CASE OF SARACOGLU AND OTHERS v. TURKEY

Reclamanții s-au născut în 1978, 1977, 1979, 1983, 1980 și 1978, respectiv, și trăiesc în Antalya. La 27 aprilie 2001, reclamanții au fost arestat de ofițeri de poliție de la Branchul Antiterrorist al Direcției de Securitate Diyarbakır. Potrivit protocoalelor de arestare și căutare, reclamanții au fost arestați în cursul unei operațiuni de poliție efectuate împotriva unei organizații ilegale, și anume DHKPC (Partiul Popular Revoluționar al Eliberării-Front) deoarece au fost considerați implicați în activitățile acestei organizații la universitate. La 29 aprilie 2001, directorul adjunct al Branchului Anti-Terrorism al Direcției de Securitate din Diyarbakır a cerut procurorului public de la Curtea de Securitate din Diyarbakır să prelungească perioada de custodie a reclamanților timp de două zile. Procurorul public de la Curtea de Securitate din Diyarbakır a acordat prelungirea solicitată. La 1 mai 2001, Hotărârea de Securitate din Diyarbakır a solicitat Curtea de Securitate din stat Diyarbakır să prelungească perioada de custodie pentru încă șase zile. Judecătorul unic al Curții de Securitate din stat a prelungit în mod corespunzător perioada de custodie pentru șase zile începând cu 1 mai 2001. La 3 mai 2001, reclamanții au făcut declarații înaintea poliției. La 4 mai 2001, reclamanții au fost adusi la fața unui medic, care a remarcat că nu au existat semne de maltratare pe corpul lor. 10. În aceeași zi, reclamanții au făcut declarații în fața procurorului public de la Curtea de Securitate a Diyarbakır și, ulterior, un singur judecător al instanței de securitate a statului, care a ordonat ertuğrul Saraçoğlu, Göksel Avcı și Ali Kemal Mart să fie reținuți în reținere și ceilalți solicitanți să fie eliberați. În fața judecătorului, unul dintre reclamanții, Göksel Avcı a afirmat că a fost supus maltratului în timp ce a fost în custodie. 11. La 8 mai 2001, reprezentantul reclamanților a depus o obiecție cu instanța ce a solicitat ertuğrul Saraçoğlu, Göksel Avcı și Ali Kemal Mart să fie eliberat. În petiția sa, reprezentantul a susținut, printre altele, că reclamanții au fost supuși la diferite tipuri de tratamente defectuoase în timp ce erau în custodie. El a afirmat că reclamanții au fost bătut, privați de alimente și apă, că testiculele lor au fost strânse și au fost administrate șocuri electrice. 12. La 11 mai 2001, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat din Diyarbakır a depus un proiect de pronunțare a inculpației reclamanților care au aderat la DHKP-C în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal și al articolului 5 din Legea nr. 3713. 13. La 4 iulie 2001, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a ordonat eliberarea reclamanților în așteptarea procesului, declarând că dovezile relevante au fost colectate și că reclamanții erau studenți și trebuiau să-și ia examenele la universitate. 14. Reclamanții au susținut în fața instanței de judecată că și-au semnat declarațiile sub presiune în timpul custodiei de poliție. La 24 ianuarie 2002, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a achitat reclamanții acuzațiilor împotriva lor. 16. La 21 martie 2002, hotărârea instanței de primă instanță a devenit finală, deoarece nici procurorul public, nici reclamanții nu au depus apel împotriva acesteia. 17. La 24 aprilie 2002, trei dintre reclamanți, anume Ali Kemal Mart, Göksel Avcı și Ertuğrul Saraçoğlu, împreună cu o altă persoană M.D., care au fost, de asemenea, în custodie de poliție cu reclamanții între 27 aprilie și 4 mai 2001, au inițiat proceduri în fața Tribunalului din Diyarbakır Assize și au solicitat compensații pentru timpul petrecut în custodie de poliție. La 10 decembrie 2003, instanța a acordat 500 000 000 de lire turce (TRL) – aproximativ 300 de euro – fiecare Ali Kemal Mart, Göksel Avcı, Ertuğrul Saraçoğlu și TRL 250 000 000 de lire în ceea ce privește compensarea morală. 18. art. 128 al patrulea paragraf din Codul de Procedură Penală (modificat prin Legea nr. 3842/9 din 18 noiembrie 1992) prevede că orice persoană care a fost arestat și/sau în legătură cu care un procuror a pronunțat un ordin de detenție continuă poate contesta această măsură în fața judecătorului de district adecvat și, dacă are succes, poate fi eliberată. 19. Secțiunea 1 din Legea nr. 466 cu privire la plata indemnizării persoanelor arestate sau deținute în mod ilegal prevede: „Compensarea este plătită de către stat în ceea ce privește toate daunele suportate de persoane: (1) care au fost arestate sau deținute în condiții sau în condiții incompatibile cu Constituția sau statutul; (2) care nu au fost informate imediat cu privire la motivele pentru arestarea sau detenția lor; (3) care nu au fost aduse în fața unui ofițer judiciar după ce a fost arestat sau reținută în termenul permis prin statut în acest scop; (4) care au fost private de libertate fără ordin de judecată după expirarea termenului legal autorizat pentru a fi arestat sau deținută imediat; (5) a căror familie apropiată nu a fost informată imediat despre arestarea sau detenția lor; (6) care, după ce a fost arestat sau deținută în conformitate cu lege, nu sunt comise ulterior pentru proces ... sau sunt achitate sau deliberate după proces; sau 7) care au fost condamnate la o perioadă de închisoare mai scurtă de de de depunere sau depunere încarcare a plăti doar o perioadă în depusă sau depusă pentru a plăti o penalitate pede o singură penalitate pe piață...”