ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 752/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 la 27 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., B., C., D. și E. i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (actualmente Ministerul Muncii și Protecției Sociale) și Casa Județeană de Pensii Argeș, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să îi oblige pe pârâți la plata către reclamanți "pentru trecut și pentru viitor" a indemnizației lunare adăugate la pensia pentru limită de vârstă în coeficient de 0,6%, calculat la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului aferent anului pentru care se face plata; au solicitat reclamanții ca sumele rezultate să fie actualizate și la acestea să fie adăugată dobânda legală.

Prin cererea depusă la 18 octombrie 2017, reclamanții au precizat obiectul acțiunii, arătând că data de la care au dreptul să pretindă reluarea plății indemnizațiilor restante este 1 ianuarie 2011, însă solicită plata diferențelor neachitate ale indemnizației lunare ce li se cuvine în calitatea lor de revoluționari pensionari de la următoarele date: 1 ianuarie 2012, pentru reclamanții B., C. și E., care aveau calitatea de pensionari anterior datei de 1 ianuarie 2011; 13 august 2013, pentru reclamantul A. (data pensionării acestuia) și 1 martie 2017, pentru reclamantul D. (data pensionării acestuia).

Prin sentința civilă nr. 3803 din 16 octombrie 2018, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin întâmpinare, a respins ca prescrisă acțiunea formulată și precizată de reclamanți, în ce privește pretențiile anterioare datei de 27 septembrie 2014 și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamanți, pentru pretențiile formulate începând cu 27 septembrie 2014.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel, iar pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 367 din 10 martie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins ca nefondat apelul principal, a admis apelul incident și a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii și Justiției Sociale și a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii, reclamanții A., B., C., D. și E. au declarat recurs, arătând că înțeleg să atace și sentința primei instanțe,.

În motivare, au arătat că cele două hotărâri sunt nelegale și neîntemeiate, pentru considerentele expuse pe larg în fața instanțelor de fond.

Au susținut recurenții, în esență, că în mod nelegal a fost admisă excepția prescripției, de vreme ce dreptul pretins nu se stingea lunar, ci ulterior anului 2017, întrucât plata indemnizației a fost înghețată prin numeroase acte normative.

Potrivit recurenților, ambele instanțe de fond au evitat sau au nesocotit întreruperea prescripției și nu s-au pronunțat asupra acestui aspect și au reținut eronat, cu încălcarea dispozițiilor exprese din legile succesive privind bugetul, că modul de calcul al indemnizației de 0,6 % se raportează perpetuu la cifra stabilită în anul 2010 (1.836 RON), în ciuda faptului că toate legile speciale, cu excepția celei incidente în cauză - Legea nr. 341/2004, au fost repuse în vigoare.

La 9 iulie 2020, intimatul Ministerul Muncii și Protecției Sociale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și, în subsidiar, ca nemotivat și nefondat, iar, în ceea ce îl privește, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

La 19 august 2020 recurenții au răspuns la întâmpinare.

Cu titlu preliminar, trebuie subliniat că, deși autorii căii de atac au indicat drept obiect al recursului atât sentința primei instanțe, cât și decizia din apel, raportat la dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul nu poate avea ca obiect decât decizia civilă nr. 367 din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 494, raportat la art. 482 și la art. 482 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Argeș, recurenții-reclamanți au solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Argeș și cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale, obligarea pârâților la plata către reclamanți, "pentru trecut și pentru viitor", a indemnizației lunare adăugate la pensia pentru limită de vârstă în coeficient de 0,6%, calculat la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului aferent anului pentru care se face plata.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018, "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Pe de altă parte, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Așadar, raportat la dispozițiile legale sus evocate, decizia civilă nr. 367 din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel cum este menționat și în dispozitivul acesteia.

Cele susținute de recurenți prin punctul de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că indemnizația reparatorie pe care o solicită reprezintă un drept constituțional, independent de calitatea lor de pensionari, nu pot conduce spre o altă concluzie, atât timp cât art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 are în vedere și indemnizațiile prevăzute prin legi cu caracter special.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege mai sus evocate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D. și E. împotriva deciziei civile nr. 367 din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2021.