ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2342/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 11260/16.11.2017, emisă de pârâtă și comunicată la data de 27.11.2017, prin care solicită anularea deciziei, obligarea intimatei FGA să achite către reclamant următoarele sume: suma de 15.403,93 RON cu titlu de despăgubire datorată în dosarul de daună x deschis la B. S.A.; suma de 13,74 RON cu titlu de cu titlu de dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 37.139,83 RON, conform art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, calculată de la data de 11.11.2014 (data scadenței) și până la data plații parțiale, respectiv data introducerii acțiunii (13.11.2014); suma de 984,59 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 15.403,93 RON, conform art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, calculată de la data de 13.11.2014 (data scadenței) și până la data de 03.12.2015; suma de 5.708 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Timișoara;

A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, constând din taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.

Prin sentința nr. 41 din 04 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, s-a anulat în parte Decizia nr. 11260/16.11.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului și, în consecință, A fost obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților să plătească reclamantului A. în calitate de client asigurat al B. S.A., societate aflată în procedura de faliment, suma de 15.403,93 RON reprezentând debit restant despăgubire.

Au fost respinse restul pretențiilor reclamantului A. privind dobânzile legale penalizatoare solicitate de acesta. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în prezenta cauză în sumă de 1350 RON, reprezentând 1.000 RON contravaloare expertiză judiciară și 350 RON taxa judiciară de timbru în acest cadru procesual.

Au fost respinse restul pretențiilor reclamantului A. privind acordarea cheltuielilor de judecată din alte dosare având ca obiect despăgubirile cerute de reclamant în baza aceleiași polițe de asigurare.

Împotriva sentinței nr. 41 din 4 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

II. Soluția instanței de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de pârât neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

În condițiile arătate, susținerile intimatului-pârât nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În absența unor critici aduse hotărârii primei instanțe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanța superioară neputând proceda la o reevaluare a susținerilor în fapt și în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalității unei hotărâri judecătorești supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speță, intimatul-pârât nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului și va constata nulitatea recursului declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 41 din 04 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2022.