ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2746/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.06.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu parații Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Naționala a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în temeiul disp. art. 2 CEDO, art. 222, 230 si urm Legea 95/2006, art. 22 alin. (1) Constituția României, art. 2, 7, 8 din legea 554/2004 actualizata, cerere de chemare în judecată prin care a solicitat:

- obligarea paraților la asigurarea către asiguratul A. a medicamentului avastin pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală);

- obligarea paraților la includerea pe lista de medicamentelor compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, in Nomenclatorul de produse compensate a medicamentului avastin pentru glioblastom - afecțiune de către suferă reclamanta;

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 953 din 11 decembrie 2019 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ca neîntemeiată.

Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății, Casa Națională de Sănătate ca neîntemeiate.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, cu sediul în sector 1, București, Piața Victoriei nr. 1, la Palatul Victoria.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE și AGENȚIA NAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI A DISPOZITIVELOR MEDICALE.

Obligă pârâții la asigurarea către reclamantă a medicamentului Avastin pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100% (fără contribuție personală).

Obligă pârâtii la includerea pe lista medicamentelor compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate a medicamentului Avastin pentru afecțiunea glioblastom.".

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 953 din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor din România au formulat cereri de recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor din România, invocând motivul de nelegailitate prevăuut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a autorității și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A susținut în esență recurenta că obligarea instituției la asigurarea pentru intimată a tratamentului cu Avastin (DCI Bevacizumabum) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) pentru indicația glioblastom, nu este admisibilă, atâta timp cât autoritatea nu a refuzat nejustificat de a acorda acest tratament, în regim de compensare 100, în condițiile în carte acest medicament nu are prevăzută indicația terapeutică în protocolul cuprins în OMS nr. 1301/500/2008 cu modificările și completările ulterioare, pentru afecțiunea de care suferă intimata și mai mult decât atât, extinderea indicației nu a fost solicitată de către deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentului în litigiu.

Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de fond, prin pronunțarea acestei hotărâri judecătorești obligă CNAS să încalce prevederile legale aplicabile în materie si să exercite prerogative care nu sunt prevăzute de lege în sarcina sa, cu impact semnificativ asupra activității acestei instituții, nefiind posibilă substituirea cumulativă a CNAS, atât în drepturile si obligațiile caselor de asigurări de sănătate, cât și a furnizorilor de medicamente.

A mai precizat că în mod greșit, interpretând eronat legislația aplicabilă obiectului cauzei, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, această soluție fiind practic nemotivată.

Instanța de fond a ignorat cadrul normativ invocat în cuprinsul întâmpinării formulată la judecata pe fond a litigiului.

Raportarea în mod eronat a instanței de fond numai la analizarea dispozițiilor art. 242 și art. 243 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, dispoziții pe care instanța le-a interpretat și aplicat în mod eronat, nu justifică soluția dată de aceasta în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive și pe cale de consecință, solicită admiterea acestui motiv de recurs.

Mai susține, deopotrivă că, având în vedere dispozitivul sentinței recurate, consideră că prima instanță a depășit și atribuțiile puterii judecătorești, a ignorat voința legiuitorului, nu a aplicat dispozițiile legale incidente cauzei și a pronunțat o hotărâre judecătorească fără relevanță juridică.

Recurentul-pârât Ministerul Sănătății, prin memoriul de recurs, a invocat, în principal, greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, în ceea ce priveșlte capătul 2 de cerere, criticând hotărârea prin argumente circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susține că în mod total greșit instanța de fond a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă raportat la petitul al doilea de cerere prin raportare la prevederile art. 241 respectiv 242 din Legea nr. 95/2006, pentru a obliga autoritățile implicate în procesul decizional să efectueze demersurile pentru includerea medicamentului în Lista de compensate.

Atâta timp cât medicamentul Avastin nu este inclus în lită și reclamanta nu are dreptul de a beneficia de acest medicament în regim de compensare 100%, prevederile art. 241 și art. 242 nu justifică calitatea procesuală a reclamantei.

Mai susține că nu se poate reține o pasivitate a autoritățiii pârâte, întrucât medicamentul nu poate fi supus procesului de evaluare, în condițiile OMS nr. 861/2014, atâzta timp cât deținătorul autorizației de punere pe piață nu a depus cerere și nici nu se putea iniția din oficiu procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea medicamentului în Listă, pentru o astfel de indicație, întrucât produsul nu îndeplinește două dintre criteriile de evaluare, respectiv lipsa autorizației de punere pe piață pentru tratamentul formații tumorale - parieto-occipitale (glioblastom) care are drept consecință lipsa rapoartelor de evaluare a tehnologiilor medicale realizate de către agențiile autorizate din Franța, Marea Britanie și Germania.

Apărările formulate în recurs

Împotriva recursurilor au depus întâmpinare numiții B. și A., în calitate de moștenitori legali ai reclamantei decedate, solicitând respingrea acestora, ca neîntemeiate și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței de fond.

Răspunsul la întâmpinare

Deși întâmpinarea depusă de moștenitorii legali ai reclamantei defuncte a fost comunicată în termenul legal tuturor recurenților, doar recurenta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a formulat Răspuns la aceasta, solicitând în continuare admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a autorității.

Mai mult, susține că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, exercitarea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de o pretinsă vătămare, care justifică interesul formulării cererii de chemare în judecată în procedura de soluționare a acțiunilor în contencios administrativ.

Or, în cazul moștenitorilor, vătămarea personală produsă prin refuzul nejustificat nu poate exista și nu justifică un interes personal.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit cu soluționarea dosarulu din data de 07 septembrie 2020, s-a fixat primul termen pentru judecata recursurilor la data de 17 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității de folosință a intimatei-reclamante A., Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, în considerarea următoarelor argumente:

Intimata-reclamantă A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea paraților la asigurarea medicamentului Avastin pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), precum și la includerea pe lista de medicamente compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate, a medicamentului Avastin pentru glioblastom - afecțiune de către aceasta suferea.

Prima instanță a admis, în parte, cererea dedusă judecății reținând în esență pasivitatea autorităților de a efectua demersurile pentru actualizarea Listei medicamentelor compensate (H.G. nr. 720/2008), deși această obligație le revine, conform acestui act normativ.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că se impune a analiza, cu prioritate, chestiunea vizând excepția lipsei capacității procesuale de folosință, având în vedere că aceasta este o excepție de fond (ce vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimata-reclamantă A. a decedat la data de 09.10.2019, conform certificatului de deces seria x nr. x eliberat la data de 10.10.2019 de Primăria Sector 6 București, aflat la fila x.

Prin urmare, la acest moment, reclamanta este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere și că obiectul prezentei acțiuni, respectiv " obligarea paraților la asigurarea către asiguratul A. a medicamentului avastin pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală)", vizează un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantei defuncte, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acesteia.

În concluzie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu este îndeplinită, Înalta Curte, va admite recursurile declarate de pârâți, va casa sentința civilă recurată și, în rejudecare, va constata nulitatea acțiunii promovată de reclamanta A., ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, va casa sentința recurată și, rejudecând, va constată nulitatea acțiunii promovată de reclamanta A., ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinței civile nr. 953 din 11 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și rejudecând:

Constată nulitatea acțiunii promovată de reclamanta A., ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.