ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 253/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 09.10.2020 pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la recalcularea pensiei și în funcție de veniturile lunare realizate în acord global în perioadele 15.12.1975-05.03.1976 și 08.02.1977-01.12.1994, conform adeverinței nr. x/17.12.2018 (duplicat la adeverința nr. x/13.11.2013) emisa de fostul angajator B..

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 149, art. 151 din Legea nr. 263/2010, decizia nr. 19/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 3071 din 8.12.2020, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA (CJP Prahova), a obligat pârâta CJP Prahova să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să recalculeze pensia ce i se cuvine contestatorului, retroactiv, cu luna următoare datei solicitării către pârâta CJP Prahova, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor în acord menționate în adeverința duplicat nr. 2332/17.12.2018, emisă de B. S.A. la adeverința nr. x/13.11.2013.

Împotriva acestei sentințe, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA a formulat apel.

Prin decizia nr. 1193 din 20 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a fost admis apelul pârâtei, a fost schimbată, în tot, sentința apelată, în sensul că a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, la 26 iulie 2021, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA la 17 septembrie 2021.

La 01 octombrie 2021, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului-reclamant la 12 octombrie 2021, acesta depunând răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Se reține că, prin decizia civilă nr. 1193 din 20 mai 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de reclamantul A., având ca obiect recalcularea pensiei cuvenite acestuia, fiind astfel, dedus judecății un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "conflictele de muncă și de asigurări sociale".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că, împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva Caselor Naționale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 387 din 10 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1193 din 20 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1193 din 20 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2022.