ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2186/2014

CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2186/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de

față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială sub nr. 61347/3 din 17 decembrie 2010 reclamanții

S.Ș., A.A.T., C.F., E.M., I.L.L., L.D., N.P., R.J., au chemat în judecată pe pârâta

Banca C.R. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună

următoarele:

abuziv al clauzelor contractuale indicate în acțiune la pct. 1.1 – 1.5 (clauze ce

se regăsesc în contractele reclamanților indicate în Anexa 3 și aflate în Anexa

2 și în condițiile generale de creditare respectiv Anexa 2) după cum urmează:

1.1. clauzele din contractele

de credit ale reclamanților, care prevăd că dobânda este formată dintr-o marjă fixă

plus dobânda de referință/administrată afișată la sediile Băncii C.R. și orice altă

clauză care permite Băncii modificarea, în mod unilateral, a cuantumului dobânzilor;

1.2. clauzele din contractele

reclamanților care prevăd perceperea unui comision de acordare a creditului, calculat

la valoarea inițială a creditului;

1.3. clauzele din contractele

reclamanților care prevăd perceperea unui comision de administrare, calculat la

valoarea inițială a creditului;

1.4. clauzele din contractele

reclamanților care reglementează plata unui comision de urmărire riscuri, calculat

la valoarea inițială a creditului;

1.5. clauza din art. 8.4

din condițiile generale și orice altă clauză care permite băncii declararea scadenței

anticipate a creditului dacă valoarea garanțiilor constituite de consumator scade

sub valoarea creditului rămas de plată.

caracterului abuziv al clauzelor arătate la pct. 1.1 – 1.5, să se constate nulitatea

absolută a acestor clauze;

contractelor reclamanților (indicate în Anexa 2), prin înlocuirea sau eliminarea

clauzelor arătate la pct. 1.1 – 1.5, după cum urmează:

3.1. înlocuirea clauzei

relative la dobândă, în sensul că dobânda contractuală este formată din marja fixă,

inițial stabilită în contractele reclamanților (conform Anexa 3 coloana D) plus

EURIBOR sau ROBOR;

3.2. eliminarea clauzelor

referitoare la comisionul de acordare credit, comisionul de administrare și comisionul

de urmărire riscuri;

3.3. eliminarea clauzelor

referitoare la garanțiile suplimentare;

de pct. 3, să fie obligată pârâta la modificarea contractelor în sensul celor expuse

la pct. 3.1 – 3.3. și la emiterea unor noi grafice de rambursare conforme cu noua

formă a contractelor de credit, dată de constatarea nulității clauzelor indicate

la pct. 1.1 - 1.5, sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 20.450 RON/zi

de întârziere (câte 50 RON pentru fiecare contract ce trebuie modificat – sunt 409

contracte) până la executarea acestei obligații.

la restituirea către reclamanți a sumelor plătite nedatorat în baza clauzelor arătate

la pct. 1.1 - 1.4, clauze ce vor fi fost declarate nule absolut;

la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

La data de 01 martie 2011

pârâta a depus al dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare s-a invocat

excepția nulității capătului 5 de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei

la restituirea către reclamanți a sumelor plătite pretins nedatorat pentru lipsa

determinării obiectului, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii

ca neîntemeiată.

Pârâta a formulat, în

subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia ca oportună adoptarea dispozițiilor

contractuale exclusiv din perspectiva transparenței mecanismului de calcul al ratei

dobânzii variabile, cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să adapteze

contractele în cauză în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul propus

de pârâtă, respectiv valoarea indicelui de referință aferent valutei în care a fost

încheiat fiecare contract la 6 luni plus marja formată din valoarea diferenței dintre

dobânda de referință aplicabilă în baza prevederilor contractuale inițiale și indicele

de referință la șase luni plus marja fixă din contractul inițial.

Prin sentința civilă

nr. 4546 din 09 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă

în Dosarul nr. 61347/3/2010 s-a luat act de renunțarea reclamanților-pârâți C.A.,

P.I.V., S.A., S.F., I.C., M.C.V., M.I., C.F., S.C.O. și G.G., la judecată.

S-a respins cererea formulată

de reclamanții pârâți în contradictoriu cu pârâta Banca E.G. AG, ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe excepția prescripției

dreptului material la acțiune al reclamanților-pârâți:

S-a respins tardivitatea

invocării excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților-pârâți.

S-a respins excepția prescripției

dreptului material la acțiune al reclamanților-pârâți.

Pe fondul cauzei:

S-au admis, în parte,

cererile precizate și completate formulate de reclamanții-pârâți A.M., A.I., B.V.R.,

T.L., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC B.anca C.R. SA, s-a constatat caracterul

abuziv al clauzei contractuale care prevedea perceperea unui comision de administrare,

calculat la valoarea inițială a creditului și nulitatea absolută a clauzei contractuale

din contractele reclamanților care prevedea perceperea unui comision de administrare,

calculat la valoarea inițială a creditului.

De asemenea, a fost obligat

pârâta-reclamantă să emită noi grafice de rambursare conforme cu noua formă a contractelor

de credit dată de constatarea nulității absolute a clauzei contractuale care prevede

perceperea unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului

și să restituie reclamanților-pârâți sumele plătite în baza clauzei contractuale

care prevede perceperea unui comision de administrare calculat la valoarea inițială

a creditului, respingând, ca nefondate celelalte capetele de cerere.

S-au admis, în parte,

cererile precizate și completate formulate de reclamanții-pârâți M.D.D., A.V., A.N.,

în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC Banca C.R. SA.

S-a constatat caracterul

abuziv al clauzelor contractuale din contractele reclamanților care prevăd perceperea

unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului și perceperea

unui comision de urmărire riscuri, calculat la valoarea inițială a creditului și

nulitatea absolută a clauzelor contractuale din contractele reclamanților care prevăd

perceperea unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului

și perceperea unui comision de urmărire riscuri, calculat la valoarea inițială a

creditului, obligând pârâta-reclamantă să emită noi grafice de rambursare conforme

cu noua formă a contractelor de credit dată de constatarea nulității absolute a

clauzelor contractuale care prevăd perceperea unui comision de administrare calculat

la valoarea inițială a creditului și, respectiv, perceperea unui comision de urmărire

riscuri la valoarea inițială a creditului și să restituie reclamanților – pârâți

sumele plătite în baza clauzelor contractuale care prevăd perceperea unui comision

de administrare calculat la valoarea inițială a creditului și, respectiv, perceperea

unui comision de urmărire riscuri calculat la valoarea inițială a creditului, respingând

ca nefondate celelalte capetele de cerere.

S-au admis în parte cererile

precizate și completate formulate de reclamanții-pârâți P.E.I., P.M.D., T.G., P.M.,

în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC Banca C.R. SA, s-a constatat caracterul

abuziv al clauzei contractuale care prevede perceperea unui comision de administrare

calculat la valoarea inițială a creditului și nulitatea absolută a clauzei contractuale

din contractele reclamanților care prevede perceperea unui comision de administrare

calculat la valoarea inițială a creditului, obligând pârâta-reclamantă să emită

un nou grafic de rambursare conform cu noua formă a contractelor de credit dată

de constatarea nulității absolute a clauzei contractuale care prevede perceperea

unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului și să restituie

reclamanților-pârâți sumele plătite în baza clauzei contractuale care prevede perceperea

unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului, respingând

ca nefondate celelalte capetele de cerere.

S-au admis, în parte,

cererile precizate și completate formulate de reclamanții-pârâți P.M.T. și M.T.M.,

în contradictoriu cu pârâta–reclamantă SC Banca C.R. SA, s-a constatat caracterul

abuziv al clauzelor contractuale din contractele reclamanților care prevăd perceperea

unui comision de administrare, calculat la valoarea inițială a creditului și perceperea

unui comision de urmărire riscuri, calculat la valoarea inițială a creditului și

nulitatea absolută a clauzelor contractuale din contractele reclamanților care prevăd

perceperea unui comision de administrare, calculat la valoarea inițială a creditului

și perceperea unui comision de urmărire riscuri, calculat la valoarea inițială a

creditului, obligând pârâta-reclamantă să emită noi grafice de rambursare conforme

cu noua formă a contractelor de credit dată de constatarea nulității absolute a

clauzei contractuale care prevede perceperea unui comision de administrare calculat

la valoarea inițială a creditului și a clauzei privind perceperea unui comision

de urmărire riscuri, calculat la valoarea inițială a creditului și să restituie

reclamanților – pârâți sumele plătite în baza clauzelor contractuale care prevăd

perceperea unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului

și, respectiv, perceperea unui comision de urmărire riscuri, calculat la valoarea

inițială a creditului, respingând ca nefondate celelalte capetele de cerere.

S-a admis, în parte, cererea

precizată și completată formulată de reclamantul-pârât M.C.I., în contradictoriu

cu pârâta-reclamantă SC Banca C.R. SA, s-a constatat caracterul abuziv al clauzei

contractuale care prevede perceperea unui comision de administrare calculat la valoarea

inițială a creditului și nulitatea absolută a clauzei contractuale din contractul

reclamantului-pârât care prevede perceperea unui comision de administrare calculat

la valoarea inițială a creditului, obligând pârâta-reclamantă să restituie reclamantului-pârât

sumele plătite în baza clauzei contractuale care prevede perceperea unui comision

de administrare calculat la valoarea inițială a creditului până la data încheierii

actului adițional la contractul din 07 noiembrie 2005 (30 decembrie 2010), respingând,

ca nefondate, celelalte capetele de cerere.

S-a admis în parte cererea

precizată și completată formulată de reclamantul-pârât O.C.I.V., în contradictoriu

cu pârâta-reclamantă SC Banca C.R. SA, s-a constată caracterul abuziv al clauzei

contractuale care prevede perceperea unui comision de administrare, calculat la

valoarea inițială a creditului și nulitatea absolută a clauzei contractuale care

prevede perceperea unui comision de administrare, calculat la valoarea inițială

a creditului, obligând pârâta-reclamantă să restituie reclamantului-pârât sumele

plătite în baza clauzei contractuale care prevede perceperea unui comision de administrare,

calculat la valoarea inițială a creditului până la data încheierii actului adițional

din data de 27 august 2008 la contractul de credit bancar din 20 decembrie 2006,

respingând ca nefondate celelalte capetele de cerere.

S-a admis, în parte, cererea

precizată și completată formulată de reclamantul pârât C.C.M., în contradictoriu

cu pârâta-reclamantă SC Banca C.R. SA.

Pe contractul din 09

octombrie 2007:

S-a constatat caracterul

abuziv al clauzelor contractuale care prevăd perceperea unui comision de administrare,

calculat la valoarea inițială a creditului și, respectiv, perceperea unui comision

de urmărire riscuri, calculat la valoarea inițială a creditului și nulitatea absolută

a clauzelor contractuale care prevăd perceperea unui comision de administrare, calculat

la valoarea inițială a creditului și perceperea unui comision de urmărire riscuri,

calculat la valoarea inițială a creditului, obligând pârâta – reclamantă să emită

un nou grafic de rambursare, conform cu noua formă a contractului de credit dată

de constatarea nulității absolute a clauzei contractuale care prevede perceperea

unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului și a clauzei

contractuale care prevede perceperea unui comision de urmărire riscuri, calculat

la valoarea inițială a creditului și să restituie reclamantului – pârât sumele plătite

în baza clauzelor contractuale care prevăd perceperea unui comision de administrare

calculat la valoarea inițială a creditului și, respectiv, perceperea unui comision

de urmărire riscuri calculat la valoarea inițială a creditului, respingând, ca nefondate,

celelalte capetele de cerere.

Pe contractul din 30

octombrie 2007:

S-a constatat caracterul

abuziv al clauzelor contractuale care prevăd perceperea unui comision de acordare

a creditului calculat la valoarea inițială a creditului și perceperea unui comision

de administrare calculat la valoarea inițială a creditului și nulitatea absolută

a clauzelor contractuale care prevăd perceperea unui comision de acordare a creditului

calculat la valoarea inițială a creditului și perceperea unui comision de administrare

calculat la valoarea inițială a creditului, obligând pârâta-reclamantă să emită

un nou grafic de rambursare conform cu noua formă a contractului de credit dată

de constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale care prevăd perceperea

unui comision de acordare a creditului și, respectiv, perceperea unui comision de

administrare calculat la valoarea inițială a creditului și să restituie reclamantului-pârât

sumele plătite în baza clauzelor contractuale care prevăd perceperea unui comision

de acordare a creditului calculat la valoarea inițială a creditului și, respectiv,

perceperea unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului,

respingând ca nefondate celelalte capetele de cerere.

S-a admis în parte cererea

precizată și completată formulată de reclamantul-pârât O.V., în contradictoriu cu

pârâta – reclamantă SC Banca C.R. SA.

Pe contractul din 20

decembrie 2006:

S-a constatat caracterul

abuziv al clauzei contractuale care prevede perceperea unui comision de administrare

calculat la valoarea inițială a creditului și nulitatea absolută a clauzei contractuale

care prevede perceperea unui comision de administrare calculat la valoarea inițială

a creditului, obligând pârâta-reclamantă să emită un nou grafic de rambursare conform

cu noua formă a contractului de credit dată de constatarea nulității absolute a

clauzei contractuale care prevede perceperea unui comision de administrare calculat

la valoarea inițială a creditului și să restituie reclamantului-pârât sumele plătite

în baza clauzei contractuale care prevede perceperea unui comision de administrare

calculat la valoarea inițială a creditului, respingând ca nefondate celelalte capetele

de cerere.

Pe contractul din 15

decembrie 2006:

S-a constatat caracterul

abuziv al clauzelor contractuale din contractul reclamantului care prevăd perceperea

unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului și perceperea

unui comision de urmărire riscuri calculat la valoarea inițială a creditului și

nulitatea absolută a clauzelor contractuale care prevăd perceperea unui comision

de administrare calculat la valoarea inițială a creditului și perceperea unui comision

de urmărire riscuri calculat la valoarea inițială a creditului, obligând pârâta-reclamantă

să emită un nou grafic de rambursare conform cu noua formă a contractului de credit

dată de constatarea nulității absolute a clauzei contractuale care prevede perceperea

unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului și a clauzei

contractuale care prevede perceperea unui comision de urmărire riscuri calculat

la valoarea inițială a creditului și să restituie reclamantului-pârât sumele plătite

în baza clauzelor contractuale care prevăd perceperea unui comision de administrare

calculat la valoarea inițială a creditului și, respectiv, perceperea unui comision

de urmărire riscuri calculat la valoarea inițială a creditului, respingând ca nefondate

celelalte capetele de cerere.

S-a admis în parte cererea

precizată și completată formulată de reclamantul-pârât T.M., în contradictoriu cu

pârâta-reclamantă SC Banca C.R. SA.

Pe contractul din 02

iulie 2008:

S-a constatat caracterul

abuziv al clauzei contractuale care prevede perceperea unui comision de administrare

calculat la valoarea inițială a creditului și nulitatea absolută a clauzei contractuale

din contractele reclamanților care prevede perceperea unui comision de administrare

calculat la valoarea inițială a creditului, obligând pârâta-reclamantă să emită

un nou grafic de rambursare conform cu noua formă a contractului de credit dată

de constatarea nulității absolute a clauzei contractuale care prevede perceperea

unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului și să restituie

reclamantului-pârât sumele plătite în baza clauzei contractuale care prevede perceperea

unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului, respingând

ca nefondate celelalte capetele de cerere.

Pe contractul din 07

iulie 2008:

S-a respins, ca nefondată,

cererea.

S-au admis, în parte,

cererile precizate și completate formulate reclamanții-pârâți A.(S.)J., T.(P.)M.M.,

T.C.G., U.C., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC Banca C.R. SA, s-a constatat

caracterul abuziv al clauzelor contractuale din contractele reclamanților care prevăd

perceperea unui comision de acordare a creditului calculat la valoarea inițială

a creditului și perceperea unui comision de administrare calculat la valoarea inițială

a creditului și nulitatea absolută a clauzelor contractuale din contractele reclamanților

care prevăd perceperea unui comision de acordare a creditului calculat la valoarea

inițială a creditului și perceperea unui comision de administrare calculat la valoarea

inițială a creditului, obligând pe pârâta-reclamantă să emită noi grafice de rambursare

conforme cu noua formă a contractelor de credit dată de constatarea nulității absolute

a clauzelor contractuale care prevăd perceperea unui comision de acordare a creditului

și, respectiv, perceperea unui comision de administrare calculat la valoarea inițială

a creditului și să restituie reclamanților-pârâți sumele plătite în baza clauzelor

contractuale care prevăd perceperea unui comision de acordare a creditului calculat

la valoarea inițială a creditului și, respectiv, perceperea unui comision de administrare

la valoarea inițială a creditului, respingând ca nefondate celelalte capetele de

cerere.

S-au respins, ca nefondate,

cererile precizate și completate formulate de reclamanții-pârâți N.P., I.L.C., B.I.,

N.Ș., O.A.D., P.C.I., T.R.N., M.L., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC Banca

C.R. SA, obligând pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât P.M.T. suma

de 200 RON, cheltuieli de judecată.

S-au respins, ca nefondate,

cererile celorlalți reclamanți-pârâți de obligare a pârâtei-reclamante la plata

cheltuielilor de judecată.

S-au respins, ca nefondate,

cererea reconvențională și cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamanților-pârâți

la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Acțiunea formulată a fost

completată și s-a întocmit un tabel cu articolele cuprinzând clauzele considerate

abuzive pentru fiecare dintre reclamanții care nu au renunțat la judecată pe parcursul

procesului. S-a mai reținut că după ce s-a solicitat constatarea nulității absolute

a respectivelor clauze și modificarea contractelor prin înlocuirea sau eliminarea

clauzelor nule absolut, în subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtei la modificarea

condițiilor și la emiterea unor noi grafice de rambursare; obligarea pârâtei la

restituirea către reclamanți a sumelor plătite nedatorat în baza clauzelor declarate

nule absolut; obligarea pârâtei la plata de daune morale.

În ceea ce privește caracterul

abuziv al clauzelor contractuale s-a reținut că reclamanții au solicitat, în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 139/2000, Legii nr. 296/2004, O.G. nr. 21/1992, constatarea

caracterului abuziv al clauzelor contractuale:

- care prevăd că dobânda

este formată dintr-o marjă fixă plus dobânda de referință/administrată afișat la

secțiile Băncii C.R. și orice altă clauză care permite băncii modificarea în mod

unilateral a cuantumului dobânzii;

- care prevăd perceperea

unui comision de acordare a creditului calculat la valoarea inițială a creditului;

- care prevăd perceperea

unui comision de administrare calculat la valoarea inițială a creditului;

- care prevăd perceperea

unui comision de urmărire riscul calculat la valoarea inițială a creditului;

- care permit băncii declararea

scadenței anticipate a creditului dacă valoarea garanțiilor constituite de consumator

scade sub valoarea creditului rămas de plată – „clauza referitoare la garanțiile

suplimentare”.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 193/2000 „(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică

sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract

care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității

sale comerciale industriale sau de producție, artizanale sau liberale (2) Prin comerciant

se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui

contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității

sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori literale, cât și orice

persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acestuia”

În cauză, s-a reținut

că pârâta este comerciant în sensul legii, întrucât este o persoană juridică autorizată,

care, în temeiul unor contracte ce intră sub incidența legilor privind protecția

consumatorilor, acționează în cadrul activității sale comerciale. Reclamanții sunt

consumatori în sensul aceleiași legi, întrucât în contractele încheiate cu pârâta

au acționat în scopuri personale, exterioare oricărei activități comerciale, industriale

sau de producție, artizanale sau liberale.

Potrivit dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 193/2000 „(1) o clauză contractuală care nu a fost negociată

direct cu consumatorul va fi considerate abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună

cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar

cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile

părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct

cu consumatorul dacă acesta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului

să influențeze natura ei , cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condițiile

generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului

activ. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre

clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor

prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a

contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant.

Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct

cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista

cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de

exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei

legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura

produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii

acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze

ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii

abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului,

nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici

cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care

aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”.

Pentru a reține existența

unei clauze abuzive, prima instanță a verificat următoarele condiții:

1) clauza contractuală

să nu fie fost negociată:

2) prin ea însăși să creeze

un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;

3) dezechilibrul creat

să fie în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei-credințe.

S-au mai avut în vedere

următoarele:

a) natura produselor sau

a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;

b) toți factorii care

au determinat încheierea contractului;

c) alte clauze ale contractului

sau ale altor contracte de care acesta depinde.

În privința clauzei contractuale

din contractul reclamanților care prevede că dobânda este formată dintr-o marjă

fixă plus dobânda de referință/administrată afișată la sediile Băncii C.R. - clauza

4, 5, 6 din contracte, prima instanță a apreciat că aceasta nu este abuzivă.

Potrivit clauzei menționate,

dobânda este fie variabilă (dobândă de referință variabilă, revizuibilă semestrial,

la care se adaugă un număr de puncte procentuale ex. 1,9; 1,2; 2,00; 4,00; 2,05;

3,5; 2,5; 2), fie mixtă [fixă pe o perioadă de 3 luni, 12 luni, 18 luni (7,4%, 6,4%,

5,8%, 6,95%, 6,2%, 7%, 8,9%, 10,9%, 10,95%, 13,05%) și variabilă ulterior, compusă

din dobânda de referință variabilă afișată la sediile Băncii C.R., la care se adaugă

un număr de puncte procentuale – 1,4; 1,2; 1,5; 1,9; 2,5; 2,05).

Din contractele de credit

face parte integrantă anexa „Condiții generale de creditare”. În cuprinsul condițiilor

generale sunt prevederi referitoare la „creditele cu dobânda variabilă” (pct. 2.10

a, 210 h, 211) și „creditele cu dobânda fixă” (pct. 2.10.c). Potrivit clauzelor

menționate „(2.10.a), pentru creditele cu dobânda variabilă pe parcursul derulării

creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în

funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se

la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii

curente conduce la recalcularea dobânzii datorate. (2.10.b) Pentru creditele cu

dobândă variabilă, stabilită în funcție de un indice de referință ROBOR/EURIBOR,

nivelul dobânzii se poate modifica în funcție de evoluția acestuia. (2.11) Noul

procent de dobândă va fi afișat la sediul băncii la data intrării în vigoare a modificării

și se va aplica la soldul creditului existent la data modificării.

Pentru creditele cu dobânda

fixă sunt aplicabile dispozițiile clauzei (2.10.c) potrivit căreia „Dobânda se menține

constantă pe toată perioada de creditare, cu excepțiile prevăzute în contract”.

Punctele 2.10.a și 2.10.b

au avut și o altă formulare în unele anexe, în sensul că s-a prevăzut că „pe parcursul

derulării creditului, nivelul dobânzii curente variabile se modifică în funcție

de evoluția dobânzii de referință Băncii C.R./dobânzii administrate/indicelui de

referință LIBOR/EURIBOR/RUBOR. Noul procent al dobânzii variabile/dobânzii administrate/indicelui

de referință va fi afișat la sediul băncii, iar dobânda rezultată se va aplica la

soldul creditului existent la data modificării”.

La contractul la care

dobânda este revizuibilă semestrial sunt prevederi speciale „(2.10 d.) Pe parcursul

derulării creditului, banca poate modifica dobânda de referință revizuibilă, semestrial,

fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare,

doar la datele de 30 septembrie și 3 martie ale anului, noul procent de dobândă

aplicându-se de la 01 octombrie, respectiv 01 aprilie, la soldul creditului existent.

Modificarea nivelului dobânzii de referință revizuibilă semestrial conduce la recalcularea

dobânzii datorate. (2.11.b) Noul procent de dobândă revizuibilă semestrial va fi

afișat la sediul băncii de la data aplicării acesteia”.

Având în vedere aceste

dispoziții contractuale s-a reținut că la momentul încheierii contractelor de credit

ale reclamanților existau în oferta băncii două tipuri de contracte de credit, respectiv

contracte de credit cu dobânda fixă (în monedă națională sau în euro) și contracte

de credit cu dobânda variabilă (stabilită fie în funcție de dobânda de referință

Băncii C.R., conform clauzei 2.10.a, fie în funcție de indicele de referință EURIBOR/ROBOR,

conform clauzei 2.10.b).

Deși reclamanții nu au

avut posibilitatea de a negocia conținutul clauzei privind dobânda (clauza 4/5/6/7/),

au avut posibilitatea de a opta între trei tipuri de credite, respectiv: cu dobânda

fixă, în monedă națională sau în euro; cu dobânda variabilă, calculată în funcție

de indicele EURIBOR/LIBOR/ROBOR; cu dobânda variabilă, calculată în funcție de dobânda

de referință variabilă afișată la sediile Băncii C.R., pentru primele două tipuri

de credite dobânda fiind fixă, respectiv calculată în funcție de un indice de pe

piața financiară.

În aceste condiții, în

care reclamanții și-au exercitat opțiunea, în sensul că au ales varianta în care

dobânda era variabilă, calculată în raport de dobânda de referință/administrată

afișată la sediile Băncii C.R. și nu variantele în care dobânda era fixă, respectiv

calculată în funcție de indicele EURIBOR/LIBOR/ROBOR, și-au asumat și anumite riscuri

legate de creșterea dobânzii. Astfel fiind, instanța a apreciat că reclamanții și-au

asumat și existența unui dezechilibru între drepturile și obligațiile contractuale

și cerința existenței relei credințe a pârâtei nu subzistă.

Pe de altă parte, există

reclamanți pentru care cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei privind

dobânda apare ca nefondată și din altă perspectivă, respectiv dobânda contractuală

a fost fixă (fie de la începutul contractului, la credite în lei sau în euro, fie

stabilită prin act adițional) sau a fost variabilă, calculată în funcție de indicele

de referință - EURIBOR/ROBOR.

Astfel, în privința reclamanților

M.T. și P.G., potrivit clauzei 5 din contract, dobânda curentă (la un credit în

RON) este fixă pe toată durata contractului, fiind alcătuită din dobânda de referință

fixă de 18,25%, la care se adaugă 2 puncte procentuale.

În privința reclamantului

T.L., potrivit clauzei 4 din contract, dobânda este fixă în primul an, iar ulterior

este variabilă și se calculează în funcție de cotația EURIBOR la 6 luni la care

se adaugă 6 puncte procentuale. Ulterior, reclamantul a încheiat cu pârâta două

acte adiționale la datele de 21 octombrie 2010 și 03 decembrie 2010, prin care marja

băncii a fost redusă la 5,3, respectiv 4,7 puncte procentuale.

În privința reclamantului

F.I., potrivit clauzei 5 din contract, dobânda curentă este calculată în funcție

de indicele EURIBOR, la care se adaugă 7,5 puncte procentuale.

Reclamantul M.C.I. a încheiat

un act adițional la contract, intrat în vigoare la data de 31 decembrie 2010, care

prevede că dobânda curentă se calculează în funcție de cotația indicelui EURIBOR

la 6 luni, la care se adaugă 6,75 puncte procentuale.

Reclamantul C.C.M. a încheiat

două contracte, respectiv contractul din 09 octombrie 1997 (credit de trezorerie

nenominalizat) și contractul din 31 octombrie 2007. Dacă în privința primului contract

s-a stabilit o dobândă variabilă revizuibilă semestrial, în privința celui de-al

doilea contract, potrivit clauzei 5, dobânda este fixă (8%) în primii 5 ani, iar

ulterior este variabilă, calculată în funcție de indicele BUBOR la 6 luni, la care

se adaugă 5 puncte procentuale.

Reclamantul T.M. a încheiat

cu pârâta două contracte de credit. Dacă în privința contractului din 07 iulie 2008

dobânda este variabilă, în privința contractului din 02 iulie 2008 părțile au încheiat

un act adițional ce își produce efectele începând cu data de 01 aprilie 2010, prin

care au stabilit că dobânda curentă este fixă, de 11,25% pe an.

În privința reclamantului

N.P., la contractul din 08 august 2007 părțile au încheiat la data de 29 iulie 2011

un act adițional prin care au stabilit că dobânda curentă este variabilă și se calculează

funcție de cotația EURIBOR la 6 luni, la care se adaugă 4,9 puncte procentuale.

Reclamantul I.L.C. a încheiat

la contractul inițial un act adițional (la data de 20 iulie 2011) prin care s-a

stabilit că dobânda curentă este variabilă, calculată în funcție de indicele EURIBOR

la 6 luni, la care se adaugă 4,9 puncte procentuale.

Reclamantul N.Ș. a încheiat

un act adițional la contractul inițial, care prevede că dobânda se calculează în

funcție de indicele EURIBOR la 6 luni, la care se adaugă 4,5 puncte procentuale.

Deși la pct. 1.1 din acțiune

reclamanții au solicitat constatarea caracterului abuziv și al altor clauze contractuale

ce permit băncii să modifice, în mod unilateral, cuantumul dobânzii, reclamanții

nu au indicat și alte clauze contractuale, cu excepția celor indicate în dosar,

astfel că prima instanță nu a putut verifica incidența Legii nr. 193/2000.

În privința clauzei contractuale

din contractele reclamanților care prevede perceperea unui comision de acordare

a creditului calculat la valoarea inițială a creditului, prima instanță a apreciat

că aceasta nu este abuzivă.

Potrivit respectivei clauze

(cuprinse în art. 8

9

din contractele reclamanților) comisionul de acordare

a creditului este calculat la valoarea creditului și se plătește la prima tragere

a creditului.

Respectiva clauză contractuală

nu a fost negociată între părți, fiind parte într-un contract preformulat. Acest

fapt, prin el însuși, nu este suficient pentru a demonstra că respectiva clauză

este abuzivă.

Instanța a apreciat că

nu există un dezechilibru între drepturi și obligații și că nu sunt încălcate exigențele

bunei credințe, prin perceperea acestui comision, calculat la valoarea creditului.

Acordarea creditului se

face în baza analizei documentelor puse la dispoziție de client, analiză ce presupune

existența unor costuri în legătură cu verificările impuse de respectiva situație.

În consecință, nu există

un dezechilibru semnificativ între drepturi și obligații, deoarece este la latitudinea

băncii stabilirea comisionului de acordare a creditului într-o anumită formă, respectiv

un procent din valoarea creditului sau o sumă fixă. La data încheierii contractelor

de credit ale reclamanților nu era interzisă stabilirea comisionului de acordare

în raport de valoarea creditului, numai prin prevederi legale ulterioare (art. 36

din O.U.G. nr. 50/2010) stabilindu-se că pentru analiza dosarului se percepe un

comision în sumă fixă.

În cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 15 din Legea nr. 190/1999. Potrivit art. 15 din lege, invocat

de reclamanți, „în sarcina împrumutatului vor fi puse numai cheltuielilor aferente

întocmirii documentației de credit și constituirii ipotecilor și garanțiilor aferente”.

Acest articol nu este

aplicabil în cauză. În primul rând, Legea nr. 190/1999 are în vedere creditele ipotecare

pentru investiții imobiliare, iar în cauză nu toate creditele reclamanților sunt

credite ipotecare. Pe de altă parte, prevederea legală anterior citată face referire

la cheltuielile creditului (taxe notariale, evaluare și asigurare imobil), iar nu

la comisioanele creditului. Dacă s-ar primi raționamentul reclamanților, în cazul

creditului ipotecar nu s-ar plăti niciun fel de costuri, ci doar cheltuieli pentru

întocmirea documentelor și constituirea garanțiilor. Or, costul total al creditului

cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate cu creditul – dobândă, comisioane,

taxe, orice alte costuri.

Prima instanță a apreciat,

însă, că în cazul unor reclamanți există un dezechilibru semnificativ între drepturi

și obligații și că exigențele bunei-credințe nu sunt respectate. În cazul acestor

reclamanți sunt stabilite două tipuri de comisioane, respectiv un comision fix pentru

analiza documentației de credit și un comision de acordare a creditului, calculat

ca un procent din valoarea creditului acordat. Or, acordarea creditului se face

în baza analizei documentelor depuse de consumator și nu se justifică plata a două

comisioane (unul în sumă fixă și unul calculat sub forma unui procent din valoarea

creditului) pentru același scop.

Astfel, în cazul reclamantei

A.(S.)J., la clauza 8 din contract este stabilit un comision de acordare a creditului

de 2,5% din valoarea creditului [lit. f)] și un comision de analiză a documentației

de credit în sumă de 300 RON [lit. h)].

În cazul reclamantei T.(P.)M.M.,

la clauza 9 din contract este stabilit un comision de acordare a creditului de 1,8%

din valoarea creditului de 1,8% din valoarea creditului [lit. b)], și un comision

de analiză dosar, în sumă de 300 RON [lit. g)].

În cazul reclamantului

T.C.G., la clauza 8 din contract, s-a stabilit un comision de acordare a creditului

de 25% din valoarea creditului [lit. b)] și un comision de analiză a documentației

de credit în sumă de 300 RON [lit. g)].

În cazul reclamantei U.C.,

la clauza 9 din contract, s-a stabilit un comision de acordare a creditului de 2,5%

din valoarea creditului [lit. a)] și un comision de analiză dosar, în sumă de 600

RON [lit. g)].

În privința clauzei contractuale

care prevede perceperea unui comision de administrare calculat la valoarea creditului,

prima instanță a apreciat că aceasta este abuzivă.

Potrivit respectivei clauze

contractuale (cuprinse în art. 8

9

din contractele reclamanților) pentru

creditul pus la dispoziție, banca percepe un comision de administrare reprezentând

0,05% din valoarea creditului contractat.

Clauza contractuală prin

care se stabilește un comision de administrare a creditului nu este, în sine, abuzivă,

în raport de scopul acestui comision recunoscut de ambele părți (monitorizarea/înregistrarea/efectuarea

de operațiuni în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului).

În cauză, însă, se creează

un dezechilibru major între drepturile și obligațiile părților, întrucât comisionul

plătit lunar se raportează la valoarea întregului credit contractat, iar nu la valoarea

soldului la data plății comisionului.

Dezechilibru semnificativ

există, întrucât valoarea comisionului nu se corelează cu valoarea soldului rămas

de plată, în condițiile în care scopul comisionului, declarat de pârâtă, este acela

de a acoperi cheltuieli de monitorizare a creditului care, scade progresiv cu fiecare

rată lunară achitată. Din scadențarele depuse la dosar rezultă că în cursul derulării

contractelor valoarea comisionului de administrare a creditului poate depăși valoarea

dobânzii.

În cazul reclamantului

B.I. cererea de constatare a caracterului abuziv a fost găsită nefondată, întrucât

contractul acesteia nu prevede perceperea unui comision de administrare, ci perceperea

unui comision de acordare a creditului.

În cazul reclamantului

N.P. clauza privind perceperea comisionului de administrare, calculat la valoarea

inițială a creditului, nu este abuzivă. Reclamantul a negociat clauzele contractului

inițial și a încheiat, după introducerea cererii, la data de 29 iulie 2011, un act

adițional. În respectivul contract părțile au stabilit un comision de administrare

fix, de 28 euro lunar. În condițiile în care după introducerea acțiunii prin care

se solicită constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la perceperea

comisionului la valoarea inițială a creditului, părțile au încheiat un act adițional

în care se prevede un comision de administrare fix, deși calculat la valoarea inițială

a creditului, prima instanță a apreciat că părțile au negociat această clauză și

voința lor a fost de percepere a comisionului de administrare la valoarea creditului

iar nu la valoarea soldului.

Aceeași este situația

și în cazului reclamantului I.L.C., care a încheiat, la data de 20 iulie 2011, un

act adițional în care se prevede un comision de administrare în cuantum de 17 euro

lunar.

În privința reclamantului

H.P.R. pârâta a susținut că cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor

contractuale este neîntemeiată, față de împrejurarea că respectivele credite contractate

au fost achitate integral.

Prima instanță a apreciat

că reclamantul justifică interesul cererii sale, întrucât în cazul constatării caracterului

abuziv al clauzelor contractuale și, respectiv, al constatării nulității absolute

reclamantul, este îndrituit la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision

de administrare.

Pe de altă parte, chiar

dacă instanța ar constata caracterul abuziv al clauzei contractuale privind dobânda,

instanța nu ar putea valida formula de calcul a dobânzii precizată de reclamanți,

întrucât, pe temeiul Legii nr. 193/2000, instanța sesizată direct de consumator

(iar nu în temeiul dispozițiilor art. 8-13 din Lege) nu poate interveni în acordul

de voință al părților, în sensul adaptării contractului potrivit solicitărilor făcute

de acestea, instanța putând doar să constate caracterul abuziv al unor clauze contractuale.

Consecința este că, fie se derulează contractul în continuare, cu acordul consumatorului,

dacă după eliminarea clauzei mai poate continua, fie, dacă contractul nu își mai

poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul

este îndreptățit să ceară rezoluțiunea contractului (cu daune interese, dacă este

cazul).

S-a invocat și practica

CJUE. Astfel, în Hotărârea Curții (Camera întâi) din data de 14 iunie 2012, în cauza

C – 618/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare,

formulată în temeiul art. 267 TFUE de Audiencia Provincial de Barcelona (Spania),

prin decizia din 29 noiembrie 2010, primită de Curte la 29 decembrie 2010, în procedura

Banco Español de Credito SA împotriva Joaquin Calderón Camino, Curtea a hotărât

că atunci când constată existența unei clauze abuzive, instanțele au numai obligația

de a exclude aplicarea unei astfel de clauze, pentru ca aceasta să nu mai producă

efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, fără a avea posibilitatea să

modifice conținutul acesteia. Astfel, contractul în care este inclusă clauza trebuie

să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare, decât cea rezultată

din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele

dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibilă din punct de

vedere juridic.

Clauza contractuală care

prevede perceperea unui comision de urmărire riscuri calculat la valoarea creditului

a fost găsită abuzivă.

Potrivit acestei clauze

(cuprinse în art. 8

9

din contractele reclamanților) pentru creditul pus

la dispoziție, banca percepe un comision de urmărire riscuri în procent de 0,17%

- 0,28%, calculat la valoarea creditului acordat.

Clauza este abuzivă, întrucât

comisionul este calculat la valoarea inițială a creditului și nu la soldul rămas.

Prima instanță a apreciat

că această clauză este abuzivă și pentru un alt argument. Noțiunea „comision de

urmărire riscuri” nu este definită în contract și instanța nu poate aprecia cu privire

la legalitatea perceperii acestui comision.

Pârâta a precizat, în

întâmpinare, că rațiunea economică care justifică solicitarea acestui comision „este

existența riscului de credit care este un element de care Banca este obligată să

țină cont și să încerce să îl acopere”, însă acest scop este realizat prin perceperea

comisionului de administrare.

Chiar pârâta a precizat,

în întâmpinare, în justificarea faptului că amintita clauză, privind perceperea

comisionului de administrare,nu este abuzivă, că „principala operațiune pe care

trebuie să o realizeze administratorul unui credit este aceea de monitorizare și

acoperire a riscurilor”. Deci, în cazul comisionului de urmărire riscuri lipsa bunei

credințe a băncii și crearea dezechilibrului semnificativ între drepturi și obligații

rezultă din perceperea a două comisioane diferite pentru realizarea unui singur

scop, monitorizarea și gestionarea riscurilor creditului.

Prima instanță a apreciat

că, în privința reclamantului T.M., clauza privind perceperea unui comision de urmărire

riscuri calculat la valoarea inițială a creditului, nu este abuzivă.

Reclamantul a negociat

contractul inițial și a încheiat, la data de 29 martie 2010, un act adițional ce

a intrat în vigoare începând cu data de 01 aprilie 2010.

În respectivul contract

este prevăzut un comision de urmărire riscuri, de 0,4% din valoarea creditului.

În actul adițional (pct.

7) se prevede că împrumutatul a înțeles și acceptă că nivelul comisioanelor se va

modifica corespunzător contractului de cont curent.

În condițiile în care,

atât în actul inițial, cât și în actul adițional, părțile au stabilit și un comision

de urmărire riscuri și acesta este stabilit ca un procent din valoarea inițială

a creditului, prima instanță a apreciat că părțile au negociat această clauză și

voința lor a fost de achitare a comisionului urmărire riscuri la valoarea inițială

a creditului.

Clauza contractuală 8.4

din Condițiile generale, care permite băncii declararea scadenței anticipate a creditului,

dacă valoarea garanțiilor aduse de consumator scade sub valoarea creditului rămas

de plată, nu este abuzivă.

Reclamanții au solicitat

și constatarea caracterului abuziv al celorlalte clauze care permit băncii declararea

scadenței anticipate, dacă valoarea garanțiilor aduse de consumator scade sub valoarea

creditului rămas de plată (clauzele de „garanție suplimentară”), însă nici în cererea

introductivă, nici ulterior, nu au individualizat aceste clauze, astfel că prima

instanță nu a putut verifica incidența dispozițiilor Legii nr. 139/2000.

Potrivit clauzei 8.4 invocată

de reclamanți „În cazul în care valoarea bunurilor care constituie garanția creditelor

a devenit, din diferite motive, neacoperitoare, banca are dreptul să solicite împrumutatului

completarea garanțiilor. În termen de 5 zile lucrătoare de la înștiințare, împrumutatul

trebuie să prezinte băncii lista bunurilor propuse în garanție.

Constituie caz de culpă

dacă în termen de 30 de zile lucrătoare de la solicitarea băncii împrumutatul nu

va prezenta băncii documentele și actele ce atestă existența unor garanții valabile,

iar creanțele aferente se vor rambursa sau, în cazul lipsei disponibilităților,

se vor trece la credite restante, urmărindu-se rambursarea lor pe măsura creării

Reclamanții au susținut

că există un dezechilibru generat de faptul că operează un transfer anormal al riscurilor

din sarcina creditorului în sarcina consumatorului. Prima instanță a apreciat că

nu există un dezechilibru, în sensul Legii nr. 193/2000, întrucât obligația de a

garanta recuperarea creditului este o obligație esențială a debitorului, subsecventă

obligației principale de restituire a creditului. În consecință, fluctuația valorii

bunurilor aduse în garanție de împrumutat trebuie suportată de acesta, iar nu de

bancă, care și-a executat obligația contractuală de a pune la dispoziție suma împrumutată

și este îndrituită să ia măsuri pentru minimizarea riscului de pierdere.

Pe de altă parte există

reclamanți pentru care clauza 8.4 nu produce efecte, deci nu sunt încălcate exigențele

bunei credințe, întrucât au încheiat contracte de trezorerie nenominalizate/contracte

de credit pentru nevoi personale, în care nu există bunuri aduse în garanție, respectiv

reclamanții: M.D.D., A.V., A.N., B.D.L., B.V.V., D.V., F.C.A., I.O.L., M.I., J.O.,

M.M., Z.S., R.A.G., P.M.D., T.G., P.M., M.T.M., P.G., O.V., T.M. (pentru contractul

din 02

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3661/2014
Asupra recursului de față; Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, sub nr. 76330/3/2011, reclamanții F.M., D.A.V., T.E.A., T.P.M., M.C.E., D.B., G.J.I.S., H.M., H.C.F., I.D.M.
ÎCCJ 2010-09-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1150/2014
., J.N.D., J.A., L.D., N.C.B., P.N., R.D., (R.) M.C.L., R.I., S.D., V.M., B.F., B.Ș., B.Z., B.F.I., B.F.A., C.S., C.I., C.D., C.I.I., C.N.C., C.V., D.T., D.G., D.I.I., F.A.L., F.V., F.I., G.Ș., G.C., H.I., I.V., I.A.S., L.V., M.I., M.C.D.,
ÎCCJ 2009-10-20
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2498/2009
26 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 7569/1/2008, a admis recursul declarat de reclamanții A.D., A.E., A.M., A.E., A.C., B.C., B.N., B.E., B.D., B.M., B.C., B.R., B.A., B.G., B.V., C.A.,
ÎCCJ 2010-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 291/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. A.G., A.M.C., A.V.C., B.A., B. F.M.,
ÎCCJ 2009-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 213/2009
R., prin M.F.P. Au fost respinse, ca prescrise, cererile formulate de reclamanții A.D., A.D.C., A.I., B.G., B.M., B.I.M., B.M., B.E., B.C.A., C.(G.)A.D.C., C.G., C.I., C.I., C.C.R., D.S.I., D.V.M., D.G., D.R., E.D.C., G.I.V., G.N., G.T.C.,
Sursă