ofensa, contând în aceea că, la data de 19.02.2015, împreună cu alte persoane ar fi pătruns într-o locuință, unde ar fi lipsit de libertate o persoana și ar fi întrebuințat amenințări și acte de violență împotriva acesteia pentru a o deposeda de bunuri.

Persoana solicitată a fost identificată și ascultată în prezența apărătorului desemnat din oficiu, arătând că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Italia în vederea executării pedepsei și că se prevalează de beneficiul regulii specialității.

Din cuprinsul materialului probator, instanța a reținut că pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare, de către autoritățile judiciare din Italia, Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, Italia în dosarul nr. x/2019 SIEP, pentru executarea pedepsei de 7 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința executivă din 19.11.2019 de către Tribunalul din Mantova pentru săvârșirea infracțiunilor de jaf, sechestrare de persoane, leziuni personale agravate și port de arme și obiecte apte de a ofensa, contând în aceea că, la data de 19.02.2015, împreună cu alte persoane, ar fi pătruns într-o locuință, unde ar fi lipsit de libertate o persoană și ar fi întrebuințat amenințări și acte de violență împotriva acesteia pentru a o deposeda de bunuri.

Față de persoana urmărită a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 23.04.2021, orele 18:10 până la data de 24.04.2021, orele 18:10.

Curtea de Apel Timișoara a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată. De asemenea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 97 alin. (1), (2) din aceeași lege, întrucât faptele incriminate de legislația statului emitent ca infracțiuni constituie infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. a) din C. pen. român, infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 din C. pen. român, infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 din C. pen. român, în concurs și sunt îndeplinite cerințele dublei incriminări.

Totodată, instanța a constatat că nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, nefiind incidentă nici vreo cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeași lege.

Sub cel din urmă aspect, s-a constatat, pe de o parte, că, potrivit fișei de cazier judiciar, persoana solicitată nu are antecedente penale, iar, pe de altă parte, că parchetul nu a furnizat informații din care să rezulte că, în prezent, aceasta ar fi cercetată penal de către autoritățile judiciare române în vreo cauză.

Cu privire la refuzul persoanei solicitate de a fi predată în vederea executării pedepsei, Curtea de Apel Timișoara a constatat că, potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: (...) c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent". Prin urmare, art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează un caz de refuz facultativ de executare a mandatului european de arestare și se impune analizarea situației concrete în speță.

Analizând dacă raportat la situația concretă a persoanei solicitate s-ar justifica refuzul de executare a mandatului european de arestare și demararea procedurii de recunoaștere a hotărârii autorităților judiciare din Italia, Curtea de Apel Timișoara a constatat că, așa cum rezultă din adresa nr. x/01.02.2021 emisă de Serviciul de Investigații Criminale al I.P.J. Caraș Severin, în urma verificărilor efectuate la domiciliul din România al persoanei solicitate, s-a stabilit că acesta este plecat în Anglia, fără a se putea stabili locația exactă . Astfel, conform procesului-verbal nr. x/29.01.2021 întocmit de Poliția Orașului Bocșa, la adresa de domiciliu din Bocșa, str. x bl. 1, județul Caraș Severin s-a constatat că garsoniera nr. 59 aparține Primăriei Orașului Bocșa și este o locuință dezafectată, unde nu locuiește nicio persoană, iar din verificările efectuate a rezultat că numitul A. este plecat de mai bine de 10 ani în străinătate .

Cu ocazia audierii de către Curtea de Apel Timișoara, persoana solicitată a declarat că de 4 ani și 6 luni locuiește cu forme legale în Anglia, are contract de muncă și casă închiriată pe numele său, în care stă cu concubina și cei doi copii. De asemenea, a arătat că anterior a fost în Italia, unde a executat 8 luni de închisoare și a revenit în România pentru o perioadă de aproximativ 1 an.

Prin urmare, persoana solicitată a confirmat constatările organelor de poliție cu ocazia verificărilor efectuate la domiciliul din România al acesteia. Împrejurarea că persoana solicitată A. locuiește de o perioadă îndelungată în străinătate a condus instanța la concluzia că acesta nu mai are legături atât de puternice cu țara de origine încât să se justifice refuzul de executare al mandatului european de arestare. Deși, la ultimul cuvânt, persoana solicitată a susținut că dacă ar executa pedeapsa în România, ar avea familia care să-l viziteze la locul de detenție, iar în Italia nu, Curtea de Apel Timișoara a observat că în procedura derulată în fața procurorului persoana solicitată a indicat să fie informată concubina și nu membrii familiei care ar locui în România și de care este separat de mai bine de 10 ani.

Principiul recunoașterii reciproce care stă la baza structurii Deciziei-cadru 2002/584, presupune, potrivit articolului 1 alin. (2) din aceasta, că statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare (Hotărârea din 16 noiembrie 2010, Mantello, C-261/09, EU:C:2010:683, punctul 36). Astfel, potrivit dispozițiilor Deciziei-cadru 2002/584, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la articolul 3, precum și în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele 4 și 4a din aceasta. În plus, executarea unui mandat european de arestare nu poate fi supusă de autoritatea judiciară de executare decât condițiilor definite la articolul 5 din decizia-cadru (Hotărârea Curții din 29 ianuarie 2013, Radu, C-396/11, EU:C:2013:39, punctul 36). În ce privește cazurile de neexecutare facultativă, acestea sunt lăsate la aprecierea instanței statului solicitat care trebuie să aibă în vedere situația concretă a persoanei în speță.

Prin urmare, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că se impune executarea mandatului european de arestare chiar dacă persoana solicitată nu este de acord cu executarea, întrucât nu există legături stabile cu România.

Împotriva sentinței penale nr. 101/PI din data de 24 aprilie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a formulat contestație persoana solicitată A.

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul persoană solicitată A. a susținut că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Italia, întrucât are familia în România, care îl va vizita în penitenciar, iar dacă va fi transferat într-un penitenciar din Italia, nu va avea cine să-l viziteze.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Autoritățile judiciare din Italia au emis la data de 30.01.2020, în dosarul nr. x/2019 SIEP, un mandat european de arestare în vederea executării unei pedepse de 7 ani și 3 luni închisoare aplicată persoanei solicitate A., prin sentința executivă din 19.11.2019 de către Tribunalul din Mantova pentru comiterea infracțiunilor de jaf, sechestrare de persoane, leziuni personale agravate și port de arme și obiecte apte de a ofensa, contând în aceea că, la data de 19.02.2015, împreună cu alte persoane, ar fi pătruns într-o locuință, unde ar fi lipsit de libertate o persoană și ar fi întrebuințat amenințări și acte de violență împotriva acesteia pentru a o deposeda de bunuri.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt incriminate și de legea penală română, acestea putând fi circumscrise infracțiunilor de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. a) din C. pen. român, de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 din C. pen. român și de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 din C. pen. român, în concurs, fiind astfel îndeplinită condiția dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Așa cum rezultă din prevederile cuprinse în Legea nr. 302/2004, republicată - art. 86 și următoarele - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz privind predarea.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Italia, Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Mantova, Italia în dosarul nr. x/2019 SIEP, față de persoana solicitată A., în vederea executării unei pedepse de 7 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința executivă din 19.11.2019 de către Tribunalul din Mantova, are forma și conținutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa încât nu era necesar să se solicite informații suplimentare.

Deopotrivă, instanța constată că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Contestatorul persoană solicitată a susținut că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, întrucât familia sa este în România și îl va vizita la penitenciar.

Conform dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Așa cum rezultă din actele dosarului, contestatorul A. locuiește de o perioadă îndelungată în străinătate, împreună cu o persoană cu care a stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, precum și cu copiii săi.

În acest sens, instanța are în vedere adresa nr. x/01.02.2021 emisă de I.P.J. Caraș Severin - Serviciul de Investigații Criminale, în cuprinsul căreia se menționează că, în urma verificărilor efectuate la domiciliul persoanei solicitate din orașul Bocșa, Aleea Perian Ioachim, județul Caraș Severin, s-a constatat că acesta este plecat în Anglia, fără a se putea stabili locația exactă . În procesul-verbal nr. x/29.01.2021, întocmit de I.P.J. Caraș Severin - Poliția Orașului Bocșa, se menționează că garsoniera nr. 59 din Bocșa, str. x bl. 1, județul Caraș Severin, aparține Primăriei Orașului Bocșa și este o locuință dezafectată, unde nu locuiește nicio persoană. În același proces-verbal se arată că, din verificările efectuate, rezultă că A. este plecat de mai mult de 10 ani în străinătate .

Deopotrivă, în declarația din data de 24 aprilie 2021, dată în fața Curții de Apel Timișoara, persoana solicitată A. a arătat că locuiește de 4 ani și 6 luni în Anglia, cu forme legale, are contract de muncă și casă închiriată pe numele său, în care stă cu concubina și cei doi copii. A precizat că, anterior, a fost în Italia, unde a executat 8 luni de închisoare și a revenit în România pentru o perioadă de aproximativ 1 an. În procedura derulată în fața procurorului, contestatorul a solicitat să fie informată persoana cu care a stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, care locuiește în Italia și nu membrii familiei, care ar locui în România.

În considerarea aspectelor mai sus prezentate, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată persoana solicitată A. nu are legături puternice cu țara de origine, care să se justifice refuzul de executare a mandatului european de arestare, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că acesta locuiește de o perioadă îndelungată în străinătate, împreună cu o persoană cu care a stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți și cu copiii săi.

Relativ la cele ce precedă, instanța constată că nu este incident nici vreunul dintre motivele de refuz facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În raport de considerentele expuse, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile judiciare din Italia a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 101/PI din data de 24 aprilie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 101/PI din data de 24 aprilie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 mai 2021.