CASE OF URSU v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 5-1;Violation of Art. 5-3
CASE OF URSU v. MOLDOVA (CtEDO, 2007)
Reclamantul, dl Mihai Ursu, este un național moldovenesc născut în 1970 și locuiește în Perescina. La 31 martie 2004, reclamantul a fost arestat pe suspectul de a fi ucis, în 1993, dl I.O., al cărui mamă a devenit Președintă a Parlamentului în 2001. Între 2 aprilie și 3 august 2004, el a fost retras pe baza ordonanțelor lunare de detenție emise de Curtea de District Buiucani. Ordinele de detenție au stabilit ca motive pentru detenția sa faptul că a fost suspectat că a comis o infracțiune gravă pedepsită de mai mult de doi ani de închisoare; în plus, izolarea suspectului de la societate a fost considerată necesară pentru că ar putea abține și obstrucționa ancheta penală prin influențarea martorilor. În apelurile împotriva ordinelor de detenție, reclamantul a susținut, printre altele, că detenția sa nu este necesară deoarece nu există motive obiective de a-l suspecta, că în timpul detenției nu au fost efectuate măsuri de investigație și că a suferit epilepsie și a avut nevoie de tratament medical specializat. Toate apelurile sale au fost respinse din cauza faptului că circumstanțele care justifică detenția sa nu s-au schimbat. La 6 iulie 2004, Curtea de Apel Chișinău a redus durata ordinului de detenție de la treizeci de zile la douăzeci de zile pe motiv că „în luna anterioară nu au fost efectuate măsuri de investigare ... Suspectul nu a avut antecedente penale, el are o familie și copii minori, o casă, un loc de muncă și probleme grave de sănătate.” 10. La 3 august 2004, Procurorul a prezentat dosarul reclamantului la instanța competentă. După aceea, reclamantul a continuat să fie reținut fără nicio ordine de detenție. 11. La 21 decembrie 2004, o cerere de habeas corpus depusă de reclamant a fost respinsă și el a continuat să fie reținut în timpul detenției preliminare până la 6 iulie 2006, când a fost condamnat și condamnat la 12 ani de închisoare. 12. Legea internă relevantă a fost stabilită în hotărârile Curții în cazul Sarban v. Moldova (nr. 3456/05, § 51, 4 octombrie 2005) și Holomiov v. Moldova (nr. 30649/05, §§ 85 și 87, 7 noiembrie 2006).