ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1133/2022

Ședința publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea notificării x/13.08.2018 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 838 din 25 noiembrie 2019, a respins excepția inadmisibilității cererii principale, a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, a respins cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată și, totodată, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L., ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. A. declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că valoarea la care s-a calculat taxa nu are legătura cu veniturile acesteia, întrucât se referă la veniturile altor persoane (adaosuri comerciale) dar și faptul că s-a calculat pentru medicamente pe care nu le-a comercializat niciodată, iar sentința atacată este motivată pe o decizie a Curții Constituționale privitoare la discriminare.

Recurenta susține că nu a negat dreptul Statului Roman de a stabili impozite și taxe, a arătat doar că această taxă este stabilită în mod nelegal, întrucât privește veniturile altor persoane.

În opinia sa, instanța de fond în mod greșit a stabilit faptul că sumele indicate în lista transmisă de CNAS nu constituie mijloc de probă suscceptibil de a combate în mod eficient înregistrările sistemului informatic unic integrat.

Numai că, sentința recurată are în vedere doar un control formal și nu unul efectiv.

În calitate de plătitor de taxă para fiscală, în condițiile în care contestă faptul că a fabricat un produs medicamentos și pe care nu l-a comercializat, are tot dreptul ceară intimatei să facă dovada cu privire la persoana care a solicitat decontarea acestor medicamente inexistente și să depună întreaga documentație prevăzută de H.G. nr. 400/2013.

În cauza de față, relevant este, în opinia recurentei, dacă sunt aplicabile prevederile art. 148 alin. (2) din Constituție, respectiv dacă există sau nu contradicții între O.U.G. nr. 77/2011 și CEDO, art. 1 Protocolul 1, Adițional.

Respectiv, dacă trebuie să se calculeze taxa claw-back la veniturile realizate de alte persoane, cum prevede O.U.G. nr. 77/2011, ori la veniturile producătorului, respectiv, la valorile legal decontate pentru medicamentele compensate ale unui producător, iar determinarea valorii se poate face prin expertiză contabilă. Crede că și unitățile de stat trebuie să respecte legea.

Recurenta mai precizează că au fost cazuri, când în mod fals au fost solicitate și s-au făcut decontări pentru produse compensate pentru care, avea ordin de preț, erau înscrise pe lista CANAMED, dar nu erau puse în fabricație.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a solicitat anularea notificării x/13.08.2018 emisă de pârâtă prin care s-a stabilit obligația de a declara în lista medicamentelor pentru care se datorează contribuție trimestrială, toate medicamentele pentru care reclamanta deține o APP valabilă pe teritoriul României, pusă efectiv pe piață și de a-și asuma plata contribuției pentru trimestrul I 2018 pentru medicamentele din adresă, respectiv Bromhexin Slavia 8 Mg și Clotrimazol, pentru care este înregistrată valoarea de consum suportată din bugetul FNUASS și al Ministerului Sănătății aferentă vânzărilor plătitorului de contribuție așa cum este definit de O.U.G. nr. 77/2011.

Obligația a fost stabilită în sarcina recurentei-reclamante ca urmare a faptului că, în urma centralizării valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății aferent trimestrului I din anul 2018, codul CIM W06829001 și codul CIM W 13738001 au fost identificate ca fiind utilizate și raportate de canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare, deși aceste medicamente nu au fost declarate de deținătorul de autorizație de punere pe piață S.C. A. S.R.L. în lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială, în conformitate cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare.

Recurenta- reclamantă a transmis lista medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială pentru trimestrul I din 2018 (înregistrată la CNAS cu nr. x/12.04.2018), fără a îndeplini obligația prevăzută la art. 4 alin. (2A1) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, pentru medicamentele cu codurile CIM W06829001 Bromhexim comprimate de 8 mg și Wl3738001 Clotrimazol cremă. Urmare transmiterii acestei liste, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a procedat la stabilirea consumului centralizat de medicamente corespunzător trimestrului I - 2018, listă în care nu se regăsesc și codurile CIM W06829001 și W 13738001 pentru care s-a identificat consum în trimestrul I - 2018, astfel că s-a solicitat ca reclamanta să declare în listă și aceste două medicamente pentru care deține APP.

De asemenea, recurenta-reclamantă a susținut că cele două medicamente ce fac obiectul notificării contestate sunt clasificate ca produse OTC, comercializându-se fără prescripție medicală, nefiind incluse în programele naționale sau în listele de decontare, neavând ordin de preț aprobat de Ministerul Sănătății, și deci nebeneficiind de decontare din bugetul FNUASS, ori al Ministerului Sănătății.

Înalta Curte constată că, în cauza de față, actul normativ aplicabil pentru stabilirea contribuției trimestriale este O .U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată si completată prin O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal -bugetare, O.U.G. nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative, O.U.G. nr. 2/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și alte măsuri și O.U.G. nr. 12/2015 privind aprobarea susținerii cheltuielilor de întreținere și funcționare a Formațiunii Medicale ROL 2 din bugetul Ministerului Sănătății și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sănătății.

Prin urmare, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că, prin O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, începând cu data de 01.10.2011, s-a reglementat obligația tuturor deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață, de a plăti o contribuție, în funcție de procentul de creștere a consumului de medicamente aplicat la consumul individual al fiecăruia dintre aceștia. Acest act normativ a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 110/2011, în sensul că începând cu 01.01.2012 s-a modificat modul de calcul al contribuției trimestriale.

Ulterior, modul de calcul al contribuției trimestriale reglementat de O.U.G. nr. 110/2011 a fost modificat prin O.G. nr. 17/2012 și O.U.G. nr. 69/2014, în sensul că acesta se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt siBAt nu includ TVA.

În ceea ce privește procentul "p" pentru trimestrul I din anul 2018 acesta se calculează potrivit formulei prevăzute la art. 3 alin. (2) din O.U.G nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative, astfel:

p =(CTt-BAt)x100

CTt unde:

CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligația de plată suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății raportată Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON.

Potrivit art. 3 alin. (3) coroborat ac art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, atribuțiile exclusive ale intimatei sunt acelea de a transmite procentul "p" și consumul centralizat de medicamente, conform datelor înregistrate pe platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.

Contribuția trimestrială este destinată să suplimenteze bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, fiind o taxă parafiscală cu o destinație specială reglementată prin O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare și plătită pentru medicamentele care au parcurs circuitul comercial și de care au beneficiat pacienții, decontate din bugetul FNUASS.

Conform dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare au obligația plății acestei taxe deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, respectiv producătorii\importatorii de medicamente care au pus efectiv pe piață medicamentele și obțin profit din vânzarea acestora.

Analizând lista medicamentelor transmisă de recurentă, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a procedat la stabilirea consumului centralizat de medicamente corespunzător trimestrului I - 2018, constatând că în listă nu se regăsesc și codurile CIM W06829001 și W 13738001 pentru care s-a identificat consum în trimestrul 2018.

Or, potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) și alin. (2AI) din O.U.G. nr. 77/2011, declarația depusă de DAPP/reprezentantul legal creează obligația de plată a contribuției trimestriale cu condiția ca medicamentele consumate (eliberate) să se regăsească printre cele prevăzute la art. 1 din actul normativ mai sus menționat.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că în urma centralizării valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății aferent trimestrului I 2018, cod CIM W06S29001 și codul CIM W 13738001 au fost identificate ca fiind utilizate și raportate de canale de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) Hi. b) din O.U.G. nr. 77/2011, medicamente care nu au fost declarate de deținătorul de autorizație de punere pe piață S.C. A. S.R.L. în lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială în conformitate cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011.

Pe cale de consecință, instanța de fond în mod temeinic și legal a constatat faptul că respectivele coduri CIM fac obiectul contribuției trimestriale conform art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că CNAS nu a comunicat recurentei în Notificarea aferentă trimestrului I 2018 valoarea consumului de medicamente aferentă codului CIM W06829001 și codului CIM W13738001, având în vedere faptul că aceasta nu a depus lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială, până la data de 15 inclusiv, a lunii următoare încheierii trimestrului I 2018, iar în declarația existentă la nivelul CNAS aceste coduri CIM nu se regăsesc.

Faptul că recurenta-reclamantă afirmă că "nu a "comercializat niciodată medicamentul cu codul CIM W06829001 și codul CIM W13738001 în sistemul închis al farmaciilor spitalelor si nu a participat la licitații pentru achiziții publice," nu înseamnă că aceste medicamente nu au fost consumate în trimestrul I 2018, având în vedere că potrivit art. 799 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare, "în cazul medicamentelor decontate în cadrul sistemului național de asigurări sociale de sănătate, deținătorul autorizației de punere pe piață/reprezentantul acestuia în România ia toate măsurile necesare astfel încât distribuția angro a acestor medicamente să se realizeze prin minimum 3 distribuitori angro autorizați". Astfel, achiziția acestor medicamente putea fi făcută de furnizorii de servicii medicale și medicamente de la alți distribuitori și nu neapărat de la recurenta-reclamantă.

Astfel fiind, instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal faptul că recurenta-reclamantă datorează contribuția trimestrială pentru medicamentele asumate inclusiv prin propriile declarații depuse în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011 referitoare la lista medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 838 din 25 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2022.