ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 924/2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 924/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând constată

următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 269/P/2010 al

Ministerului Public - Direcția Națională Anticorupție, au fost trimiși în

judecată inculpații:

- V.G. - pentru

săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, luare

de mită, în formă continuată (3 acte materiale) și contrabandă calificată, în

formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 270 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit.

f)) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr.

39/2003.

- U.C.A. - pentru

săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, luare

de mită, în formă continuată (3 acte materiale), contrabandă calificată, în

formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 270 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 86/2006 în ref. la. art. 274 din aceeași lege și art. 17 lit. f)) și

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr.

39/2003.

- M.R.D. - pentru

săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și luare

de mită, în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art.

33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

- M.L. - pentru

săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și luare

de mită (1 act material), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și

art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

ambele cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr.

39/2003.

- M.M. - pentru

săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și luare

de mită, în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art.

33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

- P.S. - pentru

săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, infracțiunea

de dare de mită, în formă continuată (6 acte materiale) și a două infracțiuni

de contrabandă, dintre care una calificată și comisă în formă continuată (6

acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 255 C.

pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274

din aceeași lege și la art. 17 lit. f)) și art. 18 alin. (3) din Legea nr.

78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 270 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 86/2006 rap. la art. 17 lit. f)) și art. 18 alin. (3) din Legea nr.

78/2000, toate cu aplic. art. 33 C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr.

39/2003.

În starea de fapt cu

privire la aceștia s-au reținut următoarele:

Urmărirea penală

efectuată în prezenta cauză a evidențiat că, în perioada octombrie 2010 -

ianuarie 2011, la nivelul Punctului de Trecere a Frontierei (P.T.F.) M. din

cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră (I.J.P.F.) Timiș a

existat un grup infracțional organizat format din polițiști de la punctul de

trecere a frontierei anterior menționat și de la alte structuri polițienești de

pe raza aceluiași județ, lucrători vamali și persoane implicate în activități

de trafic ilegal cu țigări provenite din Serbia.

Membrii acestei

grupări infracționale au acționat coordonat, fiecare dintre ei asumându-și

anumite sarcini, astfel încât aportul individual să se coreleze cu acțiunile

celorlalți, scopul urmărit fiind comiterea unor infracțiuni de corupție și de

contrabandă, pentru a obține beneficii materiale.

Structura grupului

infracțional organizat, modul de operare utilizat și particularitățile

specifice zonei de frontieră (unde accesul persoanelor și, implicit, al

organelor judiciare este anevoios și dificil de realizat în condiții de

confidențialitate necesare desfășurării unei anchete, datorită restricțiilor de

deplasare) le-au permis funcționarilor și celorlalți membri care s-au integrat

în gruparea criminală să exercite acte materiale cu frecvență aproape zilnică,

activitatea infracțională fiind, în ansamblu, extinsă la nivelul fiecăreia

dintre turele care făceau de serviciu în respectivul punct de trecere a

frontierei. Astfel, în structura grupului infracțional organizat au fost cooptați:

- lucrători vamali și

polițiști de frontieră care erau de serviciu la P.T.F. M., în aceeași tură;

- lucrători vamali și

polițiști de frontieră care efectuau serviciul, în componența echipajelor

mobile ale vămii și, respectiv, ale Poliției de Frontieră;

- polițiști din

cadrul unor alte structuri ale I.J.P.F. Timiș, cum este cazul Sectorului

Poliției de Frontieră (S.P.F.) D., în a cărui competență teritorială se află

căile rutiere care fac legătura între P.T.F. M. și Timișoara;

- polițiști din

cadrul posturilor de poliție care funcționează în comunele de pe traseul P.T.F.

M. - Timișoara;

- polițiști din

echipajele poliției rutiere, a căror competență funcțională privește traseul la

care ne-am referit mai sus;

- anumite persoane

implicate în activități ilegale de trafic cu țigări, fiind vorba despre

contrabandiști în care funcționarii din P.T.F. M. au încredere și care au fost

cooptați în aceeași grupare criminală; la rândul lor, traficanții de țigări își

împărțeau între ei anumite sarcini, constând în derularea acțiunilor

propriu-zise de contrabandă, supravegherea zonei, prin dispunerea în puncte

strategice de pe traseul de deplasare dinspre M. spre locurile de depozitare

sau de comercializare a țigărilor, asigurarea transmiterii avertismentelor

privind apariția unor eventuale controale, atât către ceilalți traficanți, cât

și către funcționarii corupți din P.T.F. M..

Alegerea momentului

favorabil pentru declanșarea activităților infracționale și stabilirea duratei

de derulare a acestora se făcea numai după ce șeful de tură al lucrătorilor

vamali și șeful de tură sau șeful de grupă al polițiștilor de frontieră luau

legătura cu ceilalți membri ai grupului infracțional (așa cum au fost

evidențiați mai sus) și primeau confirmarea că întreaga zonă este supravegheată,

astfel încât aveau siguranța că s-ar fi transmis de îndată informațiile privind

apariția unor persoane suspecte sau a unor controale efectuate de instituțiile

statului.

În acest sens,

adeseori, șefii de tură ai lucrătorilor vamali și ai polițiștilor de frontieră

se deplasau în localitatea M., unde luau legătura, între alții, cu agentul

C.A.I., șeful postului de poliție din respectiva localitate, cu agentul Ț.I.,

care făcea parte din echipajul poliției rutiere ce își desfășura activitatea pe

raza localităților D. și M., precum și cu polițiștii de frontieră din cadrul

S.P.F. D. care erau de serviciu, în aceeași tură, unii dintre aceștia fiind

P.F.D. și Ș.M.A.. Contribuția acestor polițiști la înlăturarea riscurilor

generate de activitățile ilicite desfășurate în cadrul grupului infracțional

organizat era răsplătită, de fiecare dată, prin primirea unor sume de bani,

care le erau remise, uneori, în mod direct, de către traficanții de țigări,

iar, alteori, le erau date de către șeful de tură al vameșilor sau șeful de

tură al polițiștilor.

După ce era accesat

acest ansamblu de măsuri care era de natură să le asigure, deopotrivă,

protecția și conspirativitatea activităților infracționale, traficanții de

țigări erau înștiințați că întregul sistem de angrenare a componentelor

criminale era operațional și că, prin urmare pot intra în țară cu țigările

deținute ilegal, depozitate în autoturisme și disimulate în diverse spații din

acestea. Decizia de declanșare a mecanismului infracțional era transmisă, apoi,

tuturor lucrătorilor vamali și polițiștilor de frontieră din tură. Fiecare

dintre aceștia se alătura, cu aportul lor individual, la derularea

activităților infracționale, care presupuneau, pe de o parte, o contribuție

generală, atât în privința vameșilor, cât și a polițiștilor, de a omite

îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și de a se converti, practic, din

reprezentanți ai autorității statului, în camarazi ai contrabandiștilor care

făceau parte din același grup infracțional organizat, iar, pe de altă parte,

impuneau asumarea, pentru unii dintre ei a unor sarcini specifice.

Potrivit conivenței

infracționale, traficantul era întrebat de lucrătorul vamal ce cantitate de

țigări deține ilegal, pentru a determina, în acest mod, suma de bani pe care

trebuia să o primească, cu titlu de mită, regula stabilită fiind să se remită

50 euro pentru fiecare bax de țigări (conține 50 cartușe de țigări) sau de un

euro pentru fiecare cartuș de țigări. Ulterior, în timp ce vameșul se prefăcea

că face controlul autoturismului (urmărind ca gesturile sale să fie

înregistrate de camerele de luat vederi amplasate în perimetrul punctului de

trecere a frontierei), traficantul remitea suma de bani destinată pentru

coruperea polițiștilor și a vameșilor, de cele mai multe ori acest lucru având

loc în toneta vameșilor amplasată pe sensul de intrare în țară.

Pentru a spori gradul

de control al zonei și pentru evitarea surprinderii în flagrant a traficanților

pe traseul de deplasare, după ieșirea din P.T.F. M., funcționarii care intrau

în compunerea echipajelor mobile ale vămii și, respectiv, ale Poliției de

Frontieră, se transformau practic în antemergători și verificau să nu existe în

zonă filtre de control, aceste demersuri corelându-se cu acțiunile de

supraveghere la care ne-am referit mai sus.

Tot în baza

înțelegerii perfectate în cadrul grupului infracțional organizat, sumele de

bani colectate erau împărțite, în mod egal, de regulă la sfârșitul programului

de lucru (iar, alteori, în mai multe rânduri, la diferite intervale de timp),

între, de cele mai multe ori, șeful de tură al vameșilor și șeful de tură sau

de grupă al polițiștilor. Pentru a evita suspiciunile privitoare la împărțirea

corectă a acelor foloase, polițiștii de frontieră și vameșii, țineau distinct

evidența numărului de baxuri de țigări care au fost deținute de traficanți,

pentru a confrunta respectivele date și pentru a avea posibilitatea să rezolve

eventualele inadvertențe și să evite disputele care se generau pe această temă.

În vederea obținerii acestor date, traficanții erau întrebați de către

polițiștii de frontieră (în cele mai multe cazuri, de către cei aflați în

posturile de pe sensul de intrare în țară) câte baxuri de țigări dețin ilegal.

Cum după verificarea

documentelor de călătorie, traficantul ajungea la toneta lucrătorilor vamali,

aceștia îl întrebau, din nou, despre același lucru și, în funcție de răspunsul

dat, vameșii primeau suma de bani cuvenită, cu titlu de mită, cuantumul

acesteia fiind prestabilit (50 euro/bax sau un euro/cartuș de țigări).

Dincolo de acest

tablou faptic ce conturează, mai degrabă, imaginea unei activități de comerț

bazate pe achitarea "prețului" de corupere, și nu a unei frontiere de

stat, existau, în numeroase cazuri, manifestări energice ale funcționarilor

corupți de impunere a respectării principiilor de echitate, însă nu în raport

cu ordinea de drept (singura "dreptate" invocată fiind remiterea

mitei), ci relativ la "onestitatea" traficanților, în ceea ce

privește corectitudinea îndeplinirii obligației asumate în cadrul grupării

criminale și care consta în darea mitei convenite.

Sub acest aspect; în

numeroase cazuri; lucrătorii vamali și polițiștii de frontieră erau frământați

de suspiciunea că traficanții i-ar putea "înșela"; prin aceea că,

fiind interesați să dea o sumă mai mică de bani cu titlu de mită, susțineau că

au un număr mai mic de baxuri de țigări decât cel real; astfel că atmosfera

devenea pur "comercială" și se "negocia" problema folosului

"cuvenit" funcționarilor corupți. Poziția dezavantajoasă în care se

aflau aceștia din urmă era determinată de faptul că, deși bănuiau că

traficanții aveau o cantitate mai mare de baxuri de țigări față de cea pe care

o recunoșteau și pentru care își exprimau disponibilitatea de a "plăti

mita"; împrejurarea deținerii unei cantități mai mari de țigări nu putea

fi elucidată pe loc, în perimetrul P.T.F. M.; deoarece ar fi presupus scoaterea

țigărilor din autoturism, ceea ce era exclus, din cauza camerelor de luat

vederi amplasate în perimetrul tonetelor de pe pistele de intrare și ieșire din

țară.

Din acest motiv,

lucrătorii vamali și polițiștii de frontieră echilibrau această neputință tot

prin poziția de forță care le era conferită de atribuțiile de serviciu pe care

le ofereau la "vânzare", în schimbul mitei, astfel că fără să țină

cont de susținerile traficanților, apreciau ei (de această dată, folosindu-se

de experiența profesională) cantitatea de țigări care ar fi putut fi depozitată

în respectivul autoturism și impuneau mituitorului să remită corespondentul

folosului stabilit (fiind vorba de 50 euro/bax sau un euro/cartuș de țigări),

dar în raport cu propria apreciere.

După cum s-a

menționat anterior, prin modul de operare utilizat de membrii grupării

criminale era stabilit ca, într-o primă etapă, foloasele remise de traficanți

să fie colectate de către lucrătorii vamali, de cele mai multe ori, în tonetele

acestora amplasate pe sensul de intrare în țară. Spre sfârșitul programului de

lucru sau, alteori, în mai multe dăți, la diferite intervale de timp, se

realiza împărțirea, în mod egal, a respectivelor sume de bani, o parte revenind

vameșilor, iar cealaltă, polițiștilor de frontieră. În numeroase asemenea

momente (după cum rezultă din înregistrările convorbirilor purtate în mediul

ambiental), înainte de a se realiza această divizare a foloaselor colectate, cu

titlu de mită, de la traficanții de țigări, șeful de tură al vameșilor și șeful

de tură sau de grupă al polițiștilor alocau sume cuprinse între 150 euro și 300

euro, pentru a fi date polițistului C.A.I., șeful Postului de Poliție M.,

agentului Ț.I., care efectua serviciul pe echipajul mobil al poliției rutiere

sau, alteori, ofițerului de poliție P.F.D., când era de serviciu la S.P.F. D.,

ca o recompensare pentru sprijinirea desfășurării activității grupului

infracțional organizat.

După acea primă împărțire

a foloaselor provenite, din actele de corupție, banii erau distribuiți, din

nou, atât pe linia lucrătorilor vamali, cât și pe segmentul polițiștilor de

frontieră, respectându-se regula ca fiecare dintre funcționarii care făceau

parte din grupul infracțional organizat să primească o cotă din bani. În cazul

polițiștilor de frontieră, stabilirea părții de bani cuvenită fiecăruia dintre

cei care erau de serviciu în tură era apanajul șefului de tură sau de grupă,

care atribuia o sumă mai mare de bani polițiștilor din posturile de pe pistele

de intrare și de ieșire din țară.

Separat de modul de

colectare a mitei prezentat mai sus, polițiștii de frontieră repartizați în

anumite posturi din punctul de trecere a frontierei (cum ar fi reperul parcare

și cel de la linia albă de demarcație a frontierei de stat), pe fondul

desfășurării acțiunilor infracționale în circumstanțele expuse anterior,

pretindeau și primeau, în mod direct, diferite sume de bani sau produse de la

traficanții de țigări, separat de foloasele pe care aceștia trebuiau să le dea,

cu titlu de mită, în condițiile descrise în cele care preced. Tocmai din aceste

considerente, cu ocazia împărțirii foloaselor provenite cu titlu de mită,

polițiștilor din posturile la care ne-am referit mai sus li se atribuiau sume

mai mici de bani în comparație cu ceilalți lucrători care erau de serviciu în

tură. De altfel, în baza conivenței infracționale care opera în cadrul grupului

infracțional organizat, pentru a compensa aceste diferențieri între polițiștii

corupți, în ceea ce privește foloasele primite, aceștia se rânduiau, la anumite

intervale de timp, astfel încât să fie desemnați alternativ în posturile pentru

care se alocau sume mai mari de bani, cu ocazia împărțirii mitei provenite de

la traficanții de țigări.

Din partea care

revenea polițiștilor de frontieră, șeful de tură sau de grupă al acestora, se

preocupa, pe fondul împărțirii și distribuirii mitei lucrătorilor de poliție

din tură, ca, mai întâi, să pună deoparte suma de bani necesară pentru

achitarea contravalorii mesei și a prețului produselor luate de la magazinul

B., care funcționează în perimetrul P.T.F. M.

Relativ la acest

aspect, atât între lucrătorii vamali, cât și între polițiștii de frontieră

exista înțelegerea ca, pe timpul serviciului din fiecare tură, toți

funcționarii să beneficieze de masă gratuită, produsele alimentare fiind aduse

de cetățeanul sârb D.. Aceeași înțelegere mai presupunea ca fiecare dintre

polițiști din tură, inclusiv cei repartizați la frontiera "verde", să

își ia de la respectivul magazin orice produse de care aveau nevoie (cafea,

băuturi răcoritoare, diferite alimente etc.), fără să achite contravaloarea

lor, iar evidența costurilor acestora era ținută de către salariații

magazinului pe o listă, în mod diferențiat, pentru vameși și polițiști.

La sfârșitul

programului de lucru, atât șeful de tură al vameșilor, cât și șeful de tură sau

de grupă al polițiștilor de frontieră își asuma sarcina ca, înainte de

împărțirea foloaselor colectate, cu titlu de mită, de la traficanții de țigări,

să disocieze o sumă de bani, care totaliza contravaloarea mesei și a produselor

luate de la B., banii fiind utilizați pentru acoperirea acestor cheltuieli.

S-a evidențiat acest

aspect, nu numai pentru a ilustra incapacitatea și ignoranța funcționarilor

corupți cercetați în această cauză, ci și evidenta perenitate a activităților

infracționale, pe care, chiar și în situații percepute de ei ca fiind

periculoase, polițiștii de frontieră și vameșii erau dispuși doar să le

diminueze, însă, în niciun caz, să le întrerupă.

O altă consecință

generată de perpetuitatea acestei activități infracționale din vremuri, cu

siguranță, anterioare datei la care au fost demarate cercetările în acest

dosar, este aceea că fiecare dintre polițiștii sau lucrătorii vamali, care s-au

integrat pe parcursul timpului în acest mecanism infracțional, au fost atrași

de eficiența modului de operare utilizat și siguranța pe care le-o conferea, în

condițiile în care singurul lucru pe care unii dintre ei trebuia să-l facă era

acela de a achiesa la starea de fapt deja existentă. Consimțământul la care ne

referim presupunea, pentru cei care nu aveau poziții dominante în ierarhia

grupării criminale, doar să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, iar,

în schimb, fără să fie necesar să intre în contact direct cu mituitorii sau cu

foloasele remise de către aceștia, beneficiau, atât de avantajul de a nu plăti

masa ori produsele pe care și le luau de la magazinul B., cât și de algoritmul

utilizat în cadrul grupului infracțional organizat și care presupunea ca, la

sfârșitul programului de lucru din fiecare tură, să primească și ei o parte din

mita colectată pe timpul serviciului.

Aportul individual al

polițiștilor de frontieră și vameșilor din P.T.F. M., precum și a celorlalți

funcționari care au aderat la grupul infracțional organizat, a presupus, pe

lângă particularitățile modului de operare utilizat, exprimarea unui consens

interprofesional al funcționarilor din cele două categorii socio-profesionale,

în ceea ce privește omisiunea de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu

specifice frontierei de stat.

Astfel, în raport cu

circumstanțele reale de comitere a faptelor -inculpații au acționat în mod

organizat în cadrul unui grup infracțional care a funcționat o perioadă

îndelungată de timp, având reguli de operare și o structură bine determinată -

în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, respectiv, de corupție, obținând

beneficii materiale precum și caracterul repetat al actelor materiale de dare

și luare de mită, imprimă faptelor reținute în sarcina inculpaților un grad de

pericol concret deosebit de grav.

După cum s-a

evidențiat în cele care preced, structura grupului infracțional organizat și

modul de operare utilizat, articulat pe specularea particularităților zonei de

frontieră și pe restricțiile de deplasare impuse în asemenea sectoare, le-au

conferit inculpaților posibilitatea de repetabilitate, aproape zilnică, a

actelor materiale. Mai mult, prin cooptarea în cadrul grupării criminale a

echipajelor mobile ale vămii și poliției de frontieră, a unor polițiști din

alte structuri ale Ministerului Administrației și Internelor, a căror

competență funcțională era circumscrisă aceleiași zone, precum și cooperarea

strânsă cu traficanții de țigări și complicii acestora, inculpații și-au

constituit un veritabil mecanism de protecție și de preîntâmpinare a unor

eventuale acțiuni de surprindere a lor în flagrant. În momentul în care era

accesat sistemul lor propriu de supraveghere a zonei, respectivul segment de

teritoriu era pe deplin sub stăpânirea grupului infracțional organizat, fiind

scos, practic, pe durata în care traficanții erau lăsați să introducă fraudulos

țigări în țară, de sub autoritatea statului.

Gravitatea acestui

cadru infracțional este accentuată și de numeroasele referiri (rezultate din

convorbirile ambientale aflate la dosar) ale membrilor grupării criminale la

perioada anterioară declanșării cercetărilor în acest dosar, când, așa cum au

evocat interlocutorii, se obțineau din această activitate infracțională sume de

bani de ordinul zecilor de mii și chiar sutelor de mii de euro pe fiecare tură

de serviciu, precum și invocarea unei "protecții" din partea șefilor

ierarhici, până la nivelul structurilor centrale, obținută în schimbul

remiterii unei părți din acele foloase.

De altfel, din

numeroasele discuții purtate în mediul ambiental (administrate ca mijloace de

probă, conform art. 911 și urm. din C. proc. pen.), a reieșit că activitatea

infracțională desfășurată de către lucrătorii vamali și de polițiștii de

frontieră puși sub învinuire în prezenta cauză constituia un veritabil mod de

viață, iar exercitarea actelor materiale de luare de mită reprezenta singura

lor preocupare, pe timpul serviciului.

Probatoriul

administrat în prezenta cauză a pus în evidență faptul că activitatea infracțională

era, în principiu, generalizată la nivelul majorității lucrătorilor vamali și a

polițiștilor de frontieră din P.T.F. M. și P.T.F. F.. În perioada în care s-au

desfășurat cercetările, au existat situații în care, potrivit organizării

activității lucrătorilor vamali, o anumită grupă a acestora a lucrat succesiv

cu mai multe ture formate din polițiști de frontieră diferiți, precum și cazuri

în care anumiți vameși sau polițiști s-au mutat de pe o tură pe alta, ori au

venit cu transfer de la alte structuri de poliție. Niciuna dintre aceste

situații nu a constituit vreun impediment ca activitatea grupului infracțional

organizat să se desfășoare în același ritm, iar funcționarii nou-veniți ori cei

care s-au văzut puși în situația de a interacționa pentru prima dată (avem în

vedere corespondența turelor de vameși cu cele ale poliției de frontieră) s-au

integrat aproape instantaneu în gruparea criminală utilizând regulile și modul

de operare prestabilite.

În ceea ce privește

consecințele faptelor comise, urmările produse nu sunt doar cele specifice

infracțiunilor de corupție.

Așa cum reiese din

fișele posturilor polițiștilor de frontieră, coroborate cu prevederile O.U.G.

nr. 104/2011, privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române,

în sarcina polițiștilor de frontieră sunt îndatoriri privitoare la, între

altele, prevenirea și combaterea faptelor specifice criminalității

transfrontaliere.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor prevăzute în H.G. nr. 110/2009, privind organizarea și

funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, precum și din fișele posturilor

lucrătorilor vamali, aceștia au menirea de a efectua un control eficient al

mărfurilor, pentru a identifica și sancționa încercările de sustragere de la

plata accizelor sau a altor taxe vamale.

Prin neîndeplinirea

acestor sarcini, polițiștii de frontieră și lucrătorii vamali, pe de o parte,

vitregesc bugetul consolidat al statului de aceste resurse financiare și

afectează buna desfășurare a activității comercianților onești, pe segmentul

comerțului de țigări.

Așa cum reiese din

cele prezentate mai sus, pentru traficanții de țigări care făceau parte din

gruparea criminală, polițiști de frontieră și vameșii nu efectuau practic

niciun fel de control de frontieră, iar singura interacțiune consta în primirea

sumei de bani prestabilită pentru a fi remisă, ca obiect al faptei de corupție.

Față de această atitudine, se putea întâmpla oricând ca un traficant din

această grupare criminală să se folosească de oportunitatea circumscrisă

respectivului mod de operare și să dea suma de bani convenită, cu titlu de

mită, lucrătorilor vamali și polițiștilor de frontieră pentru a i se tolera

deținerea frauduloasă a unei anumite cantități de țigări, în timp ce în

autoturismul său s-ar fi aflat, pe lângă țigări, orice alte bunuri periculoase

sau interzise la deținere, cum ar fi droguri, materiale explozive sau toxice,

arme și muniție etc.

În consecință,

acuzațiile formulate față de inculpatul V.G. în prezenta cauză constau în