ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1420/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1420/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 250 din

19 iunie 2013 pronunțată în Dosar nr. 1164/117/2012 al Tribunalului Cluj:

S-a respins

cererea de reținere în favoarea inculpatei G.M. a dispozițiilor art. 13 și art.

74

1

C. pen.

În baza art.

215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74

alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata: G.M.,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

la pedeapsa de: 4 ani închisoare cu executare în detenție și 3 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispoz. art. 71

C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a ll-a C. pen. Executarea pedepsei complementare va începe după executarea

sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 14

și urm., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. anterior, a fost obligată

inculpata să plătească:suma de 55.200 RON părții civile H.F.A., suma de 50.000

RON părții civile C.R.C., suma de 14.500 RON părții civile C.O.S., suma de 12.150

euro și dobânda legală la această sumă începând cu data rămânerii definitive a sentinței

și până la data plății efective părții civile D.R., suma de 10.000 RON și dobânda

legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la

data plății efective - părții civile M.M., suma de 74.200 RON și dobânda legală

calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății

efective părții civile B.L., - suma de 106.800 RON și dobânzile percepute de C.

Bank conform contractului de credit încheiat la data de 08 februarie 2008, de la

data contractării creditului și până la data achitării în întregime a sumei contractate,

părții civile A.G., respingând ca neîntemeiate celelalte pretenții ale acestei părți

civile, - sumele de 295.450 euro și 68.140 RON, cu dobânda legală de la data rămânerii

definitive a prezentei sentințe și până la data plății efective, în solidar, părților

civile C.R. și C.P.G., respingând restul pretențiilor acestor părți civile.

S-a menținut măsura

asigurătorie a popririi pensiei inculpatei până la 1/3 din venitul lunar net și

măsura asigurătorie a popririi tuturor conturilor deschise de aceasta la Banca

T., modificând sumele până la concurența cărora sunt menținute măsurile asigurătorii

în sumele la plata cărora a fost obligată inculpata în favoarea părților civile

H.F.A. și D.R., până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a admis cererea

părții civile A.G. și s-a instituit măsura asigurătorie a popririi a 1/3 din venitul

lunar net al inculpatei și până la concurența sumei la plata căreia a fost obligată

inculpata în favoarea părții civile A.G. prin prezenta sentință.

În baza art. 193

C. proc. pen., a fost obligată inculpata să plătească în favoarea părții civile

A.G. suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, a părții civile D.R.

a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și a părții civile H.F.A.

a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 191

alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata să plătească în favoarea statului suma

de 8.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 1020/P/2009 a fost trimisă în judecată

inculpata G.M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., faptele constând în aceea că în perioada 2007-2008, în mod repetat

și în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod direct sau prin intermediul

altei persoane, Ie-a indus în eroare pe părțile vătămate C.R., C.P.G., A.G., H.F.,

C.O.S., C.R.C., S.A., M.M., D.R. și B.L. prin promisiunea că, prin intermediul unor

relații pe care le are cu anumite persoane din mediul bancar, le poate facilita

achiziționarea unor imobile scoase la licitație de către Banca R.D.

Inculpata a solicitat

să fie judecată în procedura simplificată

prev. de

art.

320

1

C. proc. pen., însă cererea acesteia a fost respinsă deoarece inculpata

nu a recunoscut în totalitate comiterea faptelor, respectiv nu a recunoscut primirea

sumelor menționate de părțile vătămate în constituirile de parte civilă, susținând

că tot ceea ce a primit de la acestea prin intermediul părților vătămate C.R. și

M.M. a restituit. Recunoașterea acesteia nu este una totală, astfel cum este necesar

potrivit art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen. pentru a fi judecată în procedura

simplificată. Pentru aceasta ea trebuie să recunoască fiecare act material comis

în dauna fiecărei părți civile. Lipsa recunoașterii totale reiese din faptul că

inculpata nu recunoaște nici măcar primirea sumelor de bani concrete pretinse și

dovedite de celelalte părți civile, altele decât C.R. și C.P.G.

În faza de judecată

au fost administrate următoarele probe și mijloace de probă: declarația inculpatei,

declarațiile părților vătămate H.F.A., C.R.C., C.O.S., D.R., M.M., A.G., B.L., C.R.,

C.P.G., declarațiile martorilor M.O.M., B.V., A.C.C., D.D.A., C.I., S.D.A., A.P.D.,

G.I., B.P.I., G.P.H., C.V.C., F.F., au fost solicitate relații cu privire la conturile

inculpatei și ale familiei acesteia.

Inculpata nu a

recunoscut că și-ar fi însușit banii părților vătămate.

A susținut că

în urmă cu mai bine de 10 ani, pe vremea când era angajată (s-a pensionat de boală

în 1998), la o petrecere de 8 martie din cadrul întreprinderii unde lucra, ținută

la hotelul B., a cunoscut două surori, P.A.M. și P.D. care lucrau în cadrul Băncii

R.D. și care au întrebat-o dacă nu dorește să cumpere apartamentele rău-platnicilor

pe care banca le scotea la licitație, prețul acestora fiind unul avantajos. La discuție

a participat și o persoană pe nume F.E. care a decedat ulterior într-un accident

aviatic. Răspunsul ei a fost unul negativ, însă în cursul anului 2007 Ie-a reîntâlnit

pe cele două într-o cofetărie, care nu mai există în prezent, unde ele își beau

cafeaua în fiecare după-amiază, iar acestea i-au făcut o nouă ofertă în același

sens. Inculpata a întrebat-o apoi pe fosta ei colegă de serviciu M.M. dacă nu dorește

să achiziționeze apartamente în această modalitate, apoi pe C.R. pe care a cunoscut-o

prin intermediul părții vătămate M.M. La rândul lor, ele au întrebat alți cunoscuți

de-ai lor despre această chestiune. Inculpata susține că a primit suma de 850.000.000

ROL de la C.R. pentru apartamente, pe care a restituit-o. Recunoaște că a primit

diverse sume de bani în plicuri închise, pe care Ie-a dat mai departe numitei P.A.M.,

nu știe ce s-a întâmplat mai departe cu banii, și deși nu a deschis niciun plic

cu bani a restituit suma de 850.000.000 ROL pentru că atât i-a cerut C.R. să restituie,

banii provenind din împrumuturi pe care Ie-a făcut de la vecini, fără a indica vreun

nume, și de la fiul său, care la rândul lui a cerut bani împrumut. Recunoaște că

a semnat înscrisuri prin care recunoștea că datorează mai multe sume de bani, dar

unul dintre înscrisuri - cel prin care recunoștea că a primit suma de 120.000 euro

și 395.000.000 ROL l-a semnat pentru că așa i-a cerut C.R., aceasta dorind să demonstreze

celorlalte părți vătămate că banii predați de acestea sunt la inculpată și nu la

C.R., partea vătămată C.R.C. devenind recalcitrantă și spărgând toate geamurile

de la casa părții vătămate C. de la țară, semnarea având loc la cabinetul unui avocat,

iar celălalt act a fost semnat la insistențele părții vătămate D.R., care dorea

să aibă o dovadă a faptului că a dat bani inculpatei. A menționat că, personal,

a predat părții vătămate C.R. extrasul de carte funciară al apartamentului fiicei

sale, pe care aceasta l-a xerocopiat, apoi a făcut diverse mențiuni pe el și l-a

xerocopiat din nou până când a obținut un extras de carte funciară în care se menționa

că F.F. (angajatorul copiilor părții vătămate C. din Italia) este proprietarul unui

apartament în România. Era nevoie de aceste manopere pentru a adeveri acestuia faptul

că banii pe care C.P.G. - fiica părții civile C.R. - i-a primit de la patronul ei

pentru achiziționarea de apartamente au fost efectiv folosiți pentru acest lucru.

În esență, inculpata a încercat să acrediteze ideea că banii pe care, o parte din

părțile vătămate i-au predat părții vătămate C.R. pentru achiziționarea de apartamente,

au fost păstrați de aceasta și nu dați inculpatei, prin urmare partea vătămată C.

este cea care i-a înșelat și ea trebuie să le restituie banii.

Analizând actele

și lucrările dosarului de urmărire penală, precum și actele și lucrările dosarului

instanței, prin coroborarea probelor administrate, instanța a reținut următoarea

stare de fapt:

Inculpata G.M.

este în vârstă de 58 de ani, este pensionată de boală, încadrată în grad de handicap

accentuat cu pierderea totală a capacității de muncă și, potrivit actelor medicale,

suferă de mai multe boli printre care și demență în maladia Alzheimer, diagnostic

nemenționat în concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din

22 decembrie 2011 dispusă în faza de urmărire penală, comisia de expertiză considerând

că inculpata are discernământul păstrat în general, cât și în raport cu fapta infracțională

imputată.

Partea vătămată

M.M. este o fostă colegă de serviciu a inculpatei, aceasta din urmă lucrând până

în anul 1998 ca și gestionar în cadrul întreprinderii E. Ele locuiesc în apropiere,

erau prietene și ocazional se întâlneau în cartier. Cu una dintre aceste ocazii,

în cursul lunii aprilie 2007, inculpata a întrebat-o pe partea vătămată dacă nu

dorește să cumpere ieftin apartamente care se vând la licitație de către Banca R.D.

pe motiv că proprietarii lor nu au achitat ratele aferente către bancă, spunând

că are cunoștințe în cadrul Băncii R.D., câștigarea licitației fiind garantată întrucât

se desfășura „în grup restrâns”. Prețul unui astfel de apartament, care era în acel

moment de vânzare, era de 700.000.000 ROL, era situat în cartierul M. și pentru

el trebuia achitat un avans de 100.000.000 ROL. Partea vătămată s-a sfătuit cu familia

și a plătit avansul de 100.000.000 ROL, din care 30.000.000 ROL erau economiile

ei, 10.000.000 ROL a primit de la fiica mai mare, iar restul i-a solicitat împrumut

de la partea vătămată B.L., familiile lor fiind în relații de prietenie. La 3 zile

de la plata acestui avans a fost sunată de pe număr ascuns de o persoană de sex

feminin care s-a recomandat a fi A. de la Banca R.D., care i-a spus că a câștigat

licitația și că va transmite restul detaliilor prin inculpată. În data de 27 mai

2007 partea vătămată Molnar s-a întâlnit cu partea vătămată C.R. la un parastas,

persoană pe care a cunoscut-o prin intermediul cuscrei sale. În cadrul discuțiilor

Ie-a expus atât cuscrei, cât și părții vătămate C. oportunitatea de achiziționare

a apartamentelor la licitație, ultima din ele fiind interesată, astfel că partea

vătămată M. i-a făcut cunoștință inculpatei cu partea vătămată C.R. În apartamentul

celei dintâi au avut loc discuții cu privire la apartamente, prezente fiind părțile

vătămate M. și C., fiica acesteia C.P.G. și inculpata. Partea vătămată C.R. a achitat

un avans de 7.000 euro inculpatei, cu aceeași ocazie predând acesteia și suma de

3.000 euro (echivalentul a 100.000.000 ROL), din care suma de 1.500 euro era un

împrumut acordat părții vătămate M.M. pentru ca aceasta să poată plăti următoarea

tranșă pentru apartamentul achiziționat de ea, iar 1.500 euro era un împrumut acordat

de C. inculpatei pentru ca și aceasta să poată cumpăra la licitație un apartament

pentru ea.

Partea vătămată

M. a mai expus oportunitatea afacerii și vecinei ei D.R., despre care știa că dorește

să achiziționeze pentru copiii ei o garsonieră, precum și părții vătămate B.L. drept

mulțumire pentru că i-a dat împrumut suma mai sus menționată, ambii fiind de acord

să achiziționeze apartamente în această modalitate. Partea vătămată B. a avansat

suma de cca. 600.000.000 ROL.Cu ocazia prezentării mecanismului în care va avea

loc obținerea apartamentelor inculpata a precizat și faptul că dacă cineva se răzgândește

și nu mai dorește apartamentul va primi banii înapoi, cu dobânda preferențială a

băncii de 15% - căci în intervalul de timp în care se perfectau actele ulterioare

licitației banii erau păstrați în Banca R.D. Partea vătămată B. s-a răzgândit deoarece

procedura, despre care inițial i s-a comunicat că va dura cam 3 luni, dura de mai

mult timp, și a cerut părții vătămate M. să i se restituie banii, aceasta a luat

legătura cu inculpata care a înmânat un plic lui M.M. spunând că în el se află banii

lui B., precum și dobânda băncii, așa cum se înțeleseseră și că poate să-i numere.

Partea vătămată M. a procedat în consecință și a constatat că într-adevăr suma de

bani din plic era mai mare decât cea predată prin intermediul ei inițial, de către

B., respectiv i s-au restituit acestuia 710.000.000 ROL. Partea vătămată B. a solicitat

lui M.M. să îi comunice dacă apare din nou o astfel de oportunitate, ceea ce M.

a comunicat inculpatei. Restituirea banilor de către inculpată lui B.L. a întărit

atât acestuia, cât și părții vătămate M. convingerea că afacerea este reală și legală

și că nu vor rămâne fără banii predați, la aceasta adăugându-se și faptul că suma

de bani restituită era împărțită în teancuri legate cu banderole cu sigla și ștampila

Băncii R.D. Partea vătămată M. a comunicat aceste aspecte părții vătămate D.R. atunci

când i-a expus oportunitatea de afaceri.

La începutul anului

2008 inculpata a sunat-o pe M.M. și i-a comunicat că urmează predarea apartamentelor,

rugând-o să îl întrebe pe B.L. dacă nu dorește totuși un apartament. Având în vedere

că avea convingerea că în cazul în care nu obține apartamentul va primi oricum banii

înapoi, cu dobânda băncii cu tot, așa cum se întâmplase anterior, B.L. a fost de

acord să achiziționeze în aceeași modalitate un alt apartament, cu 4 camere, motiv

pentru care la data de 05 februarie 2008 B.L. a achitat prin intermediul lui M.M.

avansul de 300.000.000 ROL, pe care i-a introdus într-un plic. La aceeași dată a

predat și partea vătămată D.R. avansul de 5.000 euro pentru achiziționarea unei

garsoniere, bani pe care i-a introdus într-un plic. În ambele plicuri se afla și

monetarul cu privire la bani, monetare pe care Ie-a întocmit M.M. De asemenea, în

ambele plicuri se aflau bilețele cu numele și numărul de telefon al persoanei care

preda banii, același tip de bilețele găsindu-se în toate plicurile de bani predate

de părțile vătămate.

În luna aprilie

2008 inculpata a sunat-o din nou pe M.M. solicitând cea de-a doua tranșă de bani

pentru apartamentele celor trei, respectiv 442.000.000 ROL în cazul lui B.L. (din

care 400.000.000 ROL rata efectivă, iar restul reprezentau taxa de întabulare și

2% taxa pentru notar) și 7.150 euro în cazul părții vătămate D.R. Cât despre ea,

partea vătămată M. a comunicat inculpatei că nu are bani de a doua tranșă și a achitat

doar 13.000.000 ROL taxă de întabulare, inculpata spunând că va pune ea banii pentru

M. urmând a-i fi restituiți la predarea apartamentelor.

La data de 17

mai 2008, M.M. a predat în plicuri cu monetar suma de 442.000.000 ROL pentru B.L.,

7.150 euro pentru D.R., cu precizarea că de fiecare dată D.R. a predat banii lui

M.M. în prezența unor martori, respectiv a soțului lui M.M. și a copiilor lui D.R.

cu prima ocazie, a fiicei lui M. cu cea de-a doua ocazie, și 150.000.000 ROL pentru

ea (din care 100.000.000 ROL a împrumutat de la B.L., iar 50.000.000 ROL din C.A.R-ul

soțului și al uneia dintre fiice).

În total partea

vătămată M. a achitat inculpatei 313.000.000 ROL, partea vătămată B. 742.000.000

ROL, iar partea vătămată D. 12.150 euro.

Întrucât soțul

ei a avut probleme de sănătate, partea vătămată M. a solicitat inculpatei să-i restituie

banii, aceasta predându-i 90.000.000 ROL și 3.000 euro (echivalentul a 100.000.000

ROL), bani din care M.M. a restituit împrumutul către B.L.

Pe parcursul timpului,

văzând că nu se intră în posesia apartamentelor, B.L. și D.R. au devenit nerăbdători

și îngrijorați și au început să o sune periodic și insistent pe M.M. Aceasta la

rândul ei o suna pe inculpată care îi cerea să aibă răbdare, M. având încredere

în inculpată din cauză că fuseseră colege de muncă mai mult de 10 ani, inculpata

părând o persoană serioasă. În aceeași perioadă M.M. a fost sunată de către femei

care se recomandau ca fiind N.E. din cadrul Băncii R.D. de la București sau P.D.,

numărul de pe care a sunat prima fiind comunicat și lui B.L. Ambele persoane îi

solicitau părții vătămate să aibă răbdare că se va rezolva totul, avansându-i diverse

pretexte din cauza cărora formalitățile întârzie. De la început inculpata a comunicat

părții vătămate M. că licitația se face în „grup restrâns”, aceeași expresie fiind

folosită și de către P.A.M., persoană care o suna pe M. tot din partea băncii.

Întrucât atât

D.R., cât și B.L. au devenit suspicioși, au pornit propriile investigații. Prima

s-a deplasat la blocul unde se presupunea că se află garsoniera pe care a câștigat-o

la licitație, administratorul anunțând-o că în bloc există într-adevăr o garsonieră

nelocuită, iar al doilea a aflat că numărul de pe care a sunat N.E. este al unui

telefon public.

B.L. a insistat

să i se predea apartamentul sau banii, prin urmare inculpata a cerut părții vătămate

M. să se întâlnească amândouă, cu acea ocazie inculpata prezentând părții vătămate

un extras de carte funciară pe care era menționat numele lui B.L. la rubrica proprietar.

Partea vătămată a cerut inculpatei extrasul de carte funciară pentru a-l prezenta

părții vătămate B., însă a fost refuzată de către inculpată care i-a spus că trebuie

să restituie extrasul băncii și că B. va primi acest extras odată cu restul dosarului

ce conține actele apartamentului cumpărat.

În final, când

pentru toate cele 3 părți vătămate a devenit clar că apartamentele de la adresele

menționate de inculpată nu se vând la licitație și nu au nicio legătură cu Banca

R.D., acestea au încheiat fiecare la data de 15 iunie 2009 câte un înscris prin

care inculpata recunoștea că datorează 12.150 euro părții vătămate D.R., 14.700

RON părții vătămate M.M. și 110.000 RON părții vătămate B.L. În același timp, inculpata

a indus-o în eroare și pe partea vătămată C.R. pe care a determinat-o să îi înmâneze

bani pentru 5 apartamente și 2 garaje aferente, 4 case, discuțiile purtându-se și

în legătură cu 3 mașini. Facem precizarea că inducerea în eroare a părții vătămate

C.R. nu a fost greu de făcut având în vedere asiduitatea cu care a dorit să acumuleze

cât mai multe imobile la preț mic, asiduitatea frizând chiar lăcomia. Este extrem

de greu de imaginat pentru o persoană cât de cât diligentă cum de partea vătămată

a acceptat ideea că pe aceeași stradă sunt în același timp 3 case de vânzare, toate

prin Banca R.D., la licitație, a acceptat ideea că șeful poliției din Satu Mare

este bun prieten cu fiul inculpatei, căruia i-a adus cadou o mașină pe care inculpata

urma să o predea părții vătămate, că P.A.M. și P.D. sunt nepoatele viceguvernatorul

Băncii Naționale a României, implicând și numele unor procurori, etc. Toate aceste

discuții despre cine pe cine cunoaște, precum și pretextele avansate pentru nepredarea

apartamentelor sau actelor aferente acestora ar fi trebuit ab initio să alarmeze

pe partea vătămată C.R., iar aceasta să nu mai racoleze alți „clienți” cărora dorea

să „le facă un bine”, persoane care prin intermediul ei și cu contribuția covârșitoare

a acesteia au acceptat să dea bani pentru achiziționarea de apartamente. Facem precizarea

că respectivele părți vătămate chiar erau în nevoie pentru că locuiau la comun cu

socrii, părinții sau alte persoane, singurele părți vătămate care nu erau în nevoie

și care au „investit” pur și simplu banii avuți, din ce în ce mai mulți, fiind C.R.

și fiica acesteia. Din declarațiile celor două, ale martorilor C.V.C. și F.F. coroborate

și cu actele bancare depuse în probațiune rezultă că cele două părți vătămate au

predat pentru achiziționarea imobilelor amintite atât banii lor personali, cât și

sume de bani pe care partea vătămată C.P.G. Ie-a cerut împrumut de la fratele ei,

respectiv de la patronul firmei la care lucra în Italia.

Partea vătămată

C.R. a participat în cursul anului 2007, în prima jumătate, la un parastas unde

a fost prezentă și partea vătămată M.M., pe parcursul discuțiilor care au avut loc

în mașina celei dintâi ultima povestind despre faptul că a predat un avans unei

cunoștințe pentru achiziționarea unui apartament care se vindea la licitație de

către o bancă, fără să participe efectiv la licitație, M.M. neștiind dacă a procedat

corect sau nu. C.R. i-a spus că și ea ar proceda la fel dacă ar cunoaște o astfel

de persoană, prin urmare după cca. două săptămâni a fost sunată de către M.M., care

a chemat-o la locuința sa ca să-i facă cunoștință cu cineva. Persoana în discuție

era inculpata și a fost prezentată părții vătămate C.R. drept cea mai bună prietenă

a părții vătămate M. și fostă colegă de serviciu. Cu acea ocazie inculpata a expus

modalitatea în care se obțineau apartamentele, respectiv trebuia achitată taxa de

participare la licitație de 500 RON (costul caietului de sarcini), apoi plătit un

avans, după care avea loc licitația „cu ușile închise”, câștigarea ei fiind astfel

garantată, urmând ca apoi să se plătească restul prețului, o taxă de 2% de participare

la licitație și taxa de întabulare nu neapărat în această ordine, l-a spus și faptul

că personal a cumpărat în această modalitate 2 apartamente dintre care pe unul l-a

vândut pentru a putea reinvesti în cumpărarea altuia, iar pe cel de-al doilea l-a

închiriat, obținând deci profit. Partea vătămată C.R. a spus că se va sfătui cu

familia sa, după care, în condițiile mai sus expuse, în locuința părții vătămate

M. a achitat, nu cu acea primă ocazie, în prezența părții vătămate C.P.G. suma de

10.000 euro, din care 7.000 euro erau banii fiicei și reprezentau avansul pentru

două apartamente - unul cu 4 camere la etajul 2 al unui bloc cu 4 etaje, iar al

doilea tot cu 4 camere (echivalentul a 200.000.000 ROL), iar 3.000 euro (echivalentul

a 100.000.000 ROL) reprezenta 1.500 euro dați împrumut părții vătămate M.M., iar

restul inculpatei, pentru care fiecare să plătească avans sau rate la propriile

apartamente achiziționate.

În luna mai 2007,

partea vătămată C.R. a fost sunată de inculpată, pentru a-i plăti alți bani pentru

aceleași două apartamente, și fiindcă partea vătămată era la București l-a trimis

pe soțul ei C.R.A. (decedat între timp) să achite inculpatei 5.000 euro. La un moment

dat, pe parcursul discuțiilor sale telefonice cu G.M., aceasta i-a spus că i-o dă

la telefon pe P.A.M., urmând o convorbire pe parcursul căreia o femeie s-a prezentat

sub acest nume, afirmând că este prietena lui G.M., că lucrează la Banca R.D. la

biroul de investiții, la sediul central al băncii din Cluj-Napoca, că a avut loc

licitația, că ea a fost desemnată câștigătoare și că trebuie să aștepte o perioadă

de circa șase luni, iar în cazul în care totuși nu se dau apartamentele, banii se

vor restitui cu 15% dobândă, asemenea practicii bancare. Partea vătămată C.R. nu

a văzut-o niciodată pe P.A.M., doar a purtat discuții telefonice cu aceasta și,

deși s-a tot încercat realizarea unei întâlniri, aceasta a fost amânată cu motivația

că sunt probleme de rezolvat și că persoana în cauză este ocupată cu drumuri la

București, Oradea, Satu Mare și în străinătate.

Inculpata era

singura care era acceptată de către cunoștințele sale din cadrul Băncii R.D. pentru

a participa la licitații sau pentru a preda sumele de bani din partea cumpărătorilor,

cel puțin acest lucru a fost afirmat pentru a explica de ce C.R. nu poate participa

la licitație, tot ea fiind și cea care cunoștea locațiile apartamentelor ce se vindeau

la licitație, pe acestea prezentându-le părții vătămate C.R. în sensul că o ducea

până în fața pretinselor blocuri în care se aflau, prezentându-le din exterior.

Niciodată nu a intrat partea vătămată în vreun apartament, inculpata refuzând pătrunderea

în acestea sub diverse pretexte, fie nu pot fi deranjați chiriașii care locuiau

atunci în ele, fie se supăra administratorul blocului. Același scenariu al prezentării

de la depărtare a anumitor imobile s-a repetat cu anumite pensiuni situate lângă

Oradea, context în care s-au deplasat cu mașina părții vătămate C.R., aceasta fiind

însoțită de soțul ei și de G.M., inculpata arătându-le 3 sau 4 pensiuni de vânzare

pe care C.R. Ie-a pozat. Aceste „excursii” la locațiile imobilelor se constituie

în manopere dolosive de natură a menține părțile vătămate în eroare, având menirea

de a le asigura că imobilele există.

De asemenea, inculpata

a prezentat părților vătămate C.R. 4 case situate într-o zonă relativ centrală.

Pe aceeași stradă era situată și o altă casă cu turnulețe, despre care inculpata

a afirmat că a cumpărat-o fiul ei pentru că i-a plăcut. În momentul în care părțile

vătămate C.R. întrebau ce se întâmplă cu imobilele, când vor intra în posesia lor,

li se spunea tot timpul că au intervenit unele probleme, predarea fiind împiedicată

de o comisie de la București, însă încrederea părții vătămate în inculpată nu s-a

ciobit din cauză că era sunată tot timpul în mod direct de către P.A.M. și ulterior

P.D., care îi spuneau să mai aibă un pic de răbdare pentru că va primi toate apartamentele

și până atunci îi vor vira în cont chiria de pe casele care le aparțineau lor și

pe care le închiriaseră deja.

Totodată, pentru

întărirea încrederii sale, în cursul anului 2007, i-au fost remise de către G.M.

înscrisuri din care rezulta că s-ar fi încasat de la F.F., șeful copiilor ei, o

sumă reprezentând plata apartamentelor contractate și că urmează a fi prelungită

perioada de recepție. Datorită acestor acte false a avut încredere că totul este

în regulă, motiv pentru care a continuat să dea bani. Încrederea i-a fost întărită

și de faptul că ea personal și ulterior și fiica sa au fost contactate telefonic

de o doamnă care s-a prezentat ca fiind N.E., din comisia de la București care atribuia

acele imobile. Aceasta după ce, la momentul demarării întregului mod de operare,

s-a vehiculat faptul că cele două persoane, respectiv cele două surori P.A.M. și

P.D., ar fi nepoatele vice-guvernatorului de la Banca Națională a României. Inculpata

a susținut că acest vice-guvematorul Băncii Naționale a României a fost la locuința

sa cu ocazia sărbătorilor de iarnă 2007-2008. Mai mult, când apărea la televizor

o suna pe partea vătămată C.R. să fie atentă la ce vorbește acesta despre bani,

lucru care s-a întâmplat de trei-patru ori. Totodată, la sfârșitul anului 2007 -

începutul anului 2008, pe când partea vătămată devenea tot mai insistentă și mai

neîncrezătoare, cele două surori au afirmat telefonic că au vorbit cu unchiul lor

despre problema ei și să fie liniștită că va primi apartamentele, unchiul lor fiind

acționar la Banca R.D.

Părțile vătămate

C.R. au afirmat că pentru toate imobilele achiziționate, pe care le-au plătit în

întregime, au achitat în total 395.000 euro, din care 120.000 euro erau banii lui

C.R. proveniți din economiile proprii, respectiv din banii pe care i-a câștigat

soțul ei în Italia în calitate de inginer constructor plus salariile ei, C.R. lucrând

în cadrul Armatei unde se primeau sporuri. Împrejurarea că soțul părții vătămate

a lucrat în Italia și a putut să câștige 120.000 euro rezultă și din declarația

martorului F.F., martor cu privire la sinceritatea căruia instanța nu a avut îndoieli,

acesta declarând că firma sa a colaborat cu cea a lui C.R.A. și că știe că acesta

a lucrat mai mulți ani în Italia, câștigând și 80.000 euro pe an fiind un profesionist

în domeniul său. C.R. a depozitat cam 40.000 euro în bancă, potrivit extraselor

de cont de la dosar, iar restul banilor i-a ținut în locuința proprie. Restul de

275.000 euro se susține că erau banii părții vătămate C.P.G. care proveneau din

economiile proprii, ea lucrând în Italia inițial ca barmană, iar apoi în secretariatul

firmei lui F.F. de mai mulți ani, 120.000 euro de la F.F., iar 60.000 euro primiți

împrumut de la fratele ei, celălalt copil al părții vătămate C.R.

În legătură cu

posibilitatea ca aceste afirmații să fie reale s-au arătat următoarele, de către

instanță: F.F. este angajatorul celor doi frați C. din Italia. El a colaborat inițial

cu tatăl lor și, pentru că s-au înțeles bine, a acceptat să colaboreze cu C.V.C.

și C.P.G., angajându-i în cadrul firmei sale. Salariul pe care aceștia îl câștigau

se situa între 1.100 și 1.600 euro, variind în funcție de lucrările contractate.

În Italia, pe parcursul derulării unui contract de muncă, fiecare angajat are dreptul

ca, la finalul contractului de muncă, să i se restituie câte un salariu lunar pentru

fiecare an lucrat la respectiva firmă. Astfel, în cadrul firmei se acumula respectiva

sumă pentru fiecare din cei doi frați C. Pentru că C.V.C. avea și familie în Italia

el primea o alocație de la stat, alocație care provine din banii pe care firma angajatoare

îi plătește către stat, prin diverse modalități, firmei restituindu-i-se parte din

alocația achitată pentru angajat. Pe lângă aceste împrejurări, instanța a mai reținut

faptul că martorul C.V.C. locuia în Italia împreună cu familia sa la o familie de

oameni în vârstă, pe care îi îngrijeau, astfel încât nu trebuiau să plătească chirie,

practic familia lui C.V.C. întreținându-se cam din 200 euro lunar, restul banilor

fiind agonisiți. Prin urmare, instanța a apreciat posibilă împrejurarea ca fratele

părții vătămate C.P.G. să fi strâns în total 60.000 euro, cu atât mai mult cu cât

acesta nu a predat o dată toți banii surorii sale, ci în mai multe tranșe pe parcursul

a doi ani.

În același timp,

C.P.G. a povestit șefului ei că dorește să achiziționeze un apartament în România

și pentru aceasta intenționează să își ipotecheze apartamentul pe care îl posedă

în aceeași țară. F.F. s-a oferit, potrivit propriei declarații, să dea părții vătămate

bani împrumut în avans din salariile ei și ale fratelui ei, garanția restituirii

sumelor împrumutate fiind exact suma care se acumula pentru părțile vătămate pentru

fiecare an, pe care l-au lucrat în cadrul firmei lui F.F. Acesta din urmă a auzit

că în România se vând un anumit tip de centrale termice care se privatizau și s-a

hotărât să cumpere la licitație astfel de centrale, drept urmare s-a deplasat pe

parcursul anului 2005 sau 2006 în România însoțit de C.P.G. Aceasta i-a povestit

apoi despre modalitatea de a achiziționa apartamente care se vindeau la licitație

și că ea dorește să investească bani în cumpărarea lor, martorul spunând că i se

pare în regulă cumpărarea unor astfel de apartamente de la bancă, dar că el nu este

interesat de acest tip de afacere, decât în măsura în care firma sa își va deschide

o sucursală în România, ce va avea nevoie de un sediu, sediu ce poate fi stabilit

într-un astfel de apartament. Prin urmare, martorul a predat pe parcurs bani părții

vătămate C.P.G. pentru ca aceasta și nu el să investească în apartamente și, dacă

se va găsi un apartament și pentru firma lui, ca și sediu, atunci din banii primiți

partea vătămată îl va cumpăra, urmând ca ulterior suma să îi fie decontată de către

firmă. Martorul a precizat că în final a dat părții vătămate în modalitatea arătată,

adică pe parcursul a doi ani în tranșe de cel mult 7.000 euro, în total 120.000-130.000

euro, bani pe care i-a transmis fie prin virament bancar, fie prin cecuri, fie cash

părții vătămate C.P.G. El a mai arătat că simțindu-se dator să îi protejeze pe cei

doi frați, periodic o întreba pe angajata lui care este situația cu apartamentele,

mai ales după ce a aflat că ea nu a tratat direct cu banca, ci cu o intermediară,

moment din care a început să aibă dubii cu privire la legalitatea și realitatea

afacerii. A mai menționat martorul că banii predați erau proprii și că suma respectivă

pentru el nu era o avere, în aceeași perioadă achiziționându-și un autoturism de

valoare similară.

Din actele depuse

la dosar a rezultat că există transferuri bancare din Italia, de la C.P.G. și C.V.C.

în conturile lui C.R., existând și dovezi că C.P.G. a scos din conturile sale suma

de 63.500 euro, din care parte erau banii ei, parte ai lui F.F., fără să poată specifica

în ce proporții. Raportat la probele administrate în cauză instanța a considerat

că, cel puțin parte din sumele vehiculate de părțile vătămate au fost predate inculpatei.

După ce predarea

apartamentelor a fost amânată de inculpată sub diverse pretexte, care mai de care

mai neverosimile și mai halucinante, a urmat amânarea restituirii banilor către

aceste părți vătămate.

În contextul în

care inculpata a susținut în permanență că va restitui banii primiți, că nu există

vreo îndoială cu privire la restituire, pentru a avea cât de cât o dovadă a predării

sumelor de bani către aceasta s-a ajuns la redactarea înscrisului denumit „contractul

de împrumut” la biroul doamnei avocat R.M., care atestă faptul că C.R. a dat împrumut

inculpatei suma de 395.000 euro. Un înscris de același tip a fost încheiat și cu

privire la sumele pe care inculpata le datora altor părți civile, pe care Ie-a primit

prin intermediul părții vătămate C.R. De altfel, pentru aceeași sumă de 395.000

euro există întocmite și depuse la dosar înscrisuri denumite „chitanță”, prin care

se atestă faptul că au fost plătite anumite sume pentru achiziționarea de apartamente,

cu indicarea exactă a locației acestora.

În altă ordine

de idei, partea vătămată C.R., pentru a ajuta diverse persoane care nu dețineau

locuință proprie să achiziționeze locuințe la prețuri avantajoase, a luat legătura

cu următoarele părți vătămate: H.F.A. a fost preot în parohia Sâncraiul Almașului,

localitate în care avea și C.R., pe care o cunoaște din anul 2004 și cu care se

afla în relații bune, o casă. În cursul anului 2008 aceasta l-a întrebat dacă nu

dorește să achiziționeze la preț avantajos un apartament cu 3 camere care se vindea

la licitație de către Banca R.D. Prețul apartamentului era de 80.000 RON, iar taxele

notariale de 5.200 RON. Partea vătămată a cerut împrumut socrului său suma de 30.000

RON, bani pe care acesta i-a luat din contul surorii lui - V.M., fiind împuternicit

pe cont.Suma totală a fost predată în două tranșe, de 50.000 RON și 35.200 RON în

cursul anului 2008, în prezența soțului părții vătămate, promițându-i-se că predarea

apartamentului va avea loc în câteva luni. Când o perioadă rezonabilă a trecut,

H.F.A. a contactat-o pe C.R. și a întrebat-o ce se întâmplă, aceasta spunându-i

să mai aibă puțină răbdare, iar data următoare când a interpelat-o aceasta i-a prezentat

un extras de carte funciară pe care H.F.A. nu l-a citit cu atenție, putând fi orice

tip de act, prin care ea încerca să-i dovedească faptul că și familia ei a obținut

în condiții similare un apartament (la care se referea extrasul). Partea vătămată

a specificat faptul că a știut de la început că nu C.R. se ocupă de obținerea apartamentului,

ea fiind doar un intermediar care cunoaște pe cineva din Banca R.D., abia ulterior

aflând de implicarea inculpatei. Pe aceasta a contactat-o ulterior împreună cu C.R.

pentru a-i cere restituirea banilor, însă inculpata nu a dorit să stea de vorbă

cu părțile vătămate. Partea vătămată nu a încheiat niciun act scris cu C.R. din

cauză că avea încredere în ea, a fost la rândul său contactat de către o persoană,

o femeie, care s-a recomandat a fi avocat pentru a-l liniști că își va recupera

banii. În cursul lunii iunie 2009 părții vătămate i s-au restituit sumele de 14.500

RON și 15.500 RON, despre cea de-a doua sumă C.R. afirmând că provine dintr-un C.A.R.

al acesteia. Partea vătămată H.F.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 55.200

RON fără a solicita dobândă.

C.R.C. locuiește

în localitatea Sâncraiu Almașului în vecini de casa părții vătămate C.R., cu care

se înțelegea bine. În luna septembrie 2008 aceasta s-a deplasat la locuința lui

C.R.C. și l-a întrebat dacă nu dorește să achiziționeze ieftin un apartament care

se vindea la licitație în Cluj-Napoca de către Banca R.D., C.R. spunându-i că și

ea a cumpărat în condiții similare mai multe apartamente și vreo 3 mașini care deja

au numere roșii. Prețul apartamentului era de 85.100 RON, ulterior C.R. spunându-i

că apartamentul va fi achiziționat de fiica ei și că lui îi va reveni unul dintr-un

bloc nou din apropiere de Parcul R. Nu s-a încheiat vreun act scris deoarece C.R.C.

avea încredere în C.R., astfel că i-a predat prețul apartamentului. După o lună

a sunat-o pe aceasta să o întrebe ce se întâmplă cu predarea apartamentului, ea

i-a dat numărul de telefon al inculpatei spunându-i că aceasta se ocupă de apartamente,

inculpata, pe care a sunat-o, liniștindu-l și spunându-i să aibă răbdare că se va

rezolva totul. Ulterior a fost contactat telefonic de către o doamnă avocat din

cadrul Băncii R.D. care I-a liniștit la rândul ei, însă nu a primit niciun apartament.

Banii pe care i-a predat lui C.R. provin din despăgubirea de 10.000 euro pe care

a primit-o după ce a suferit un accident de muncă, iar restul au fost împrumutați

de la soția unui coleg de muncă. Partea vătămată și-a dat seama că în nicun caz

nu va primi vreun apartament și atunci a făcut insistențe repetate pentru a i se

restitui banii, primind în final suma de 34.000 RON de la inculpată și 1.000

RON de la C.R. La un moment dat, împreună cu C.R., A.G. și fratele său, partea vătămată

C.R.C. s-a deplasat la domiciliul inculpatei pentru a-l anunța pe soțul acesteia

de afacerile soției, G.I. fiind surprins și afirmând că dacă soția sa a făcut așa

ceva nu are decât să restituie banii celor păgubiți, cu mențiunea că cei patru au

prezentat soțului inculpatei un extras de carte funciară pe numele lui F.F., un

act din care reieșea că inculpata se obliga să îi predea lui C.R. mai multe apartamente

și un contract de împrumut din care rezulta că C.R. a împrumutat-o pe inculpată

cu o sumă în euro. Cu acea ocazie inculpata a recunoscut în fața soțului ei că a

primit acei bani pentru apartamente, dar i-a predat mai departe unor doamne, fără

să poată justifica în ce condiții, ea oferindu-se să se deplaseze la domiciliul

acestora. S-au deplasat cu două mașini la presupusul domiciliu, unde proprietara

casei indicate ca fiind domiciliul celor două, Ie-a comunicat că în acea casă nu

locuiește nicio persoană cu numele de P., ea fiind cea care a edificat casa și care

a locuit de la început în ea. În aceeași zi, cu toții s-au deplasat în parcarea

hotelului O., unde au cerut părții vătămate să o cheme pe fiica ei să predea suma

de 1.000 euro. Martora B.P.I., fiica inculpatei, s-a deplasat în parcarea amintită,

plângând și speriată, și a predat suma de 1.000 euro cumnatei lui C.R.C. pentru

prejudiciul creat acesteia. Fiica inculpatei nu părea să știe de afacerile mamei

sale.

C.O.S. este cumnata

părții vătămate C.R.C., respectiv soția fratelui acestuia și, urmare a expunerii

de către C.R. a oportunității de dobândire a unui apartament mai mic la un preț

mult sub valoarea pieței, a predat lui C.R., la rândul ei, suma de 450.000.000 ROL,

în două tranșe a câte 400.000.000 ROL și apoi 50.000.000 ROL, pentru un apartament

pe care Banca R.D. îl vindea la licitație, situat în zona magazinului K., apartament

care trebuia să-i fie predat la data de 15 septembrie 2008. Banii predați provin

din vânzarea unui teren de către mama părții vătămate - 400.000.000 ROL, iar restul

au fost ceruți împrumut de la un unchi al soțului ei. C.R. a povestit părții vătămate

că și preotul din sat a predat bani pentru un apartament, această împrejurare alături

de faptul că C.R. Ie-a spus că și ea a achiziționat mai multe autoturisme pe lângă

care trece în fiecare zi fiind motivele pentru care partea vătămată s-a încumetat

să predea și ea bani. La data de 15 septembrie 2008 partea vătămată a fost sunată

de către o femeie care i-a spus că predarea apartamentelor se amână pentru că era

o problemă cu cărțile funciare. Partea vătămată a cunoscut-o pe inculpată mai târziu,

a întrebat-o ce a făcut cu banii primiți, iar aceasta i-a comunicat că i-a dat mai

departe altor persoane. Părții vătămate i s-a restituit în total suma de 300.000.000

ROL, din care 1.000 euro în parcarea hotelului O. de către fiica părții vătămate.

A.G. este nepotul

părții vătămate C.R. și a fost invitat împreună cu soția sa pe la sfârșitul anului

2007 la locuința mătușii sale care i-a spus că are niște cunoștințe în cadrul Băncii

R.D. care pot facilita obținerea a două apartamente, unul cu 3 camere și unul cu

o cameră, mătușa afirmând că și ea a predat bani pentru achiziționarea de apartamente

în această modalitate. Partea vătămată A.G. s-a consultat cu familia sa și a cerut

bani împrumut de la rude, cu o primă ocazie achitând prin intermediul lui C.R. inculpatei

suma de 45.000 RON cu precizarea că nepotul a dus-o pe C.R. la locuința inculpatei,

în fața blocului acesteia văzând din mașină cum C.R. a predat punga cu bani inculpatei.

La 3 săptămâni distanță a achitat și restul sumei datorate până la totalul de 110.000

RON, după care a contractat un împrumut de la bancă de 110.000 RON pentru a putea

restitui banii rudelor. în luna ianuarie 2008 partea vătămată a fost sunată de către

o persoană din cadrul Băncii R.D. care i-a spus că peste o săptămână va fi chemat

la bancă pentru a semna contractul de vânzare-cumpărare, lucru care nu s-a mai întâmplat.

La circa 6 luni după expirarea săptămânii de prezentare la bancă, partea vătămată

a cerut de la mătușa sa numărul de telefon al persoanei căreia i-a predat banii,

apoi partea vătămată a vorbit cu inculpata care i-a dat asigurări că totul este

în ordine, i-a cerut să aibă răbdare căci la acel moment se predau apartamente în

alte orașe ale țării. După un an partea vătămată a solicitat inculpatei să-i restituie

banii primiți, aceasta dând asigurări că îi va restitui, asigurări pe care se pare

că Ie-a dat și fiul ei, care la rândul său a spus părții vătămate că și el a achiziționat

apartamente în această modalitate. În luna decembrie 2009 partea vătămată s-a deplasat

însoțit de mătușă sa la locuința inculpatei și a cerut acesteia să-i ducă la locuința

persoanelor cărora Ie-a dat banii. Inculpata i-a plimbat prin cartierul G., au poposit

apoi în fața unei case a cărei proprietară Ie-a spus că acolo nu a locuit niciodată

vreo persoană cu numele de P.D. sau P.M.A. S-au deplasat apoi la locuința inculpatei

și partea vătămată a cerut inculpatei să redacteze un înscris din care să rezulte

că a primit bani de la mai multe persoane, lucru care s-a întâmplat. În urma insistențelor

repetate i s-a restituit prin intermediul cumnatului său - martorul A.C. - suma

de 1.000 euro.

Martorul S.D.A.

arată că a fost coleg de serviciu cu C.R. și, în acest context, urmare a unei atitudini

umanitare din partea sa față de familia acesteia (a donat sânge pe fondul intervențiilor

chirurgicale suferite de mama, respectiv soțul acesteia) cu titlu de mulțumire,

undeva în cursul lunii octombrie 2007 C.R. i-a spus că știe că își caută casă, respectiv

apartament și are o cunoștință la bancă care poate intermedia obținerea unui apartament.

I

s-a cerut o confidențialitate totală pentru că în caz

contrar exista posibilitatea de a nu se mai primi acele apartamente, varianta prezentată

era aceea că respectiva persoană are acces la licitațiile organizate de către bancă

și poate intermedia achiziționarea unui apartament la preț de licitație. El i-a

spus că nu are bani, dar ea a insistat asupra convenabilității financiare a ofertei

prezentându-i cu titlu de exemplu, respectiv prin indicarea nr. de camere și relativ

a zonei de amplasare, trei imobile, și pentru că cel cu patru camere era situat

în vecinătatea locuinței surorii sale, în cele din urmă, a acceptat. A luat un credit

de nevoi personale de la C. Bank în sumă de 43.200 RON, pe care a predat-o împreună

cu echivalentul a cca. 12.000 euro - economiile familiei, în total suma de 75.000

RON, lui C.R. personal, în mașina ei, pe stradă. Era singură și nu i-a eliberat

niciun act doveditor. Promisiunea era că într-o săptămână primește cheile apartamentului

confiscat de bancă în urma neachitării ratelor, în caz contrar se va restitui suma

de bani integral și chiar cu dobânda preferențială a băncii de 15%. Au urmat nenumărate

amânări cu diverse pretexte absurde sau incredibile și, în cele din urmă, a solicitat

în mod imperativ restituirea banilor. Prima solicitare de restituire a avut loc

chiar la cca. 2 săptămâni după ce i-a dat banii. Restituirea s-a întâmplat undeva

în luna noiembrie 2008, deci după cca. 1 an, în locuința acesteia din Cluj-Napoca

fiindu-i restituită suma de cca. 12.800 euro și diferența în RON, în total 78.000

RON. C.R. nu i-a comunicat de unde are banii. La rândul său, și martorul a fost

sunat de către o femeie ce s-a recomandat a fi din cadrul Băncii R.D., însă martorului

i s-a părut că aceasta vorbea în limbaj mult prea comun pentru o persoană care lucrează

în mediul bancar. Pe parcursul acelor convorbiri i se spunea să aibă răbdare, că

oferta este reală, că nu mai găsește apartament la prețul acela, etc.

În drept, instanța

a stabilit că fapta inculpatei de a induce și menține în eroare, direct sau prin

intermediul părților vătămate M.M. și C.R., în perioada 2007-2008 pe părțile vătămate

M.M., B.L., D.R., C.R., C.P.G., C.R.C., C.O.S., H.F.A., A.G. și pe martorul S.A.,

promițându-le acestora în mod mincinos dobândirea certă, la prețuri mici, a unor

apartamente pe care Banca R.D. le-ar vinde la licitație din cauza neplății ratelor

de credit de către debitori și convingându-le astfel să îi predea prețurile acestora,

prin care s-a produs părților vătămate un prejudiciu dovedit și nerecuperat de 378.840

RON și 307.600 euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune

cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța a arătat

că nu se poate stabili în concret numărul de acte materiale ce intră în conținutul

infracțiunii, deoarece rezoluția infracțională de inducere în eroare a părților

vătămate C.R. a avut loc în timp, ea nu a fost pentru toate imobilele de la început

(ci doar pentru două apartamente), evoluând pe parcurs în funcție de imobilele despre

care inculpata afirma că se scoteau la licitație. Nu se poate stabili câte apartamente

s-au scos deodată la vânzare ulterior, dacă 3 deodată sau 3 pe rând, aceeași fiind

situația și cu cele 4 case.

Fapta descrisă

mai sus a fost probată prin probele administrate în faza de judecată la care se

adaugă cele din faza de urmărire penală, respectiv: plângerea părții vătămate C.R.,

declarațiile părții vătămate C.R., actul de recunoaștere a primirii sumei de 12.150

euro de la D.R. de către G.M. datat 27 mai 2009, actul denumit contract de împrumut

prin care C.R. îi împrumută lui G.M. suma de 3.160.000.000 ROL, actul denumit contract

de împrumut prin care C.R. îi împrumută lui G.M. suma de 395.000 euro, actul denumit

ordin de încasare numerar prin care se confirmă „încasarea de la F.F. a sumei de

140.000 RON reprezentând plata apartamentelor contractate, factura presupus a fi

emisă de Banca R.D. București prin care se atestă primirea sumei de 111.317,726

RON de la F.F., scriptul redactat olograf și adresat d-lui F.F., adresa prin care

i se comunica lui F.F. „prelungirea perioadei de recepție cu 30-60 de zile”, înscrisul

denumit Notă de informare asigurare și prin care se confirma primirea de la d-na

D.R. a sumei de 12.200 euro și i se preciza acesteia faptul că „dacă până la data

de 05 mai 2009 nu veți intra în posesia apartamentului vi se va returna suma de

bani o dată și jumătate”, încheierea și extrasele de carte funciară prin care se

susținea întabularea a două imobile pe numele lui F.F., declarațiile părții vătămate

D.R., declarațiile părții vătămate H.F.A., declarațiile părții vătămate C.O.S.,

declarațiile părții vătămate C.R.C., proces-verbal de consemnare a unor date, declarațiile

martorului S.D.A., declarațiile părții vătămate A.G., actele reale corespunzătoare

nr. de

carte funciară presupus a fi emis pe numele lui F.F.,

plângerea părții vătămate B.L., înscrisul denumit contract redactat olograf și prin

care se confirmă primirea sumei de 110.000 RON de către G.M. de la B.L. cu termen

de restituire 15 iunie 2009, somația de plată și confirmarea de expediere prin serviciul

poștal a acesteia, solicitarea de interceptare a convorbirilor telefonice de către

C.R., dovada utilizării posturilor telefonice indicate și procesul-verbal de redare

rezumativă a convorbirilor ce vizau obiectul cauzei, plângerea părții vătămate M.M.,

înscrisul denumit contract datat 27 mai 2009 și prin care G.M. recunoaște primirea

sumei de 147.000.000 ROL în data de 28 mai 2007 de la M.M., solicitarea adresată

Tribunalului Cluj conform cererii exprese a părții vătămate C.R. de interceptare

a convorbirilor telefonice purtate prin intermediul posturilor telefonice pe care

le utilizează.cu G.M., în limita obiectului cauzei penale, încheierea de admitere

a cererii, autorizațiile emise, inclusiv reînnoirea solicitării de autorizare, declarațiile

părții vătămate C.R., declarațiile părții vătămate C.O.S., declarațiile părții vătămate

C.R.C. și actele depuse de acesta cu privire la proveniența sumei, declarațiile

părții vătămate M.M., declarațiile părții vătămate D.R., declarațiile părții vătămate

B.L. și actele depuse de acesta cu privire la proveniența sumei, declarațiile părții

vătămate A.G. și actele depuse de acesta cu privire la proveniența sumei, declarația

părții vătămate C.P.G. remisă prin intermediul apărătorului ales, precizări privind

constituirea de parte civilă în cauză a părții vătămate C.R. și acte doveditoare

în acest sens, precizări privind constituirea de parte civilă în cauză a părții

vătămate A.G. și acte doveditoare în acest sens, declarațiile inculpatei G.M., proces-verbal

încheiat pe fondul confruntării lui G.M. cu C.R., proces-verbal încheiat pe fondul

conf