ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.02.2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 453/2021

HOTĂRÂRE
23.02.2021
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 453/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată la data de 31.07.2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale angajații Agenției Naționale Antidrog, menționați în preambulul cererii, au chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională Antidrog solicitând obligarea acesteia la efectuarea tuturor demersurilor legale, administrative sau judiciare în vederea stabilirii pentru reclamanți a încadrării posturilor în categoria celor de muncă în condiții deosebite, similar personalului instituției cu atribuții asemănătoare celor ale reclamanților, dar încadrate ca funcționari publici cu statut special.

Tribunalul Cluj a dispus disjungerea cererii formulată de reclamanții care au domiciliul pe raza județului Vrancea, respectiv A. și B., cererea disjunsă fiind înregistrată sub nr. de dosar x/2020

Prin sentința civilă nr. 1963/07.10.2020 Tribunalul Cluj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța s-a raportat la domiciliul sau reședința părților și la locul în care prestează munca, făcând o interpretare a dispozițiilor relevante din Codul muncii, Legea nr. 62/2011 și din C. proc. civ., ajungând astfel la concluzia că revine Tribunalului Vrancea competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și B., în raport cu domiciliul acestora.

Cauza a fost înregistrată la data de 06.11.2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția I civilă.

Prin sentința nr. 537/2020 din 15 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vrancea, invocată din oficiu, a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Cluj. A fost constatat ivit conflict negativ de competență între Tribunalul Vrancea și Tribunalul Cluj și înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că, cererea de chemare în judecată a fost introdusă de angajați în cadrul Agenției Naționale Antidrog, aceștia formulând pretenții identice în contradictoriu cu angajatorul, pretenții justificate pe o cauză juridică identică, și anume, natura activităților prestate.

Reclamanții din cauză au ales să introducă cererea împreună cu ceilalți reclamanți pe rolul Tribunalului Cluj, instanță competentă teritorial în privința acelora dintre titularii cererii de chemare în judecată care au domiciliul și locul de muncă în circumscripția acestei instanțe.

Tribunalul Vrancea a reținut că sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active între persoanele care au introdus inițial cererea de chemare în judecată, fiind incidentă teza finală a art. 59 C. proc. civ., și anume, existența unei strânse legături între drepturile și obligațiile părților.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 decembrie 2020.

Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 135 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, pentru următoarele considerente:

În cauza dedusă judecății, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii reclamanților privind unele drepturi derivând din raporturi de muncă.

Cauza a fost disjunsă în ce-i privește pe reclamanții A. și B., cu locul de muncă în județul Vrancea, fiind astfel format prezentul dosar.

Potrivit art. 269 din Codul muncii, conflictele de muncă se judecă de către instanța competentă în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, în timp ce art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, fiind, deci, reglementată în mod expres competența teritorială exclusivă în privința litigiilor de muncă.

Dispozițiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii permit derogarea de la normele de competență teritorială exclusivă în caz de coparticipare procesuală activă, dar numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ.

Potrivit art. 59 C. proc. civ., coparticiparea procesuală activă este permisă dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile părților au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.

Reclamanții au invocat drepturi proprii rezultate din raporturile de muncă derulate în cadrul pârâtei, fără însă a se constata existența unei legături suficient de strânse cu drepturile proprii ale celorlalți reclamanți solicitate în contradictoriu cu același pârât, pentru a justifica judecarea acestora împreună.

Astfel, în cauză nu există decât formal o coparticipare procesuală activă, întrucât hotărârea asupra uneia dintre cereri nu este de natură să influențeze hotărârea asupra alteia, fiecare dintre reclamanți solicitând drepturi izvorâte din propriul raport de muncă derulat cu unitatea angajatoare.

Față de inexistența coparticipării procesuale active, prorogarea de competență teritorială a Tribunalului Cluj nu devine incidentă, fiind aplicabile dispozițiile enunțate anterior cu privire la instanța competentă să soluționeze litigiile de muncă.

Față de considerentele expuse, prin raportare la locul de muncă al reclamanților, astfel cum este indicat în înscrisurile atașate dosarului, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vrancea.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-05-20
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1283/2021
Ședința publică din data de 20 mai 2021 Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial la data de 31.07.2020 sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Cluj, angajații Agenției Na
ÎCCJ 2021-05-19
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1235/2021
Ședința publică din data de 19 mai 2021 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020, din data de 12.11.2020, dosar disj
ÎCCJ 2021-04-01
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 859/2021
de natură să influențeze hotărârea asupra alteia, fiecare dintre reclamanți solicitând drepturi izvorâte din propriul raport de muncă derulat cu unitatea angajatoare. Prin urmare, față de inexistența coparticipării procesuale active, s-a ap
ÎCCJ 2021-03-11
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 613/2021
Ședința publică din data de 11 martie 2021 Asupra conflictului de competență de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale disjunsă
ÎCCJ 2021-03-24
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 725/2021
lariatul are calitatea de reclamant. Se reține, de asemenea, că în temeiul dispozițiilor art. 269 alin. (3) Codul muncii, în caz de coparticipare procesuală, cererea de chemare în judecată având ca obiect conflict de muncă poate fi formulat
Sursă